Mihai eminescu 2

3x puncte

categorie: Romana

nota: 9.27

nivel: Gimnaziu

      Introducere







     Poate nici unul dintre marii poeti ai lumii nu dato-reaza atât de mult naturii patriei si dragostei atât pentru tara,cât si pentru persoana iubita si natura. Daragostea lui pentru natura se poate observa, în primul rând în frumusetea pe care o au personajele sale din poezii:codrul împarat[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Mihai eminescu 2

      Introducere







     Poate nici unul dintre marii poeti ai lumii nu dato-reaza atât de mult naturii patriei si dragostei atât pentru tara,cât si pentru persoana iubita si natura. Daragostea lui pentru natura se poate observa, în primul rând în frumusetea pe care o au personajele sale din poezii:codrul împarat,luna, soarele, izvoare-le,noptile,lacul încarcat,,de nuferi galbeni"si iubire, ,,sara pe deal"plina de dor si nerabdare,luceferii,si nu în ultimul rând marea.

     1.Viata si activitatea literara

      Cel mai mare poet român si unul din marii lirici ai lumii, Mihai Eminescu,s-a nascut în 1850 la Botosani,si natura Buco-vinei e de la început prezenta în opera lui.Copil fiind, ,,padurii cutreieram",va spune poetul,impresionat de farmecul locurilor natale,evocatoare totodata ale unei istorii nationale bogate în eroi si fapte de glorie.Înca din anii de scoala,Eminescu se arata interesat de teatru,poezie,cultura.Avea 16 ani când trimite la revista de limba româna ,,Familia"din Pesta,primele poezii, pu-blicate de Iosiv Vulcan,care-i schimba si numele:din Eminovi-ci,cum se chema de fapt tatal sau,în Eminescu.Datoram redacto-rului ,,Familiei"cel mai celebru botez din istoria literaturii ro-mâne.Eminescu colinda tara,trece în Transilvania,iar între 1869 si 1874 îl aflam la Berlin si Viena,urmând cursuri la universita-tile de acolo,în scopul obtinerii unui doctorat în filozofie.Doctor în filozofie nu va deveni însa,desi prietenii lui de la Junimea l-ar fi dorit,ca sa poata fi apoi numit profesor universitar în tara.Din 1870 începuse colaborarea la ,,Convorbiri literare",se apropiase de Titu Maiorescu si de Costache Negruzzi si va fi socotit el însusi un junimist important.Întors de la studii,va tine ,,prelec-tiuni populare",ca toti junimistii.El este interesat de istorie (în 1871,împreuna cu I.Slavici,viitorul prozator,luase parte la orga-nizarea sarbatorilor lui Stefan cel Mare de la Putna,prilej pentru români de a-si afirma istoria proprie într-o Bucovina aflata sub ocupatie austriaca)si de filozofie(încearca sa traduca din marii filozofi).E un timp redactor la,,Curierul din Iasi",apoi redactor la ,,Timpul",revizor scolar si bibliotecar la Iasi;în toate aceste functii pune suflet si consuma multa energie.Rapoartele scolare ale revizorului sunt precise si bogate.Ca redactor si colabora-tor,el scrie articole politice fiind unul din cei mai de seama ziari-sti români.Ca si Caragiale sau Slavici,contemporani si prieteni cu el,Eminescu ridica gazetaria la nivelul unei veritabile arte.

     De altfel,anii cei mai rodnici ai gazetarului, cei de la,,Timpul" (1877-1883),coincid cu anii cei mai buni ai poetului,care-si scrie si publica în acest interval aproape toate marile creatiile lirice.În 1883 poetul se îmbolnaveste grav.În timp ce se afla la Viena, într-un sanatoriu, unde îl trimisera junimistii,în tara,Maiorescu îi publica un volum de Poezii,singurul aparut în timpul vietii poe-tului,desi nu el l-a alcatuit. Cei sase ani care despart boala de moartea lui Eminescu sunt ani de suferinta pentru poet,a carui minte e tot mai des întunecata.El moare la 15 iunie 1889,urmat la cîteva luni de Ion Creanga,pe care l-a cunoscut la Iasi si care a fost toata viata marele lui prieten .G. Calinescu,autorul unei extraordinare ,,Vieti a lui Mihai Eminescu(1932)",va evoca aceasta mare prietenie dintre doi din scrii-tori nostrii cei mai mari si va scrieaceste emotionale cuvinte despre moartea poetu-lui:,,Astfel se stinse în al optulea lustru de viata cel mai mare poet,pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata,poate,pamântul româ-nesc.Ape vor seca în albie si peste locul îngroparii sale va rasari padure sau cetate,si câte o stea va vesteji pe cer în departari,pâna când acest pamânt sa-si strânga tote sevele si sa le ridice în tea-va subtire a unui crin de taria parfumurilor sale".

