Mihail sadoveanu - fratii jderi

3x puncte

categorie: Romana

nota: 7.40

nivel: Liceu

     Creator al romanului istoric românesc - experientele lui B. P. Hasdeu sau I. Slavici ramânând în sfera bunelor intentii - Mihail Sadoveanu evoca momente din trecut, transformând, dupa opinia lui T. Vianu, în mit si colorând liric realitatea. Inspirându-se din cronici (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce), din literatura populara, din documente, scriitorul realizeaza o opera în care exis[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Mihail sadoveanu - fratii jderi

     Creator al romanului istoric românesc - experientele lui B. P. Hasdeu sau I. Slavici ramânând în sfera bunelor intentii - Mihail Sadoveanu evoca momente din trecut, transformând, dupa opinia lui T. Vianu, în mit si colorând liric realitatea. Inspirându-se din cronici (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce), din literatura populara, din documente, scriitorul realizeaza o opera în care exista o permanenta alternare de real si fabulos, observatia realista îmbinându-se cu avântul romantic, documentul cu legenda.

     De la timpurile îndepartate ale existentei noastre pe aceste meleaguri(Creanga de aur, Vremuri de bejenie), pâna în perioada secolului al XVII-lea, evocata mai ales prin povestiri, trecutul traieste sub o aura legendara, aflându-se la granita dintre real si fabulos, încarcat de lirism. Prozatorul se dovedeste preocupat, în mod deosebit, de trei momente ale istoriei Moldovei: perioada de glorie, de independenta si de înflorire sub Stefan-Voievod (Fratii Jderi), perioada luptei pentru recâstigarea prestigiului tarii dupa moartea lui Ion-Voda cel Cumplit si perioada decaderii din timpul domniei lui Duca-Voda (Nunta domnitei Ruxanda si Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda).

     Trilogia Fratii Jderi are proportii ea singura de epopee, întrucât reprezinta o gigantica, impunatoare constructie epica, în care lirismul sadovenian se topeste într-o naratiune enorma, homerica. Al. Piru arata cum tehnica din epopeea clasica se uneste în Fratii Jderi cu tehnica romanului de aventuri de tipul Cei trei muschetari de Alexandre Dumas - tatal. Lupte, expeditii, victoria de la Podul Înalt, evocarea unei epoci stralucite din istoria statului moldovenesc când, între 1469 si 1475, domnia lui Stefan cel Mare asigurase libertatea tarii sale, toate dau densitate epica unei epopei cu ampla desfasurare.

     Romanul este fictiune poetica în care se topeste documentul istoric: accentul se pune într-o masura mai mare pe eroismul fratilor Jderi, al oamenilor Mariei-Sale, decât pe figura autentica a lui Stefan Voda. Fratii Jderi sunt rodul fanteziei autorului. Lucrarea surprinde esenta spiritului epocii, atmosfera ei particulara, problematica ei sociala si etica al carei element fundamental e lupta istorica a poporului pentru independenta patriei.

     Astfel structura acestei opere devine, în mod necesar, epica.

     Marele poet al naturii si amintirii, impregnându-si proza cu un lirism caracteristic, a creat în Fratii Jderi o bogatie de peripetii epice, dupa modele homerice, un adevarat epos coplesitor. Trilogia are o complexa desfasurare. Ucenicia lui Ionut începe cu evocarea unui hram al ctitoriei Neamtu în primavara anului 1469, la care participa si Stefan Voda. Nechifor Caliman istoriseste multe întâmplari printre care, mai însemnate sunt asasinarea lui Bogdan, tatal voievodului, de catre Petre Aron, fratele sau. În ceea ce priveste "ucenicia lui Ionut" ea se realizeaza prin probe de foc, prin batalii vitejesti, care alimenteaza substanta epica a romanului. El se lupta cu mercenarii din slujba dusmanilor lui Stefan Voda, îl scapa de la primejdie pe Alexandrel, fiul domnului, iar dupa ce tatarii prada tara si o rapesc pe jupânita Nasta, iubita lui Ionut, el se duce s-o scape, întreprinde o actiune eroica, plina de peripetii, dar zadarnica, întrucât fata preferase sa se arunce în Dunare, ca si Chira Chiralina din balada, decât sa ajunga roaba într-un serai.

     Titlurile capitolelor sunt, ca-n atâtea opere sadoveniene, foarte sugestive si cu semnificatii complexe. Capitolul XV poarta titlul: Pe neasteptate, Ionut pune la cale cea mai mare nebunie. Sadoveanu întelege zburdalniciile tineretii, de aceea zugraveste cu simpatie pe Ionut Jder, eroul principal al trilogiei, dar considera o mare nebunie actiunea lui asa de imprudenta sub stapânirea impulsurilor, când porneste pe urmele Nastei, fara sa mediteze prea mult asupra riscurilor. Jderii cei mari îl urmeaza pe mezin cu gândul de a-l salva. Ionut, în toiul actiunii lui, începe a capata mai muta judecata si masura. Presimtind ca fratii mai mari îl vor ajuta, desi plecase fara voia si stirea lor, el îi asteapta în stufurile de pe lânga cetatea ienicereasca, unde era seraiul. E o adevarata expeditie a fratilor Jderi, încununata de succes pentru ca se termina cu pedepsirea exemplara a lui Suliman beg, plesuvul, unsurosul si coptul de grasime, stapân al seraiului, caruia îi era destinata si jupânita Nasta.

     Materia epica este densa si în volumul al II-lea, Izvorul Alb. Sporesc ispravile vitejesti ale fratilor Jderi. Jitnicerul Neculaes Albu o rapeste pe jupânita Marusca, dragostea lui Simion Jder, fiica nelegitima a lui Stefan Voda, apriga ca si ilustrul ei parinte. Lupta lui Simion Jder pentru eliberarea fetei, în Polonia, are semnificatie politica, întrucât Neculaes Albu era nepot al logofatului Mihu, unul din marii boieri tradatori, dusmani ai lui Stefan Voda. Actiunea de pedepsire a lui Neculaes Albu, care-si pierde capul "dintr-o prostie a tineretii", dupa vorba asa de înteleapta a lui Amfilohie Sendrea, sfetnicul de taina al voievodului, are implicatii etice profunde în contextul întregii opere a lui Mihail Sadoveanu. Neculaes Albu nu e departe de Alecu Ruset, eroul din Zodia Cancerului, care cade înfrânt în actiunea lui nechibzuita de rapire a domnitei Catrina, zdrobit de buzduganul lui Duca Voda. Scriitorul sanctioneaza înca o data dezechilibrul pasional, lipsa de ratiune, spiritul anarhic. Neculaes Albu se face vinovat nu numai prin rapirea unei fecioare, rapire silnica, ci si prin faptul ca facea jocul dusmanilor lui Stefan Voda, prin urmare ai tarii, în contrast cu lupta dreapta a fratilor Jderi.

     Ultimul volum al trilogiei, Oamenii Mariei-Sale, e însufletit de un elan epic si mai puternic, încununând toata opera cu evocarea unei eveniment epocal, pentru domnia lui Stefan cel Mare si a tarii, batalia moldovenilor cu turcii la Vaslui, batalie în care îsi afla sfârsitul Manole Par-Negru si Simion Jder. Acesta e un deznodamânt-apoteoza al epopeii, pregatind, însa, prin alte ispravi eroice.

     Titlurile dau o indicatie asupra constructiei epice. E vorba de capitolul X Întâmplarile de mirare ale comisului Jder, pe drumurile Împaratiei si de capitolul XI Alte întâmplari si mai de mirare. Într-adevar sunt de mirare, apartin baladei si legendei, actiunile temerare ale lui Ionut ca iscoada pâna la muntele Athos, urmarind miscarile armatei turcesti a lui Solomon Hadâmbul, conform indicatiilor date de marele voievod al Moldovei, demonstrându-si vitejia, dibacia în mânuirea armelor chiar în capitala monstruoasei împaratii înrobitoare. Suflu epic au si evocarile unor lupte preliminare cu urdiile turcesti date de fratii Jderi, comandanti ai razesimii armate, precum si capturarea lui Mitru, mare boier, dusman al stapânirii celei drepte.

     Alaturi de partea epica pe alocuri apare în epopee si imaginatia lirica a scriitorului, forta de a plasmui simboluri poetice. Cel mai sugestiv simbol poetic din Fratii Jderi îl gasim în capitolul Vânatoare domneasca si bourul cel tare de la Izvorul alb. De altfel, titlul celui de al doilea boul e o indicatie catre esente: Izvorul Alb. Stefan cel Mare apare în primul plan. El pleaca în fruntea oamenilor lui de încredere în cautarea unui pustnic legendar, de la care asteapta îndrumare pentru actiunea lui istorica de aparare a tarii, pentru biruinta dreptatii poporului sau. Izvorul alb este simbolul legaturii dintre Stefan cel Mare si traditiile stravechi, neprihanite ale pamântului. Pustnicul n-a mai fost gasit, dar voievodul a înteles ca adâncurile s-au miscat si ca lupta cu balaurul se apropie. Pustnicul era ucenic al unui sihastru care a fost proroc lui Alexandru cel Bun, profetind ca dupa acesta va urma o perioada grea pentru Moldova, "cu miselia razvratirii si a uitarii de Dumnezeu", pâna ce "va iesi din nouri un bour tânar care va sufla pe nari foc îngemanat". Acesti monahi erau din semintie domneasca, aveau o întelepciune si o stiinta mai veche decât crestinismul si au povatuit pe primii voievozi, Dragos si Bogdan. Cercetând urmele schivnicului, Stefan cel Mare facea legatura cu întelepciunea magilor din stravechea Dacie.

     Pentru conturarea personajelor Sadoveanu nu foloseste analiza minutioasa a starilor sufletesti pentru conturarea personajelor care se dezvaluie treptat din evocarea faptelor, printr-o selectie subtila a momentelor semnificative. Aceasta miscare epica fuzioneaza permanent cu lirismul într-o sinteza artistica unica.

     Ionut Jder se contureaza ca personaj literar în mod treptat în functie de viziunea artistica a lui Sadoveanu care e creator de ample povestiri baladesti, opere epico-lirice, nu de tipuri balzaciene.

     Ucenicia lui Ionut, adica formarea lui, este fecunda întrucât prin cucerirea treptata a întelepciunii el se maturizeaza în focul experientei si devine Comisul Onu, unul din oamenii de încredere si de nadejde ai Mariei Sale.

     La început, zburdalnicia fireasca a vârstei lui e prinsa în formulari sugestive, lirice, metaforice: "Era fluture, flacara, schimbator ca un pui de demon."

     Proiectia folclorica da un contur tot mai sugestiv si pregnant virtutilor lui Ionut. El este mezinul din basme, superior pâna la urma fratilor, desi la început se dovedeste atât de nechibzuit în dragoste.

     Ca Nica a lui Stefan a Petrei din Amintirile lui Creanga, Ionut Jder confunda realitatea cu basmul, e copilul universal care crede în propriile lui fantasme. La 12 ani, i-a dat harmasarului alb, nazdravan ca în povesti, lui Vizir al lui Stefan Voda, sa manânce jaratec, dar calul domnesc l-a lovit cu copita; era sa dea foc grajdului. Tot din cadrul fanteziei zburdalnice fac parte fratii Onoferi si Samoila care devin Sfarma Piatra si respectiv Strâmba Lemne.

     Scrisorile solilor venetieni în Moldova pe lânga curtea lui Stefan Voda ajuta la conturarea personalitatii lui Ionut. Parintele Geronimo della Rovere primise de la postelnicul Stefan Mester confirmarea vitejiei si iscusintei în lupta a lui Ionut: "te încredintez, cuvioase parinte, ca acest tânar are minte cât si vitejie". Nepot al Papei Sixt, Geronimo îi scrie stapânului sau despre Signor Onu, comandantul cavaleriei razesesti care a prezentat voievodului pe solii italieni. Scrisoarea venetianului Guido Solari ne arata pe un strain foarte curio sa cunoasca pe razesi ca ostasi care participa la lupta de la Voineasa, condusa cu deplin succes de Comisul Onu.

     Opera este plina de virtutile fratilor Jderi care sunt pe primul plan. Titlul ales trilogiei subliniaza ideea de baza, ca si titlul celui de-al treilea volum care accentueaza comuniunea dintre "Oamenii Mariei-Sale" si personalitatea marelui domn. Fratii Jderi sunt boieri mici, ridicati din razesime.

     Toti sunt devotati lui Stefan Voda, dar fiecare are calitati particulare. Simion e deosebit de viteaz si curajos, în toate actiunile lui, un om închis, un caracter nestramutat. El cade eroic în lupta de la Podul Înalt, ca si tatal sau, cu care semana foarte mult. Cristea are graiul dulce si împodobit. Damian are siretenia negutatorului. Badita Nicoara, calugar la Manastirea Neamtului, în urma unei deceptii sentimentale, reprezinta întelepciunea. Devotat marelui domn, el devine la nevoie iscusit în mânuirea armelor si viteaz ca si fratii sai.

     Ionut, mezinul, întruneste toate calitatile fratilor, de la vitejie pâna la diplomatie si vorbire înflorita, depasindu-si ca-n basme, pe fratii mai mari.

     Figura lui Stefan cel Mare e realizat în lumina cronicii marelui domn, adica Letopiset de când s-a facut Tara Moldovei, precum si a cronicii lui Grigore Ureche. Voievodul e o expresie a epocii feudale, un domn autoritar, cu drept de viata si moarte asupra supusilor. Intransigenta lui în pedepsirea dusmanilor si a tradatorilor de tara, ca boierul Mihu, e caracteristica eroilor sadovenieni, tari si neînduplecati în sanctionarea miseliei. E la fel de necrutator cu tatarii care pradasera tara, punând în teapa pe soli si desfacând în doua pe feciorul hanului, pedepsind cotropirea Moldovei.

     E un strateg iscusit, foloseste cu maiestrie terenul în câstigarea razboaielor. Diplomat abil, se înconjoara de sfetnici cu simt politic deosebit, ca Arhimandritul Amfilohie Sendrea, care-l sfatuieste sa-si aleaga oameni devotati, oameni tineri împotriva puterii marilor boieri feudali. Fratii Jderi reprezinta noua boierime ridicata pâna la divan prin încrederea domnului si virtutile ei.

     Stefan cel Mare are preocupari carturaresti si artistice. A învatat la scolile Bizantului, asculta cu înfiorare psalmii, calauzeste pe mesterii care-i lucreaza bisericile, vorbeste cu italienii în limba lor. În viziunea lui Sadoveanu, se pune accentul pe întelepciunea si iscusinta sa politica si militara, pe comuniunea cu norodul, pe calitatile oamenilor sai, fie sfetnici apropiati, fie oameni simpli, care duc la apoteoza finala, la cucerirea independentei patriei. Nu se ocolesc slabiciunile omenesti ale voievodului. Postelnicul Stefan Mester, om cult format la scolile Venetiei, îl califica astfel: "dupa cum vinul îi e dat sa-l bea numai voinicii, asemenea si dragostea nu priesc oricui. Însa lui Stefan Voda îi priesc fiind Maria-sa blastamat asa."

     Eroismul popular îsi gaseste omagiul patetic în scena când, dupa victorie, domnul îngenuncheaza, cu inima înnegurata de mâhnire, în cinstea ostenilor cazuti (printre care si Manole si Simion Jder, ca si batrânul Caliman), vorbind celor din preajma din inima.

     Înca o data puterea de evocare sadoveniana se sprijina pe auditie. Se stie ca s-au scris pagini despre simfonia vântului în proza lui Sadoveanu. Universul sau e în proportie coplesitoare sonor si ne face sa vibram mai ales prin muzicalitatea frazei. George Calinescu compara sugestiv opera lui Sadoveanu cu o harfa eoliana, în care toate gândurile, privelistile, figurile sunt puse pe portativ, înca pâna si virgulele cânta. Paul Georgescu o numeste un urias coral, asemenea muzicii lui Johan Sebastian Bach. Pâna si titlul ultimului capitol al epopeii, cap. XV, e impregnat de lirismul textelor vechi: Genune pe genune o cheama.

     Pregnanta artistica are si evocarea personajelor feminine, de la Comisoaia Ilisafta Jderoaia, înteleapta si vorbareata stapâna de la Timis, pentru care autorul are o simpatie usor inundata de umor, pâna la jupânita Nasta, cu visurile si spaimele ei, eroina unei tragice povesti de dragoste; de la frumoasa si bogata Candachia, originara din Bârlad, sotia devotata a lui Cristea Jder, la apriga Marusca, fiica tainuita a lui Stefan Voda, care bate din picior si lui Voda; de la Moasa Irina Vorniceasa pâna la doamna Maria de Mangop.

     Cu simpatie, c-un blând umor, Sadoveanu înfatiseaza pe Comisoaia Ilisafta, mama buna a Jderilor, ocrotitoarea lui Ionut pentru care are o slabiciune aparte, desi nu era fiul ei, ci numai al sotului.

     Exuberanta ei temperamentala, locvacitatea ei fara sfârsit, artistul le evoca printr-un procedeu invariabil si de efect: o pune sa vorbeasca mereu. Abia o vedem miscându-se cu gesturile ei domoale de mama grijulie, de amfitrioana, revarsându-si generozitatea unui suflet bogat. O blajina ironie a povestitorului însoteste pâna si-n titlul capitolelor cum ar fi al saselea: Unde se arata si vorbeste iar cunostinta noastra veche, Comisoaia Ilisafta.

     Vorbaria ei are totusi substanta. Are rezerve fata de politica lui Stefan cel Mare, necrutatoare cu marii latifundiari necredinciosi, mai ales ca e gata de razboaie pentru a apara independenta Moldovei. Ea lacrimeaza usor din cauza primejdiilor eventuale ce ameninta pe feciorii ei, totusi îi îndeamna la supunere, intuind misiunea istorica a marelui voievod. Când afla ca sotul ei Manole si fiul ei Simion au cazut în lupta de la Vaslui, e cutremurata, dar se pregateste sa plece pentru a împlini ritualurile stramosesti.

     Capodopera a evocarii istorice sadoveniene, prin fuziunea desavârsita dintre epos si lirism, Fratii Jderi e o epopee ce preamareste acele virtuti morale care constituie zestrea esentiala a poporului român, definindu-l într-o imagine unica.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles