Mihai eminescu (luna - demonul straveziu)

2x puncte

categorie: Romana

nota: 9.20

nivel: Gimnaziu

     "Cereasca bolta pare o magica lanterna

     Si luna este lampa. Iar lumea e-o cortina

     Pe care defileaza în hora lor eterna

     Imaginile noastre - rani negre în lumina".

     (Omar Khayyam)



      "Numeroase popoare altaice îsi imagineaza Cerul ca un cort: Calea Lactee este "cusatura", iar stelele [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Mihai eminescu (luna - demonul straveziu)

     "Cereasca bolta pare o magica lanterna

     Si luna este lampa. Iar lumea e-o cortina

     Pe care defileaza în hora lor eterna

     Imaginile noastre - rani negre în lumina".

     (Omar Khayyam)



      "Numeroase popoare altaice îsi imagineaza Cerul ca un cort: Calea Lactee este "cusatura", iar stelele sunt "gaurile" prin care intra lumina. În mijlocul Cerului straluceste Steaua Polara, care, asemenea unui tarus, sustine cortul. Ea poarta diferite denumiri: "Stâlpul de Aur", "Stâlpul de Fier", "Stâlpul Soarelui". Alaturi de ea domneste în univers Luna, simbol al sexualitatii în doctrinele tibetane, fecunda matrice a femeii." ne informa Mircea Eliade în lucrarea sa "Istoria credintelor si ideilor religioase", analizând simbolistica lunii din punctul de vedere al religiei.

      Dictionarul explicativ al limbii române ofera o alta perspectiva asupra lunii, una stiintifica: aceasta este definita ca "astru, satelit al pamântului, care se învârteste în jurul acestuia si care îl lumineaza în timpul noptii."

      Dictionarul de simboluri explica faptul ca luna este corelata cu soarele, ea fiind lipsita de lumina proprie si simbolizeaza dependenta si principiul feminin, precum si periodicitatea si reînnoirea.

      Luna este simbol al ritmurilor biologice, este un astru care creste si descreste, care dispare, a carui viata este supusa legii universale a devenirii, a nasterii si a mortii. Reprezinta si timpul care trece, timpul viu pe care-l masoara prin fazele ei succesive si regulate.

      Luna este simbolul primului mort. Timp de trei nopti, în fiecare luna, ea e ca moarta. Dispare. Apoi reapare si sporeste în stralucire.

      Luna este cunoasterea indirecta, discursiva, progresiva, rece. Astru al noptilor, evoca în plan metaforic frumusetea, dar si lumina în imensitatea întunecimii. Dar prin aceasta lumina, care nu este decât o reflectare a luminii soarelui, luna este simbolul cunoasterii teoretice, conceptuale, rationale.

      Cea mai frumoasa imagine a lunii ne este oferita de poezie. Si daca luam în considerare faptul ca luna este un element al naturii întâlnit mai ales în poeziile romanticilor, atunci cel mai bine se va regasi în lucrarile unuia din marii poeti români, a carui "întreaga creatie se naste din nostalgia paradisului" (Nichifor Crainic), Mihai Eminescu.

      Rolul naturii este deosebit de important în opera lui Eminescu. În poeziile din adolescenta, natura apare sub trei forme: pentru a crea o atmosfera; în metaforele figurilor sau sentimentelor umane, si ca un mediu atotcuprinzator, caruia i se integreaza si omul. Cerul, luna, luceafarul, stelele, noaptea, furtuna, marea, râul, luciul si murmurul apei, fosnetul frunzelor, codrul, câmpia, florile si pasarile, toate se îmbina creând atmosfera tipic eminesciana, plina de culori si sunete exprimând comunicarea si corespondenta armonioasa dintre elemente.

      Dintre toate motivele eminesciene legate de natura, cel mai des, si poate mai important, este luna.

      În general, soarele nu este un astru romantic. El sfâsie cu lumina lui divina cuibul nocturn al viselor. Poezia romantica apare odata cu acea atractie spre luna. Contemplatia romantica a lunii anuleaza total ori partial simtul gravitatiei pe pamânt.

      Imaginile lunii la Eminescu sunt uneori asemanatoare cu cele din lirica sanscrita. În literatura sanscrita, de obicei luna trezeste durere de dragoste. În "Sakuntala", eroul Dusyanta îsi zice: "Desi credeam ca luna e racoroasa, într-adevar razele ei stropite de roua varsa foc. Luna ne chinuieste pe noi, cei care iubim". Asemenea imagine se gaseste si la Eminescu. De exemplu, în poezia "Când...":

     "Când luna prin nori pe lume vegheaza

     Când fie-ce unda se-mbraca c-o raza

     Când cânta ai somnului ginii natângi

     Tu tremuri si plângi.



     Când luna arunca o pala lumina

     Prin merii în floare-nsirati în gradina

     La trunchiul unuia pe tine te-astept

     Visând destept."

      Asocierea lunii cu durerea umana se întâlneste si la poetul Tagore: "Luna, tu trezesti valuri de lacrimi în oceanul tristetii mele".

      Dar astrul nocturn are o alta pondere în creatia lui Eminescu; vapaia lunii îl transpune într-un alt nivel spiritual si îi dezvaluie tainele creatiei ca si zadarnicia vietii. Conceptia despre luna a lui Eminescu, ca o putere care învie gânduri si întuneca suferinte îsi are rezonanta în conceptia vedica de Varuna, zeul cerului, care vegheaza gândurile omenesti, gândirea si imaginatia poetului devenind ecouri ale textelor indiene pe care le-a citit; un sâmbure al acestei imagini transpare în "Misterele noptii":

     "Razele din alba luna

     mi le torc, mi le-mpreuna

     pentru-ntregul viitor".