      Trei ani atrag în mod deosebit atentia în bibliografia poetica a lui Mihai Eminescu:1866,anul debutului în ,,Familia" lui Iosif Vulcan;1870,anul când începe colaborarea la,,Convorbiri literare" plina de mari consecinte pentru tânarul de 20 de ani;si 1883,anul ultimelor capodopere[,,Oda(în metrul antic)", ,,Glosa",,,Lucea-farul",,,Mai am un singur dor"etc.]si totodata al mortii spirituale poetului .Între 1866 si 1870,multi comentatori,printre care si G. Ibralianu,au vazut o prima perioada a creatiei lui Eminescu,aceea a începuturilor sub influenta lui Alecsandri si Bolintineanu,din ca-re poetul iese triumfator cu ,,Venere si Madona"si,,Epigonii", po-ezii ce deschid epoca maturitatii lui artistice,atât de bogata în rea-lizari,desi se întinde pe ceva mai putin timp de un deceniu si ju- matate.

      Prima poezie,care l-a facut cunoscut unui public restrâns, este o elegie fara titlu,semnata M.Eminovici si tiparita alaturi de alte sase poezii într-o brosura intitulata,,Laecrimioarele învaetae-ceilor den Cernaeuti la mormântul prea iubitului lor profesoriu Arune Pumnul..."Adevaratul sau debut literar se face însa la revi-sta ,,Familia",în acelasi an(1866),cu poezia ,,De-as avea..."În per-ioada debutului,Eminescu a încredintat tiparului versuri relativ cuminti,parca spre a nu soca gustul literar al timpului,pastrând pentru sine altele mult mai îndraznete în idei si limbaj.Este posibil si motivul pentru care Iosiv Vulcan,poet el însusi,educat în spiri-tul literaturii pasoptiste,s-a aratat entuziasmat de la început de ta-lentul tânarului poet.

      Ne vom da seama mai bine de idealurile si de limbajul liri-cii lui Eminescu în aceasta perioada,citind cunoscuta poezie ,,Ce-ti doresc eu tie dulce Românie",publicata în ,,Familia".Cum se poate observa,poezia are aspectul unei invocatii si al unei stari: poetul se adreseaza direct tarii lui,într-o maniera raspândita la poetii generatiei pasoptiste(Gr.Alexandrescu,Andrei Muresa-nu,Vasile Alecsandri au folosit si ei invocatia ocazionala).Tâna-rul Eminescu vibreaza de o emotie puternica atunci când vorbeste de ,,tara mea de glorii,tara mea de dor".În spiritul marilor sai pre-cursori,al,,Introductiei"lui Kogalniceanu la ,,Dacia literara",el u-reaza României sa fie la înaltimea trecutului glorios,catre care pri-veste cu mândrie patriotica si careia îi doreste un viitor pe masura. Trecutul si viitorul apar îngemanate în spontana,tinereasca invo-catie:,,La trecutu-ti mare,mare viitor!"Motivele principale sunt: sentimentul ca patria este la fel de durabila ,în mijlocul vicistu-dinilor istoriei,ca stânca peste care valul trece fara a o clinti(strofa întâi),convingerea în capacitatea natiunilor noastre de a razbuna umilintele si de a fi unita în fata primejdiilor sub simbolul tricolo-rului(strofa a doua);încredintarea ca românii au dorit din totdea-una pacea si n-au ales razboiul decât ca sa se apere de agresiunea altora(strofa a treia);în sfârsit,speranta viitor în care fiii tarii sa ,,traiasca numai în fratie"si sufletul românesc sa se poata bucura de unitate si pace(strofa a patra).Atât motivele acestea,cât si lim-bajul poetic de un naiv si sincer entuziasm ne amintesc de spiritul liricii pasoptiste si arata ca Eminescu este un continuator al tradi-tiei poeziei noastre patriotice.

      Patru ani de la debut,dupa ce publicase 14 poezii,tânarul poet se hotaraste sa se adreseze ,,Convorbirilor literare",revista ce mai importanta a epocii,unde stia ca va fi citit de Titu Maiore-scu.Aflat la studii în Viena,el trimite revistei iesene poezia ,,Ven-ere si Madona",care contine câteva din metaforele si comparatiile cele mai puternice din întreaga poezie româneasca, scrisa pâna la acea data.Dupa acceptarea acestei poezii la ,,Convorbiri litera-re",Eminescu încredinteaza revistei poemul ,,Epigonii",însotit de o scrisoare catre Iacob Negruzzi în care îsi explica ideile,mult de-osebite de ale junimistilor.

      2.Temele si universul poeziei eminesciene



      Trei teme esentiale pot fi desprinse din poezia lui Eminescu, în jurul carora se grupeaza elementele universului sau:natura, dra-gostea si istoria.



     A.NATURA

      Natura este una tipic romantica.Ea apare poetului sub doua înfatisari principale.

      Întâi,ca toti romantici,poetul e atras de o natura de început de lume,de materia care se naste din haos.El imagineaza în ,,Scrisoa-rea I" un altfel de început si o altfel de nastere a universului:

      ,,La-nceput,pe când fiintanu era,nici nefiinta,

      Pe când totul era lipsa de viata si vointa,

      Când nu se ascundea nimica desi totul era ascuns...

      Când a patruns de sine însusi odihnea cel nepatruns.

      Fu prapustie?genune?Fu noian întins de apa?

      N-a fost lume priceputa si nici minte s-o priceapa,

      Caci era un întuneric ca o mare fara-o raza,

      Dar nici de vazut nu fuse si nici ochi care s-o vaza.

     Aceste imagini cosmogonice(cosmogonie înseamna naste-re a cosmosului,a lumii)le gasim si în multe alte poezii,ca si ma-rele poem ,,Luceafarul",unde Hyperion face o calatorie spre origi-nile universului,spre locul de unde totul se naste.De romantismul acesta al viziunii se leaga la Eminescu predilectia pentru miezul noptii,al stelelor si al lumii,al visului,al imensitatilor,cum sunt cerul si marea.Tudor Vianu nota ca,spre deosebire de clasici,care au fost atrasi de natura solara a sudului european,cu tarmuri clare de mare si cu temple albe scaldate în lumina,romanticii ca Emine-scu sunt poeti ai padurii pline de umbre si mistere,populate de fapturi reale sau himerice.

     În al doilea rând,natura eminesciana se înfatiseaza,mai ales în poeziile de dragoste,ca o natura placuta,luminoasa,blânda si o-crotitoare.Poetul nu e numai un iubitor de mari spatii cosmice, de-partate si reci ca acelea de unde vine Hyperion în ,,Luceafarul", sau misterioase,nepatrunse,ca acelea din ,,Scrisoarea I",ci si un iubitor de spatii familiare,apropiate.Un astfel de spatiu este evocat în poezia,,La mijloc de codru..."

      La mijloc de codru des

      Toate pasarile ies,

      Din huceag de alunis

      La voiosul lumins,

      Luminis de lânga balta,

      Care-n trestia înalta

      Leganându-se din unde,

      În adâncu-i se patrunde

      Si de luna si de soare

      Si de zbor de rândunele

      Si de chipul dragei mele.

     Aici observam cât de armonioasa este aceasta a doua natu-ra eminesciana.Cerul si pamântul se patrund,soarele si luna se o-glindesc în lac, alaturi de chipul iubitei.E o natura paradesiaca,în care îsi fac aparitia vietati obisnuite.Ea protejeaza pe îndragostiti. Din acelasi domeniu provin si imaginile interiorului(casa,camera, etc.)eminescian,care este unul ocrotitor,chiar daca uneori sugerea-za singuratate.Poetul scrie la o masa de brad,ascultând focul ce pâlpâie vesel în camin sau zgomotul soarecilor care rod cotoarele cartilor din pod.Natura exterioara se prelungeste în interior,cu tot firescul.



     B.Dragostea

      Dragostea(ilustrata în poezii ca:,,Pe lânga plopii fara sot",

     ,,Sara pe deal",,,Atât de frageda"),a doua tema,îsi are universul ei, direct legat de natura.În general,dintre cele doua naturi pe care le--am notat la Eminescu,a doua,cea familiar-protectoare,formeaza cadrul obisnuit al dragostei.În ,,Lacul", ,,Dorinta" si în alte poezii, poetul îsi cheama iubita,,în codrul cu verdeata" sau pe malul lacu-lui,,încarcat cu flori de nuferi";femeia,la rândul ei,vrea sa-l smul-ga din,,nouri si ceruri nalte",adica din visari filozofice,si sa-l adu-ca pe pamânt,alaturi de ea.Majoritatea poemelor erotice ale lui Eminescu încep cu o chemare în aceasta natura obisnuita(,,Vino-n codru la isvoru...")si se încheie cu o stare de visare,de placuta cu-fundare a gândurilor si a simtirilor în fosnetul frunzelor,în mur-murul apelor,în dulcea batere de vânt.De fapt,acest lucru arata ca iubirea este legata de natura la Eminescu într-un chip mai profund decât s-ar lega sentimentele perechii de îndragostiti de cadrul în care ei se gasesc.Iubirea e o forma de a participa la viata lumii, a universului.Îndragostiti ce se lasa în voia dragostei lor ajung sa se contopeasca cu ritmul neobosit al naturii însasi.Nu-si pun întreba-ri,ci viseaza cu ochii deschisi,patrunsi de armonia codrului si de muzica astrelor.Starea aceasta seamana cu somnul,visul,si este esential romantica.Pentru romantici,natura este eterna,spre deo-sebire de om,care e muritor.De aceea omul-prin iubire,prin con-templatie visatoare,prin somn-aspira sa se contopeasca cu natu-ra:el vrea sa-si uite condintia trecatoare,sa se bucure de eternitatea lumii însasi în care se afla.Iubirea e o cale de acces spre eternitate naturii.



      C.ISTORIA

      A treia tema esentiala a liricii lui Eminescu o constituie

     Istoria.Ca si natura,istoria,ca tema a operei literare,reprezinta tot o descoperire a romanticilor.În comparatie cu natura,care la Emine-scu este eterna,istoria e locul schimbarilor si de aceea ea se înfa-tiseaza poetului ca o expresie a stradaniei omului de a schimba destinul rau.Aceasta stradanie este însotita de sadisfactii,dar si de nemultumiri profunde,ce genereaza uneori sentimentul zadarniciei

     ,,Memento mori"subintitulat de poet,,panorama desertaciuni",este poemul succesiuni civilizatiilor spre un scop adesea necunoscut. Pe vasta pânza a timpului se prelinda,,codri de secoli", ,,oceane de popoare",de la primitivii care,,în pustiu alearga vecinic,fara casa, fara,fara vatra",trecând prin Babilon,Egipt,Palestina,Grecia,Roma

pâna la Dacia mareata si legendara.Dacia este mereu evocata ade-sea de Eminescu,în opozitie cu lumea decazuta în care credea ca traieste el însusi.Tema poemului trebuie legata de prezenta,,cuge-tatorului",care,,gramadeste lumea într-un singur semn",cu alte cuvinte,cauta sa afle întelesul,sensu istoriei.

      Trecutul acesta glorios se opune prezentului si în ,,Scrisoa-rea III",care se încheie cu un veritabil pamflet politic.Emine-scu nu e numai poetul evocarii unei istorii îndepartate,ci si marto-rul uneia contemporane.În ,,Împarat si proletar",Comuna din Paris furnizeaza imaginatiei lirice a poetului viziunile primei miscari proletare care a reusit,pentru scurt tim,instaurarea unei ordini pol-itice comuniste.Eminescu este aici,ca si în pamfletul din ,,Scrisoa-rea III",un poet politic,în adevaratul sens al cuvântului.

      Putem spune ca istoria apare la Eminescu indisolubil legata de ideea de patrie.De la primele sale versuri,cânta,,dulcea Româ-nie" în spiritul înaintasilor lui pasoptisti. Glorificând Dacia în ,,Memento mori" sau evocând epoca lui Mircea cel Batrân în ,,Scrisoarea III", înfatisând natura în atâtea poezii sau satirizând deca-derea moravurilor în ,,Junii corupti" si ,,Împarat si proleta-riat", Eminescu se arata stapânit de un puternic simtamânt patrio-tic.El nu scrie despre tara doar cu ocazia sarbatorilor nationale; lirica lui e permanent strabatuta de sentimentul iubirii de tara.



     3.Poezia eminesciana.Încercari dramatice



      Desi poezia este partea cea mai cunoscuta a operei lui Emi-nescu,ea nu e singura.Stim deja ca poetul a fost si unul din marii gazetarii ai secolului al XIX-lea,publicând mai ales în ziarul ,,Timpul"articole politice sau pe diferite alte teme,care au avut mare ecou în epoca.Dar Eminescu a scris si proza literara.Ea for-meaza continutul volumului al VII-lea,din1977,al marii editii cri-tice începute de criticul Perpessicius.Ca si poeziile,bucatile în proza scrise de Eminescu se împart în ,,antume"(publicate de autorul însusi,în timpul vietii)si,,postume"(publicate dupa moar-tea lui).Prozele antume cele mai cunoscute sunt nuvelele,,Sarma-nul Dionis"si,,Cezara".Dintre postume,vom aminti un roman ne-terminat din tinerete, ,,Geniu pustiu",la care se adauga numeroase alte povestiri,de obicei numai schitate de Eminescu.

      ,,Sarmanul Dionis",aparuta în ,,Convorbiri literare"în 1873, dupa ce a fost citita în cenaclul Junimii,este o nuvela fantastica,pe un motiv filozofic.În centrul nuvelei se gaseste un vis.Ca si în po-ezie,Eminescu este atras si în proza de motivul romantic al visului.,,Cezara",aparuta în ,,Curierul de Iasi"din 1876,este o nuvela romantica,de dragoste.Romanul,,Geniu pustiu" nu a fost publicat de Eminescu în timpul vietii.Prima editie este din 1904,epoca în care manuscrisele ramase de la poet si predate de Titu Maiorescu Bibliotecii Academiei Române încep sa fie cerce-tate si publicate.Romanul are tot caracter romantic.În el descope-rim multe din ideile ce animau spiritul eminescean în anii tineretii

     Dupa parerea specialistilor,Eminescu a lucrat la roman între anii 1868-1871.

      Încercarile dramatice ale lui Eminescu se compun dintr-un numar destul de mare de piese de teatru începute si neterminate de autor,uneori doar de simple planuri si ciorne.Mai ales în tinerete, poetul a fost urmarit de ideea de a scrie teatru.Nici unul din aceste fragmente nu a fost tiparit de poet.Ca si o parte din proza si poe-zie,teatrul a fost descoperit dupa moartea lui Eminescu,în manu-scrisele pastrate de Titu Maiorescu.Unele fragmente de piese ne fac sa credem ca poetul visa sa scrie drame inspirate din istoria nationala.Actiunea din,,Mira"se petrece în vremea lui Stefanita Voda al Moldovei.În fragmentul pe care G.Calinescu l-a intitulat ,,Decebal",caci în manuscris nu purta nici un titlu,este evocat un episod din epoca razboaielor dacoromane.,,Bogdan Dragos" ne întoarce la epoca descalecatului.Eminescu a mai încercat sa scrie piese despre Alexandru Lapusneanu.A evocat într-un tablou dra-matic pe poetul Andrei Muresanu.Toate aceste încercari sunt im-portante pentru a vedea cât de vaste erau preocuparile poetului si ce pondere acorda el istoriei nationale ca sursa de inspiratie pentru scriitori.







      5.Mihai Eminescu,poet national si universal



      Daca locul celui mai mare poet român în cultura nationala n-a fost de nimeni contestat,întelegerea lui exacta a suscitat de-a lungul anilor doua pozitii oarecum deosebite,pe care e bine sa le reamintim.Întâia dintre ele,care a fost exprimata de catre contem-poranii poetului si de catre generatiile imediat urmatoare,consta în considerarea lui Eminescu drept un fenomen aproape inexplicabil în peisajul literar în care a aparut.30 de ani dupa moartea poetului, în 1919,G.Ibralianu continua a-l evoca pe autorul ,,Luceafarului" în acesti termeni:,,Eminescu este nu numai cel mai mare scriitor român.El este o aparitie aproape inexplicabila în literatura noa-stra.El a cazut în sarmana noastra literatura de la 1870 ca un mete-or din alte lumi."Ulterior,datorita mai cu seama straduintelor isto-ricilor literari,care au acumulat numeroase documente,izvoare, uneori pâna la exces,Eminescu a început sa fie privit într-o alta lu-mina,si anume ca un continuator genial al bogatei traditii artistice nationale si ca ultimul romantic european,dar care a dat acestui curent literar o tenta nationala.,,Opera literara a lui Mihai Emines-cu creste cu toate radacinile în cea mai plina traditie si este o exponenta deplina,cu toate aspectele romantice,a spiritului autoh-ton",aprecia G.Calinescu,neegalatul biograf si exeget al creatiei eminesciene.

      Astazi,amândoua punctele de vedere luate separat ni se par unilaterale si cautam o conciliere.Îl simtim pe Eminescu deopo-triva ca pe un miracol si ca pe o sinteza a celor mai vechi traditii ale culturii noastre.

      În esenta lor,aceste doua puncte de vedere nu se contrazic- pentru ca orice mare scriitor constituite în acelasi timp încunu-narea unei traditii si inaugurarea unui drum nou.Este locul unde-l putem aseza fara sa grsim pe Eminescu,în spatiul generos dintre trecut si viitor pe care el îl umple cu personalitatea lui,al carei geniu creator sintetizeaza datele oferite de toata dezvoltarea cultu-rala anterioara spre a da lumina o opera cu desavârsire noua.

      Eminescu însusi a avut sentimentul,si înca foarte viu,de a se situa într-o viguroasa traditie culturala româneasca.Mai multe aspecte ale operei lui ne atrg atentia în acest sens:elogiul constant al valorilor istoriei nationale,patriotismul înflacarat,manifestat nu numai în cultul trecutului,ci si în critica aspectelor negative ale societatii contemporane,în interesul pentru folclor,pentru opera artistica a spiritului popular national.Romantismul lui târziu gase-ste în inspiratia folclorica un motiv esential.Spiritul national, con-tinuarea specificului artistic românesc nu se opun lui Eminescu receptarii ideilor culturii europene,patrunderii,în gândirea lui, a unui întreg curent de sensibilitate ce a nutrit literatura romantica a secolului XIX-lea si prin care Eminescu este înrudit cu marii poeti ai lumii.Ca Heliade,ca Hasdeu în aceeasi vreme si mai târziu,Emi-nescu freamata de dorinta de a cuprinde totul si,sistematic,de a ridica efortul de cunoastere al înaintasilor pe treapta sintezei artistice.Uneori,exagerându-se,din admiratie,aceasta înclinare,

i s-au atribuit lui Eminescu vaste cunostinte în absolut toate domeniile,de filozofie la economia politica.Dar ramâne evidenta încercarea poetului de a sistematiza într-o viziune enciclopedica ceea ce cultura anterioara îi oferea.Preocuparea pentru istorie, pentru creatia artistica populara si înclinarea spre originalele sinteze enciclopedice sunt cele trei aspecte importante ale traditionalismului artistic eminescian.

      Dar Eminescu nu continua numai,ci si inaugureaza o tradi-tie.Înainte de orice,desigur,în poezie.Poezia lui,odata depasita epoca începuturilor,este atât de substantial noua,încât îsi pune pecetea pe stradania artistica a mai multor generatii.Primul efect, istoriseste vorbind,al eminescianismului este coplesitor. Ceea ce Ibralianu numea,,curentul eminescian" este rezulatul imediat al unei influente ce comanda la epigonism pe multi dintre poetii ge-neratiei care i-a urmat lui Eminescu.Au trebuit sa treaca 35 de ani de la moartea lui Eminescu spre a putea constata si un efect cu adevarat rodnic:abia poezia interbelica,a unor creatori ca Baco-via si Arghezi,se arata în stare sa redescopere,uneori si gratie cri-ticii moderne,ceea ce era fundamental în Eminescu si putea fi fo-losit creator,fara riscul minentismului si pastisei,scapând de otra-vurile dulci-ametitoare de care se îmbatasera poetii generatiei lui A. Vlahuta.

      Distantarea de traditia culturala româneasca mai veche se realizeaza la Eminescu prin crearea unei poezii înalt filozofice,în care gândirea si vizionarismul domina imaginatia lirica,si a unei limbi pe de-a-ntregul noi.Nici un poet nu a îmbratisat în secolul trecut universul artistic urias al lui Eminescu,nu a avut cugetarea lui capabila sa patrunda panorama civilizatiilor si sferele filozo-fiei.Nimeni n-a îmbinat mai bine ca el o minte atât de deprinsa cu abstractiunile si conceputele,cu o expresie atât de plastic muzicala încât s-ar parea ca ideea poate fi perceputa si prin senzatie.Opera lui Eminescu nu prezinta doar ,,saltul" de la Alecsandri si Bolinti- neanu la Arghezi si Bacovia,ci descopera calea poeziei noastre spre universalitate.Eminescu e primul nostru poet de anvergura europeana,primul comparabil cu marii poeti ai lumii,cu Holderlin, Schiller si Byron,cu Lamartin,Victor Hugo si Lermontov.Opera sa a si fost raportata la opera acestora si la a altora nenumarati,încât contributia eminesciana la dezvoltarea romantismului într-unul specific românesc nu e doar o formula conventionala,ci ti o realitate incontestabila.Eminescu ne dovedeste,daca mai era nevoie,ca un poet national poate fi luat în considerare si ca poet universal numai daca,prin valoarea operei,îsi deschide aripile asupra unui domeniude sensibilitate si gândire capabil sa reflecte deopotriva ceea ce este specific specific fiecarui popor în parte si ceea ce este comun tuturor popoarelor la un moment dat. Emines-cu reprezinta sinteza traditiei si a noutatii,a elementelor artistice românesti si a celor universale,el este un poet national si universal în aceesi masura.Prin el,literatura noastra atinge o culme si îsi face totodata iesirea necontestabila în lume.



























      Mihai Eminescu

      (1850-1889)





     1850 - 15 ianuarie,se naste la Botosani Mihail,poetul,al saptelea

copil al lui Gheorghe Eminovici si sotiei acestuia,Ioana.

     1858-1862 - copilul Mihai a urmat urmat clasele I,II,III si IV la

Cernauti,la liceul National Hauptschule,iar clasa I din

gimnaziu,la Ober-Gymnasium,tot în Cernauti.

     1862-1863 - repeta clasa ,dar mai apoi paraseste definitiv cur-

surile plecând în vacanta la Ipotesti,de unde nu s-a mai

întors.

     1865 - se afla în gazda la profesorul sau Aron Pumnul,ca îngriji-

tor al bibliotecii acestuia.

     1866 - moare Aron Pumnul.Cu aceasta ocazie sapte învatacei

gimazisti tiparesc o brosura închinata lui Aron Pumnul.

A doua dintre poezii este semnata:M.Eminovici.Aceasta

poezie dedicata lui Aron Pumnul,va fi publicata mai târziu

în revista ,,Familia".În acest an are loc debutul adevarat a

poetului,si anume poezia ,,De-as avea..." ,publicata în

,,Familia" de catre Iosif Vulcan,care îi va schimba numele

în Mihai Eminescu.Tot în acest an are loc si debutul în

proza cu nuvela,,Lanul de aur",tradusa dupa Onkel Adam.

     1867 - intra în componenta trupei lui Iorgu Caragiale,unde are ro-

lul de sufleur si copist.

- apar poeziile:,,Ce-ti doresc eu tie,dulce Românie" si ,,La

,,La Heliade".

     1868 - este angajat ca sufleur si copist la trupa lui Mihail Pascaly.

publica în ,,Familia"poeziile ,,La o artista" si ,,Amorul

unei marmure".

     1869 - se înscrie la Facultatea de filozofie ca student extraordinar,

lipsindu-i bacaloreatul.

     1870 -publica în,,Convorbiri literare"poeziile,,Venere si madona"

si ,,Epigonii".Tot în acest an publica renumitul basm ,,Fat-

Frumos din lacrima"în aceeasi revista.

     1872 - anul probabil al întâlnirii cu Veronica Micle,la Viena,unde

era plecat pentru studii.

- întors în tara citeste în cadrul unei sedinte ale ,,Junimii"

cîteva poezii scrise în timpul studiilor în strainatate,printre

care si ,,Lacul".

- se înscrie la Universitatea din Berlin,fiind înmatriculat ca

student ordinar.

     1874 - este numit directorul Bibliotecii din Iasi.

     1875 - devine revizor scolar

     1876 - ramâne fara slujba,primeste postul de corector si redactor

al partii neoficiale a unui ziar din oras.

-,,Convorbiri literare"îi publica câteva poezii printre care si

,,Lacul", ,,Melancolie" si ,,Dorinta".

     1879 - este anul în care sunt publicate primele patru scrisori

- anul în care Veronica Micle ramâne vaduva.

     1882 - citeste ,,Luceafarul" de mai multe ori în cadrul sedintelor

,,Junimii"

-relatiile cu Veronica Micle se strica

     1883 - este internat pentru o vreme in spital.Aceasta perioada este

foarte productiva pentru Eminescu,fiindu-I publicate o

multime de poezii.

     1884 - moare tatal sau

     1885 - îsi continua slujba la biblioteca.

     1887 - pleaca la sora sa Henrieta,la Botosani,unde este internat

- este trimis la Viena de junimisti,în speranta de a se

însanatosi

     1888 - ultimile poezii tiparite când Eminescu era în viata au fost

,,La steaua", ,,De ce nu-mi vii" si ,,Kamadeva".

     1889 - 3 februarie Eminescu este internat în spitalul ,,Marasesti"

din Bucuresti si apoi este transportat în sanatoriul

,,Caritas".

- 15 iulie ora 3 poetul moare,fiind îngropat în cimitirul Bellu

-Veronica Micle înceteaza din viata pe 3 august în chilia

manastirii Varatec.

-moare pe 14 octombrie acelasi an sora sa Henrieta,care-l

îngrijise pe Eminescu în ultimi ani de viata.

-tot în acest an moare si Ion Creanga.

      6. Câteva aprecieri



     " Prin creatia sa, Mihai Eminescu,ramâne într-adevar cel mai mare poet al neamului,,pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata,poate pamântul românesc".

(G.Calinescu)

     " ,,Ape vor seca în albie si peste locul îngroparii sale va rasari padure sau cetate si câte o stea va vesteji în departari,pâna ce acest pamânt sa-si strânga toate sevele si sa le ridice în teava subtire a unui crin de taria parfumurilor sale."

(G.Calinescu)

     " ,,Versul întreg pare scris pe metal gros.Are ascutisurile si limba scobita,impusa de materialul gros."

(T.Arghezi)

     " ,,Eminescu este un Beethoven al graiului românesc."

(T.Arghezi)

     " ,,Pentru muzica lui Eminescu sunt potrivite muzica lui Berlioz si paleta lui Delacroix."

(Bernad Shaw)

     " ,,Eminescu este încercat de gândul Mortii,dar si de speranta reintegrarii în Natura-Mama.Asteapta aceasta întoarcere în Cosmos ca pe o beatitudine finala."

(Mircea Eliade)

     " ,,Pe cât se poate omeneste prevedea,literatura poetica româna va începe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui,si forma limbei nationale,care si-a gasit în poetul Eminescu cea mai frumoasa înfaptuire pâna astazi,va fi punctul de plecare pentru toata dezvoltarea viitoare a vesmântului cugetarii românesti."

(Titu Maiorescu)



     " ,,O literatura trainica,în stare sa ne placa noua si sa fie originala pentru altii,nu se poate întemeia decât pe graiul viu al poporului,pe traditiile,obiceiurile si istoria lui,pe geniul lui."

(M.Eminescu)























































      Încheiere



      MIHAI EMINESCU



este si va ramâne timp îndelungat în inmile noastre ca cel mai mare poet al nostru,fiind un geniu rapus mult prea devreme de un destin neîndurator.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles