Mihai eminescu (modele cosmologice si viziune poetica)

2x puncte

categorie: Romana

nota: 9.40

nivel: Gimnaziu

     Prezenta lucrare îsi propune sa defineasca opera lui Mihai Eminescu ca pe o succesiune de solutii existentiale - si în consecinta poetice - raportate la suflet - istorie - univers.

      Succesiunea modelelor teoriei universului este determinata de stadiul evolutiei stiintei, a fizicii în primul rând, a matematicii si astronomiei.

      Istoria [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Mihai eminescu (modele cosmologice si viziune poetica)

     Prezenta lucrare îsi propune sa defineasca opera lui Mihai Eminescu ca pe o succesiune de solutii existentiale - si în consecinta poetice - raportate la suflet - istorie - univers.

      Succesiunea modelelor teoriei universului este determinata de stadiul evolutiei stiintei, a fizicii în primul rând, a matematicii si astronomiei.

      Istoria cosmologiei europene a parcurs trei mari etape stiinti- fice: etapa antica care a cultivat un model cosmologic de tip sferic; etape corespunzatoare fizicii clasice newtoriene, si etapa contem- porana .

      Poezia eminesciana parcurge trei etape: prima etapa în con- sonanta cu viziunea romantica de la 1848 este fondata pe un model cosmologic platonician si are ca erou liric preferat copilul. A doua etapa marcata de gândirea lui Schopenhauer dezvaluie caracterul iluzoriu al armoniei lumii, este obsedata de problemele de sens ale existentei umane într-o lume tentata sa rezolve aceasta criza într-o maniera romantica.

      Ipostaza simbolica, cea mai caracteristica pentru aceasta perioada este demonul.

      Ultima etapa a creatiei eminesciene abandoneaza modelul cosmologic platonician pentru unul de tip Kantian.





     Capitolul al II-lea: trateaza universul paradisiac corespunzator modelului cosmologic al lui Platon si relatia dintre poezia eminesciana si cea a generatiei de la 1848.

      Cu tenta erotica în stil Alecsandri (De-as avea) sau Bolinti- neanu (O calatorie în zori), satirica (Junii corupti), patriotica (Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie) sau istorica (Horia) , poezia lui Eminescu reia motivul lumii ca substanta divina a lumii, însa, se ataseaza mai ales vizionarismului pasoptist care se exprima în constituirea idealului national si politic pe conceptia mesianica asupra rolului pe care-l are de îndeplinit poetul. "Bardul" emines-cian este reîncarnarea poetului profet al pasoptistilor si el ia chiar, adesea înfatisarea poetilor generatiei precedente.

      Vocatia poeziei nu e placutul ci sublimul deoarece se vrea cântarea profetica ce concureaza si stapâneste natura si natura umana dezlantuita:

     "Astfel îti e cântarea, batrâne Heliade,

     Cum curge profetia unei Ieremiade,

     Cum se razbun-un vifor zburând din nor în nor.

     Ruga-m-as la Erato, sa cânt ca Tine, barde,

     De nu în viata-mi toata, dar cântecu-mi de moarte

     Sa fie ca "Blesteme"-Ti... sa-l cânt, apoi sa mor."





      Oscilând între Dumnezeu si Satana, între credinta si blestem Muresanu (Andrei Muresanu, erou national si poet al desteptarii neamului devenit eroul faustic al uneia dintre cele mai frumoase poeme dramatice eminesciene) e un spirit torturat, dar mântuit totusi de sentimentul apartenentei sale la o comunitate nationala greu încercata, nu însa învinsa.

      La 1871, bardul este înlocuit printr-o fiinta demonica. Bleste- mul demonic alterneaza cu rugaciunea si vechiul bard redevine vocea ce va celebra destinele eroice ale unui popor martirizat:

     "Vad cerul lan albastru sadit cu grâu de stele,

     El îmi arata planul adâncei întocmele

     Cu care-si misca sorii. - În sâmburul de ghinda

     E un stejar. .................................

     .................................................

     ...................asa, poporul meu,

     În tine e puterea-ti, naltarea-ti si pieirea-ti."







      Poemul Ondina încearca limbajul poetic printr-o interpretare explicita a modelului cosmic platonician.