      Balada "Fat - Frumos din tei" cuprinde acel efect de lumina de luna proiectat cu un gest cosmic pe mari întinderi:

     "Lun-atunci din codri iese,

     Noaptea toata sta s-o vada,

     Zugraveste umbre negre

     Pe câmp alb ca de zapada.



     Si mereu ea le lungeste,

     Si urcând pe cer le muta,

     Dar ei trec, se pierd în codri

     Cu viata lor pierduta."

      Predilectia pentru efectele de luna ramâne o înclinatie statornica. Se întâlneste în poeziile acestei perioade a creatiei poetului, dar si mai târziu. O întâmpinam în "Melancolie" , în "Craiasa din povesti", în "Lacul", în "Calin", în "Povestea codrului", pâna la acel efect maret din "Scrisoarea I":

     "Parea ca printre nouri s-a fost deschis o poarta

     Prin care trece alba regina noptii moarta.

     O, dormi, o, dormi în pace printre faclii o mie

     Si în mormânt albastru si-n pânze argintie,

     În mausoleu-ti mândru, al cerurilor arc,

     Tu adorat si dulce al noptilor monarc!"

     (Melancolie)

     ***

     "Neguri albe, stralucite

     Naste luna argintie,

     Ea le scoate peste ape,

     Le întinde pe câmpie;

     (...)

     Lânga lac, pe care norii

     Au urzit o umbra fina,

     Rupta de miscari de valuri

     Ca de bulgari de lumina."

     (Craiasa din povesti)

     ***

     "Sa plutim cuprinsi de farmec

     Sub lumina blândei lune "

     (Lacul)

     ***

     "Peste albele izvoare

     Luna bate printre ramuri

     Împrejuru-ne s-aduna

     Ale Curtii mândre neamuri"

     (Povestea codrului)

     ***

     "Caci perdelele-ntr-o parte când le dau, si în odaie

     Luna varsa peste toate voluptoasa ei vapaie,

     Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreaga scoate

     De dureri, pe care însa le simtim ca-n vis pe toate"

     (Scrisoarea I)

      "Scrisoarea I" sugereaza cum dintr-un colt de univers scaldat de lumina palida si rece a lunii, pornesc gândurile poetului, amplificate pâna la hiperbolizare de frumusetea noptii, dar si de izolarea între peretii austeri ai unei odai sarace, unde "doar ceasornicul strabate lunga timpului carare". Cadrul romantic anesteziaza simturile, din "noaptea amintirii" ies dureri pe care poetul le percepe ca-n vis, si din acest joc al alternativelor între luciditate si visare, meditatia eminesciana trece cu usurinta de la indignare la întelegere, de la tonul vehement la cel elegiac. Distantarea de lume a eu-lui poetic si patrunderea în spatiul gândirii si al închipuirii se petrece în regimul nocturn prin contactul cu energia magica selenara.

      Poetul contempla luna, o invoca:

     "Luna tu, stapâna marii, pe a lumii bolta luneci

     Si gândirilor dând viata, suferintele întuneci".

      Se produce o modificare în sistemul de referinta. Din perspectiva cosmica, privind spre pamânt, se releva un spectacol grandios si tragic. Sub lumina "fecioara" a lunii, scânteiaza pustiuri si codri, mari nesfârsite si tarmuri înflorite, cetati si case. Luna îi vede deopotriva si pe rege si pe sarac, atât de diferiti în destinul lor social, dar nivelati în absolut de "geniul mortii"; pe cei slabi si cei puternici, pe mediocrul cochet, dar si pe înteleptul solitar.

      Printre atâtea aspecte ale luminii, Eminescu alege mai cu seama pe cele ale lunii. Efectul de luna, care alcatuieste un motiv atât de general al romantismului, poate aparea ca un element al peisajului în trei feluri deosebite. Exista o luna vazuta ca un obiect izolat al cerului, astru solitar catre care privirile sunt rapite:

     "Parea ca printre nouri s-a fost deschis o poarta

     Prin care trece alba regina noptii moarta".

      Exista apoi o lumina de luna resimtita ca o însusire generala a atmosferei, ca o baie de influente difuze:

     "Neguri albe stralucite

     Naste luna argintie,

     Ea le scoate peste ape,

     Le întinde pe câmpie".

      Dar exista o lumina de luna însotita cu vreun aspect material al pamântului si prin care acesta din urma dobândeste o adevarata stralucire fantomatica:

     "Vazduhul scânteiaza, si ca unse cu var

     Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar".

      În multe din poeziile sale, Eminescu însoteste lumina lunii cu apa lacului:

     "Peste albele izvoare

     Luna bate printre ramuri"

     ***

     "Ce cauti pe unde bate luna

     Pe-un alb izvor tremurator?"

     ***

     "Tresarind scânteie lacul

     Si se leagana sub soare".

      Aceasta alaturare a luminii cu apa, reflectata ca o tainica îmbratisare a lor, mistica pasiune a elementelor, a fost exprimata de Eminescu când în poezia "Lasa-ti lumea..." a scris strofa simbolica:

     "Iata lacul. Luna plina

     Poleindu-l, îl strabate;

     El, aprins de-a ei lumina,

     Simte-a lui singuratate".

      Motiv "atât de romantic", izvor a nenumarate mituri, legende si culte care daruiesc zeitelor chipul lunii (Isis, Ishtar, Artemis sau Diana, Hecate, ...), luna este un simbol cosmic extins la toate epocile, din vremuri imemoriale si pâna în zilele noastre, si generalizat la toate orizonturile.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles