Mihai eminescu - scrisoarea i (comentariu)

1x punct

categorie: Romana

nota: 9.37

nivel: Liceu

     Poezia ne prezinta pozitia vitrega a omului de geniu īntr-o societate marginita si este alcatuita din 5 parti.

      Īn prima parte apar doua motive romantice, dragi poetului. Primul motiv este cel al timpului - timpul individual si cel universal. Al doilea motiv este motivul lunii: "Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreaga scoate".

      Īn a doua parte poetul n[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Mihai eminescu - scrisoarea i (comentariu)

     Poezia ne prezinta pozitia vitrega a omului de geniu īntr-o societate marginita si este alcatuita din 5 parti.

      Īn prima parte apar doua motive romantice, dragi poetului. Primul motiv este cel al timpului - timpul individual si cel universal. Al doilea motiv este motivul lunii: "Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreaga scoate".

      Īn a doua parte poetul nuanteaza motivul lunii, ca un astru tutelar al faptelor meschine sau nobile ale oamenilor. Mai īntīi poetul reda o imagine globara a spatiului terestru de la pustiuri la codrii, de la mari si izvoare la tarmuri, si apoi imaginea se restrīnge: "Si īn cīte mii de case lin patruns-ai prin feresti/ Cīte frunti pline de gīnduri, gīnditoare le privesti". Īn continuare poetul poetul īnfatiseaza o serie de ipostaze ale individului: "Vezi pe-un rege ce-mpīnzeste globu-n planuri pe un veac/ Cīnd la ziua cea de mīine abia cuget-un sarac", "Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!/ Unul cauta-n oglinda de-si bucleaza al sau par/ Altul cauta īn lume si īn vreme adevar". Apare aici un motiv de sursa schoppehauriana, identitatea omului īn fata mortii: "Desi trepte osebite le-au iesit din urna sortii/ Deopotriva-i stapīneste raza ta si geniul mortii". Īn continuare poetul se opreste la conditia vitrega a omului de geniu, care apare īn antiteza cu celelalte ipostaze: "Iar colo batrīnul dascal, cu-a lui haina roasa-n coate/ Īntr-un calcul fara capat tot socoate si socoate/ Si de frig la piept si-ncheie tremurīnd halatul vechi/ Īsi īnfunda gītu-n guler si bumbacul īn urechi/ Uscati asa cum este, gīrbovit si de nimic/ Universul fara margini e īn degetul lui mic/ Caci sub frunte-i viitorul si trecutul se īncheaga/ Noapte-adīnc-a veciniciei el īn siruri o dezleaga/ Precum Atlas īn vechime sprijinea ceriul pe umar/ Asa el sprijina lumea si vecia īntr-un numar".

      Partea a treia cuprinde o cosmogoinie care compozitional se justifica prin faptul ca ea va argumenta cīt de vasta este cultura batrīnului dascal. Pīna a prezenta geneza apar cīteva notiuni care ar trebui sa sugereze īncreatul. Geneza propriu zisa īncepe astfel: "Dar deodata un punct se misca ... cel īntīi si singur. Iata-l!/ Cum din chaos face muma, iara el devine Tatal". Apar aici motivele macrocosmusului si microcosmosului. Raportat la macrocosmos oamenii nu sunt decīt: "Musti de-o zi pe-o lume mica de se masura cu cotul". Īn continuare poetul vorbeste despre un previziblil sfīrsirt al lumii: soarele īl vede "trist si ros", planetele "īngheata" si timpul "devine vecinicie", pentru ca la sfīrsit sa domneasca din nou aceasta noapte a "nefiintei" si " eterna pace".

      Partea a patra este consacrata pozitiei vitrege a cugetatorului de geniu īn lumea semenilor sai. Dascalul dupa ce a cugetat la destinul lumilor cosmice el cugeta acum la destinele indivizilor lumii terestre. Apare aici din nou identitatea oamenilor cu ei īnsisi si cu omenirea īntreaga: "Unul e īn toti, tot astfel precum una e īn toate". Vointele marunte care īi framīnta pe oameni n-au nici un sens din cauza ireversibilitatii timpului: "Ce-o sa-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gīndesc?/ Ca si vīntu-n valuri trece peste traiul omenesc". Cīnd vorbeste despre soarta geniului īntr-o societate bīntuita de interese meschine apar numeroase accente satirice, uneori deosebit de incisive. Imposibilitatea cunoasterii propriei vieti, lasa considerarea operei omului de geniu la discretia rauvoitorilor, a invidisilor: "Si cīnd propria ta viata singur n-o stii pe de rost,/ O sa-si bata altii capul s-o patrunda cum a fost?". Pesimismul schoppenhaurian l-a influentat pe Eminescu si īn versurile: "Poti zidi o lume-ntreaga, poti s-o sfarmi ... orice-ai spune,/ Peste toate o lopata de tarīna se depune". Apare din nou ideea ca oamenii sunt egali īn fata mortii: "Mīna care-au dorit sceptrul universului si gīnduri/ Ce-au cuprins tot universul īncap bine-n patru scīnduri". Pe un ton ironic poetul īsi imagineaza cum se vor desfasura funerariile acestui om de geniu. Ele vor avea o falsa solemnitate deoarece oamenii sīnt rai, indiferenti, ipocriti: "Iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel,/ Nu slavindu-te pe tine ... lustruindu-se pe el". Posteritatea va ignora valoarea operei si se va rezuma doar la "bibliografia subtire" careia īi vor gasi "pete multe, rautati".

      Īn partea a cincea se revine la motivele initiale: contemplarea propriei vieti si a luminii lunii ce dezvaluie alaturi de frumusetile eterne ale naturii crudul si tristul adevar ca oamenii sunt identici īn perspectiva mortii: "Si pe toti ce-n asta lume sunt supusi puterii sortii/ Deopotriva-i stapīneste raza ta si geniul mortii".
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT

Nu ai gasit ce cautai? Incearca atunci pe

Click aici
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.