      O serie de motive poetice precum: muzica sferelor, dansul, valoare sacra a numelui, eroii, lumina ca substanta a lumii sunt integrate în lexicul poeziei eminesciene.

     "În loc de aer e un aur,

     Topit si transparent, mirositor...

     Când îngeri cânta de deasupra raclei

     În lumea cerurilor - ele-albesc

     Si pe pamânt ajung tandari duioase

     Din cântecul frumos..."

      Ca o "nota ratacita" din muzica sferelor sau ca idee din urzeala prima a lumii, apare femeia în poezia eminesciana de tinerete.

     "Esti tu nota ratacita

     Din cântarea sferelor

     Ce eterna, nefinita,

     Îngerii o cânta-n cor?"

      Iubita, muza si, adeseori artista, femeia e una dintre vocile prin care se vesteste armonia divina a universului.

      Ultimul mare poem eminescian axat pe topografia mitica a universului este "Povestea magului calator în stele".

      Marcat de semnele genialitatii si ale mortii, printul mostenitor de împaratii pamântene, purcede pentru aflarea unde salasluieste batrânul mag, cunoscator al legilor divine ce guverneaza armonia cosmica.

      Drumul spre piscurile sacre ale Pionului este si un drum spre adevarurile adânci, ascunse în propria-ne fiinta.

      Coborând în adâncurile gândului si de aici în adâncurile somnului, printului îi este dat sa afle ca face parte din categoria rara a celor lipsiti de un destin prestabilit, a celor liberi asemenea lui Dumnezeu.

      Lipsit de patria originara a unui astru, geniul fara de stea descinde direct din puterea demiurgica a divinitatii, cu care se descopera prin gândire,

     "Caci Dumnezeu în lume le tine loc de tata

     Si pune pe-a lor frunte gândirea lui bogata."



      Singurul pericol care ameninta fiintele geniale este iubirea care le-o poarta îngerul "palid cu lungi aripi si negre" al Mortii. Moartea celor fara de stea nu poate fi decât o moarte a gândului care nu mai are puterea de a fi creator de sens, care îsi pierde asadar virtutea demiurgica.

      Constiinta istorica si drama înstrainarii spiritului în timp - analizeaza felul în care Eminescu s-a desprins de modelul cosmologic platonician. Timpului cosmic al echilibrului perpetuu îi opune viziunea opririi, declinului lumii.

      Marile crize istorice ale umanitatii sunt înscrise de Eminescu în "Memento mori":

     "Si-astazi punctul de solstitiu a sosit în omenire.

     Din marire la cadere, din cadere la marire".

      Cum, etimologic, solstitiu înseamna momentul de oprire al soarelui în evolutia sa celesta, istoria umanitatii va fi marcata de tragice solstitii ale gândirii iar existenta individului va intra si ea sub semnul unei rupturi dramatice de unitatea originara a fiintei.



      ÎNSTRAINAREA

      Sentimenttul unei dramatice rupturi interioare si nostalgia vârstei pierdute a plenitudinii, din care mai supravietuieste, neatins, doar cultul artei si cultul prieteniei.

      Sentimentul ratacirii prin uitare, ajunge în "Melancolie", pâna la sentimentul unei dedublari ce transforma constiinta într-un martor al unei existente ce si-a pierdut întelesul si care descopera ca verbului "a fi" îi lipseste persoana I. Ea poate deveni, în sunetul melancolic al cornului din "Peste vârfuri" dulce tânjire dupa odihna mortii sau poate ramâne plutire incerta într-un univers care si-a pierdut realitatea.

      Spatiul paradisiac al începutului este, de obicei acela al codrului. Codrul e spatiu -nucleu, necomunicant cu istoria, tarâm înshis aflat în afara legilor trecerii:

     "În temeiul codrului

     Cale nu-i, carare nu-i.

     Ca de-a fost vreodata cale

     Ea s-a prefacut în vale."

      Fiinta imaculata a copilului apartine paradisului padurii, pe care-l stapâneste ca tânar print în "O, ramâi".



     CRIZA COMUNICARII. STERILITATE SI IRONIE.



      Asa cum "visul" sau starea de "farmec" sunt atribute ale copilului, tot astfel poezia este atributul bardului. Caci bardul apartine lumii armonioase a vârstelor istorice aurorale. Poezia este limbaj natural în epocile de gândire mitica. Dar, în clipa în care gândirea mitica îsi pierde realitatea, poezia îsi pierde temeiurile naturale ale existentei si e amenintata de sterilitate.

      Gândirea critica e marcata de "ruptura între lumea bulgarului si lumea ideei" care conduce spre neîncredere în valoarea existentiala a artei.

      Desi creatia Eminesciana cunoaste unele momente ce se înscriu sub semnul ironiei romantice, totusi ironia nu e resimtita ca manifestare a libertatii demiurgice a spiritului, ci ca nesubstantialitate.

      Din acest punct de vedere, atitudinea eminesciana se apropie mai mult de cea a lui Hegel decât de cea a teoreticienilor romantici ai ironiei.

      Cu Hegel se întâlneste Eminescu nu numai în definirea ironiei ca expresie a nesubstantialitatii lumii ci si în considerarea vârstei istorice moderne ca o vârsta în care nici ereditatea, nici arta nu mai constituie forme proprii de manifestare a spiritului.





      Elementele hegeliene din gândirea lui Eminescu nu l-au transformat pe poetul român dintr-un discipol al lui Schopenhauer într-un epigon al lui Hegel. Întâi, pentru ca nu avem de a face cu un filozof sistematic, ci cu un poet bântuit de mari nelinisti existentiale, un poet a carui spaima de neant ar putea gasi (si a gasit, în ultima etapa de creatie) consolare în identitatea hegeliana dintre Neant si Absolut.









      DAIMON SI DEMON



      Demonul torturat al creatiei care aspira spre "dulcile lumine" eliberatoare ale frumusetii în Scrisoarea V , este un daimon în sens antic. Acceptatia grecescului daimon e similara cu cea a latinescului genius.

      Echivalenta originara a termenilor daimon-genius explica frecventa sinonimie demon-geniu din opera lui Eminescu. ("Fata în gradina de aur").

      Termenii sinonimi demon-geniu desemneaza natura supranaturala, nu însa divina, a unui daimon în sens antic, ce mediteaza între doua nivele de existenta fara a apartine nici unuia dintre ele.

      Fara îndoiala termenul de demon nu are conotatii etice, asa cum va avea acceptia crestina a demonului înger rebel si pedepsit.

      Ca putere creatoare, daimonul se întâlneste cu atributele de demiurg ale divinitatii. Pentru ca aceasta coincidenta sa devina o suprapunere perfecta de semnificatii, demiurgul trebuie sa-si piarda trasaturile platoniciene de arhitect si geometru divin care calculeaza, pe baza legilor matematicii, structura perfecta a universului; el trebuie sa devina zeul orb care nu mai are drept scop perfectiunea ci existenta.

      Aceasta este înfatisarea divinului în cea de a doua etapa a creatiei eminesciene, când demiurgul e identificat cu schopenhaueriana vointa de a fi înzestrat în exclusivitate cu atribute de daimon.

      Foarte adesea acesti demoni, rebeli împotriva vointei de a fi, primesc înfatisare de calugari.

      Cei mai multi dintre demonii eminescieni, frumosi ca Ieronim sau ca Toma Nour, sunt îngeri care si-au pierdut paradisul ei sunt marcati de "vechea vârsta" a inocentei pierdute si mândria cunoasterii.

      Pentru cei "nenascuti la timpul lor", Eminescu va gasi mai târziu imaginea celor - cu - stea - moarta.

      Astfel ia nastere o categorie romantica a "damnatilor".

      Atractia dintre astrul mort si privirea celui ales sugereaza legatura dintre om si stea, similara cu legatura dintre sufletul-înger si astrul sau originar.







      Cei cu stea moarta sunt cei care si-au pierdut, patria cosmica. Când nu au semnificatia de daimon si nici semnificatia de demiurg malefic, demonii eminescieni nu pot depasi nostalgia patriei cosmice pierdute.



      UNIVERSURILE COMPENSATIVE



      Una dintre putinele poezii citadine eminesciene care nu e nici romanta, nici satira,Privesc orasul - furnicar,anticipeaza fra-pant, ca tehnica poetica, lirica bacoviana.Privirea neutra contempla detasat, spectacolul multimii umane care trece mereu într-o succe-siune de imagini lipsite de orice legatura între ele,cu exceptia legaturii pe care o da vesnica lor trecere.

      Orasul, e o arhitectura stranie, care are precizia si lipsa de sens a imaginilor onirice.

      Privesc orasul -furnicar-

      Cu oameni multi si muri bizari

      Pe strade largi cu multe bolti,

      Cu câte-un chip l-a stradei colt.

      Si trec foind,râzând,vorbind,

      Multime de-oameni pasi grabind.





      O fata, un câine speriat, un baiat fluierând, un cersetor orb, un hamal încarcat, fiinte - imagine care se succed, fara sa co-munice, printre murii bizari si multele bolti ale spatiului citadin.

      Spatiul citadin e un spatiu al uitarii timpului si existenta sociala e un ceremonial al trecerii, minutios organizat, menit sa despovareze constiinta de sentimentul timpului.

      Opus acestei uitari, este expresia trairii atente, concentrate a timpului.

      E o poezie în care orologiile devin un motiv cheie.

      Si-s fericit...Pulseaza lunga vreme

      În orologi cu pasii uniformi....





      Poezia si visul se exerseaza în a întoarce înapoi roata vremii ,trecând prin punctele de solstitiu ale fiecarei civilizatii, spre timpul ei echinoxial, în care si-a construit miturile.

      Gândirea poate realiza vesnicia. Ca sa gândeasca, razbunator, sfîrsitul timpului,constiinta trebuie mai întâi sa iasa de sub imperiul lui, adoptând, ca-n Scrisoarea I , perspectiva de ochi cosmic a lumii si abandonând timpulprizonier în ritmurile mecanice ale ceasornicului.

      Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,

      Doar ceasornicul urmeaza lunga timpului carare.

      Vârsta pe care am numit-o a gândirii critice este o vârsta a gândirii înstrainate.Articolele politice ale lui Eminescu precizea-za termenii: societatea înstrainata este societatea burgheza,opusa statului patriarhal care crestea pe ideea confuziei magice între cetate si codru.

      Conservatorismul politic al gazetarului Eminescu nu e conjunctural, ci structural, cu precizarea ca prin conservatorism Eminescu nu întelege întoarcerea la statul patriarhal din evul mediu, oricâte nostalgii l-ar îndemna într-acolo ci re-autentificarea unei gândiri politice straine,în plin secol al XIX -lea.



      POEZIA



     Odin si Poetul încearca o recuperare a spatiului mitic al poeziei traducând în imagini spatiile cu care se întilneste în comunitatea de limbaj a visurilor si a aspiratiei.

      Ei cer sa cânt... durerea mea adânca

      S-o lustruiesc în rime si-n cadente

      Dulci ca lumina lumii primavara

      Într-o gradina din Italia.

      Ei înseamna damele ce suspina la atingerea poeziei, dar se refuza poetului;









      Ratacit într-o lume care nu-I apartine, poetul viseaza sansa de a se smulge din acest timp strain cufundându-se printr-o moarte riruala în spatiul etern identic siesi, senin, glacial si pur al marii înghetate.

      Marea înghetata era mormânt si spatiu al resurectiei întru eternitate promis consolator, în variantele poemei Gemenii, poetul rebel, blestemat de zeul Soare.În Odin si Poetul, integrarea în spatiul pur al gheturilor vesnice nu mai apare ca o promisiune divina ci ca o aspiratie a spiritului însingurat în lume:

      O, mare, mare înghetata, cum nu sunt

      De tine-aproape, sa ma-nec în tine!

      Tu mi-ai deschide-a tale porti albastre,

      Ai racori durerea-mi înfocata

      Cu iarna ta eterna.



      SOMNUL SI MOARTEA



      Locul visului e somnul.Nascut din adâncurile somnului, visul ia,în Muresanu, înfatisarea cântecului.Lumile din vis sânt asemanate cu lumile create în poezie de gândirea geniala.

      În Epigonii, una dintre înfatasarile mitice ale poeziei era aceea de instrument prin care se exprima visul cosmosului, caci lumile eminesciene traiesc cu vocatia universala a visului.

      Reveriile adolescentine evocate în Scrisoarea II sunt asemenea proiectii ale starii de farmec asupra lumii celei aievea.

      Atunci lumea cea gândita pentru noi avea fiinta,

      Si din contra, cea aievea ne parea cu neputinta.

      Sunt cu totul exceptionale cazurile în care visul nu e în opera lui Eminescu, decât o prelungire si o repetare a existentei treze.

      Celui nenascut în timpul sau visul îi va oferi imagini paradisiace compensative, ca o îndepartata solie a patriei sale cosmice, a stelei sale moarte.

      Structura spatiului oniric se recunoaste în basmele eminesciene si în special în Fat-frumos din lacrima.





      Fat-frumos e printul care cunoaste doua nasteri divine-prima din lacrima Fecioarei, a doua, din porunca Domnului care remetamorfozeaza izvorul în fiinta umana.

      Daca reveria erotica e tratata uneori în termenii ironiei, idila eminesciana se înscrie în perimetrul lui oniric.Cuplul redescopera calea spre spatiul protector al codrului, si întâlnindu-se în vis cu visul etern al padurii:

      Vom visa un vis ferice,

      Îngâna-ne-vor c-un cânt

      Singuratece izvoare,

      Blânda batere de vânt;



     

      Adormind de armonia

      Codrului batut de gânduri,

      Flori de tei deasupra noastra

      Or sa cada rânduri-rânduri.



     MAGIA



      Ratacit într-un timp istoric pe care-l simte strain si ostil, tânarul erou din Sarmanul Dionis, care pare a avea trasaturile obisnuite ale celor nenascuti în timpul lor, viseaza posibilitatea de a recupera lumile armonioase ale timpului echinoxial si reuseste chiar sa se integreze lor prin magie.

      Formula magica e cuprinsa în cartea de astrologie de care Dionis nu se desparte în toata strania sa calatorie prin timp si spatiu.

      Reconstituita,fabula din Sarmanul Dionis da impresia ca ne aflam în fata unei nuvele fantastice, cu substrat filozofic.

      Înainte de a-l cunoaste pe Dionis, cititorul cunoaste adevarul adânc al existentei personajului, care este universul gândirii sale. Dionis aspira sa regaseasca prin magie înfatisarea egocentrica a cosmosului platonician, dar pierde aceasta recuperata patrie cosmica printr-o eroare a gândului.

      Negându-si ultimele limite, gândirea neaga posibilitatea însasi a formei,si e pândita de nedeterminarea pura,de haos, de nefiinta.



      SENTIMENTUL PATRIEI SI SENSUL ISTORIEI



      Desfasurata sub semnul umanismului, primele manifestari ale constiintei de sine ale poporului român echivaleaza cu recunoasterea apartenentei noastre la sfera spiritualitatii privilegiate romane.

      Si toti de la Rîm ne tragem

      Ideea fundamentala pe care romantismul românesc o aduce în interpretarea istoriei este aceea a dacismului, caci istoria romantica nu mai e un pelerinaj spre patria spiritului, ci un efort de definire a spiritului Patriei.

      Mitul romantic al Daciei se regaseste în opera lui Eminescu, îmbogatit însa cu elemente care încorporeaza mitul clasic al Romei.

      Traind în vârsta mitului, Dacia nu poarta în sine germenii distrugerii si moartea ei nu poate veni decât dinafara,adusa de civilizatia istorica triumfatoare a Romei.

      Victoria Romei este marcata de semnul unei fundamentale vinovatii pe care Decebal o transforma în acuza si motiv de blestem:

      Pe-a istoriei mari pânze,umbre-a sclavelor popoare

      Prizarite, tremurânde trec- o lunga acuzare -

      Târând sufletul lor vested pe-al coruptiei noroi

      Voi nu I-ati lasat în voia sortii lor. Cu putrezirea

      Sufletului vostru propriu ati împlut juna lor fire.

      Soarta lor va e pe suflet ce-ati facut cu ele ?Voi!

      Nu vedeti ca în furtune va blesteama oceane?

      Prin a craterelor gura razbunare strig vulcane

      ...........................................................

      moartea voastra firea-ntreaga si popoarele o cer.









      IUBIREA



      La începutul creatiei eminesciene, prezentele feminine se asociau, cu imaginea unor semidivinitati.

      Din acest nucleu se dezvolta cel putin doua din ipostazele caracteristice ale eroticii eminesciene:

     - prima este aceea a angelitatii feminine. O a doua caracteristica a eroticii este conceperea frumusetii feminine ca o imagine în lumea fenomenala a Frumusetii absolute.

      Dulcea frumusete a femeii este de fapt proiectia visului apolinic al daimonului. Madona lui Rafael este pentru Eminescu înfstisarea unui vis, o creatie a gândirii, divinizarea frumusetii de femeie.

      Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelata

      Suflet îmbatat de raze si de-terne primaveri,

      Te-a vazut si-a visat raiul cu gradini îmbalsamate

      Te-a vazut plutind regina printre îngerii din cer

     

      Si-a creat pe pânza goala pe Madona Dumnezeie,

      Cu diadema de stele, cu surâsul blând, vergin...

      ...........................................................

      O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie,

      Cu diadema-I de stele, cu surâsul blând, vergin,

      Eu facut-am zeitate dintr-o palida femeie........

      Poate de aceea erotica eminesciana este doar în mod exceptional o celebrare a prezentei iubirii si,în mod obisnuit, o evocare sau o invocare a ei prin amintire sau prin vis.

      Opus sensului armonizator al Erosului conceput ca principiu cosmotic, iubirea apare, în câteva din poemele eminesciene, ca aspiratie spre nefiinta, ca nevoie de autonegatie.

      În Înger si demon, fiecare din termenii cuplului reprezinta negatia violenta, totala, a celuilalt:

      Ea un înger ce se roaga- El un demon ce viseaza;

      Ea o inima de aur - El un suflet apostat:

     



      El în umbra lui fatala, sta-ndaratnic rezemat

      La picioarele Madonei, trista, sfânta Ea vegheaza.

      Când nu e sete de extinctie, iubirea apare ca un rit de integrare în pierduta armonie cosmica, derecuperare a starii de farmec si a timpului echinoxial.

      Cel mai adesea însa, erotica eminesciana celebreaza nu prezenta iubirii, ci amintirea sau visul ei.

      Ca ti istoria, amintirea este una din modalitatile prin care universul poetic eminescian încearca sa depaseasca criza gândirii înstrainate.

      Poezia de tinerete a lui Eminescu îsi asuma lexicul poetic pasoptist, caruia îi descopera si îi restituie însa motivatia de profunzime în modelul cosmologic platonician, începînd cu poema Ondina.

      Limbajul Ideii în starea de Absolut se taduce la Eminescu prin limbajul curent, trecut însa în forma pur negativa- caci nefiinta ca nedeterminare înseamna supracategorial, înseamna nu radacina pura a verbului, ci negarea lui:

      Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,

      Nici sâmburul luminii de viata datator,

      Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna...

      Tehnica poetica eminesciana evolueaza astfel de la limbajul image al primei etape spre formele supracategoriale, negative, spre o tehnica de I-realizare a obiectului sau spre versul liber utilizat în cea de a doua etapa a creatiei.

      Mai mult decât oricare dintre poeziile eminesciene, Oda poate marca simbolic evolutia unei gândiri ce se substituie gândirii divine, creatoare de zei si de istorie.

      În îndelungata evolutie a Odei ramâne doar titlul si metrul.

      Dedicata la început unui erou al istoriei si al gândirii active, adica lui Napoleon, dedicata mai apoi eroului limbii care e poetul, Oda, devine în varianta ei finala, o rugaciune de mântuire a celui care nu mai pastreaza nici o caracteristica romantica de erou sau de poet.

      Eroul liric al acestei ode-rugaciune nu mai e nici Napoleon Cezarul, nici Poetul,adica nu mai e nici o fiinta cu destin romantic de exceptie; în varianta definitiva, Oda nu mai e expresia conditiei eroului sau a geniului, ci expresia pura a conditiei umane. Si poate de aceea, pare o rugaciune de intrare în nefiinta:

      Ca sa pot muri linistit pe mine - Mie reda-ma- !,

      Ea ramâne , de fapt, o Oda fiintei, celebrata prin destinul de pasare Phoenix al existentului .
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles