Mihai eminescu - luceafarul

3x puncte

categorie: Romana

nota: 8.75

nivel:

     Reprezinta un moment de maxima elevatie a lirismului eminescian; este capodopera eminesciana, o admirabila sinteza a temelor si motivelor, atitudinilor poetice eminesciene.

      Criticii literari vad īn Luceafarul o cheie de bolta a universului poetic eminescian. Īntālnim toate marile teme, motive ale creatiei marelui poet: geni[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Mihai eminescu - luceafarul

     Reprezinta un moment de maxima elevatie a lirismului eminescian; este capodopera eminesciana, o admirabila sinteza a temelor si motivelor, atitudinilor poetice eminesciene.

      Criticii literari vad īn Luceafarul o cheie de bolta a universului poetic eminescian. Īntālnim toate marile teme, motive ale creatiei marelui poet: geniul, dragostea, natura, demonul, titanul, filozofia, cadrul nopturn, elementul neptunic.

      Luceafarul ramāne un model de depasire al gāndirii mitice prin gāndire filozofica.

      Pornind de la un basm popular, Mihai Eminescu investeste materialul folcloric cu idei filozofice (Schopenhauer, Kant, Hoegel) si realizeaza un poem alegoric pe tema soartei nefericite a geniului.

      A fost publicat īn 1883 īn Almanahul Societatii Academice Social-Literare, Romānia Juna.



     Geneza poemului



      Mihai Eminescu a pornit de la un basm popular, Fata īn gradina de aur, basm cules de germanul Kenish īn timpul unei calatorii īn Muntenia, īn 1861.

      Īn basm era vorba despre o tānara fata de-mparat, īnchisa de tatal ei īntr-un castel. Un zmeu se īndragosteste de ea, dar fata īl respinge speriata de nemurirea lui. Īn cele din urma fata de-mparat īi cere zmeului sa devina muritor. Zmeul se duce la demiurg si-i cere sa devina muritor, dar este refuzat. Īn acest timp fata de-mparat se īndragosteste de un fecior de-mparat cu care fuge-n lume. Zmeul se razbuna pravalind o stānca pe fata de-mparat. Tānarul moare si el de durere.

      Mihai Eminescu nu s-a multumit sa versifice basmul ci a supus materialul folcloric unui proces de abstractizare si de spiritualizare. A regāndit si a modificat personajele si semnificatiile creatiei populare.

      Zmeul din forta raului a devenit prin imobilizari repetate Hyperion, simbol al genuilui; fata de īmparat a trecut si ea printr-un proces de spiritualizare pentru a corespunde aspiratiilor lui Hyperion. Fiul de īmparat a devenit Catalin, simbolul omului obisnuit; demiurgul a devenit o proiectie abstracta, Creatorul. Principala modificare se refera īnsa la suprimarea razbunarii. Hyperion nu se mai razbuna, ca zmeul din basm, pentru ca razbunarea nu se potriveste cu esenta sa superioara.

      Īntre 1870-1872 Mihai Eminescu elaboreaza prima varianta a poemului - care se termina cu blestemul zeului: Un chin s-aveti: de-a nu muri de-odata!

      Dupa 1880 elaboreaza īnca cinci variante a poemului.

      Alaturi de izvoarele folclorice si motivul Zburatorului, Fata din gradina de aur si Miran si frumoasa fara carp Mihai Eminescu a mai folosit izvoare filozofice: conceptia despre geniu a lui Schopenhauer, elemente din filozofia lui Kant si Hoegel, izvoare mitologice: mitologia greaca, indiana si crestina, izvoare biografice: propria sa experienta de viata.

      Depasind schemele basmului popular Mihai Eminescu realizeaza īntr-o forma rafinata de o simplitate clasica o dezbatere cu profunde implicatii filozofice asupra conditia omului de geniu.

      Referindu-se la sensul poemului sau, Mihai Eminescu preciza īntr-o nota pe manuscris: Īn descrierea unui voiaj īn tarile romāne, germanul Kunish povesteste leganda Luceafarului. Aceasta este povestea, iar īntelesul alegoric i-am dat este ca, daca geniul nu cunoaste nici moarte, si numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte aici pe pamānt nu e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc.



      Poemul īncepe cu formula traditionala a basmului popular, din plasarea īntr-un timp mitic, nedeterminat:

     A fost odata ca-n povesti,

      A fost ca niciodata,

     Din rude mari īmparatesti,

      O prea frumoasa fata.

      Fata de īmparat este definita prin atributele unicitatii:

     Si era una la parinti,

      Si māndra-n toate cele,

     Cum e fecioara īntre sfinti,

      Si luna īntre stele.

      Urmeaza prezentarea idilei dintre fata de īmparat si luceafar. Luceafarul īi apare fetei īn vis: Caci o urma adānc īn vis, Iar ea vorbind cu el īn somn, avānd semnificatia unui vis erotic.

      La chemarea fetei Luceafarul se īntrupeaza de doua ori:

     Cobori īn jos luceafar blānd,

      Alunecānd pe-o raza,

     Patrunde-n casa si īn gānd,

      Si viata-mi lumineaza

      Prima īntrupare este angelica, raspāndind īn jur o senzatie de frig, de raceala, de glacialitate:

     Parea un tānar Voievod,

      Cu par de aur moale,

     Un vānat giulgi se-ncheie nod

      Pe umerele goale

     [...] Iar umbra fetei stravezii

      E alba ca de ceara -

     Un mort frumos cu ochii vii

      Ce scānteie-n afara.

      Aceasta īntrupare a luat nastere din combinarea elementului cosmic (cerul) cu elementul neptunic (marea).

      Chemarea erotica a luceafarului nu este numai expresia dorintei, a instinctului erotic, din perspectiva dialecticii lui Hoegel, chemarea luceafarului exprima o sete de autocunoastere, dorinta lui Hyperion de a ajunge la sine īnsusi prin reflectarea īntr-o alta fiinta.

      Raspunsul fetei exprima nepotrivirea fundamentala dintre cei doi: ea nu-i urmeaza nu pentru ca nu vrea, ci pentru ca nu poate:

     Strain la vorba si la port,

      Lucesti fara de viata,

     Caci eu sunt vie, tu esti mort,

      Si ochiul tau ma-ngheata

      La chemarea repetata a fetei de īmparat, luceafarul se īntrupeaza a doua oara. Aceasta īntrupare este demonica, raspāndānd īn jur lumina si caldura (simbolizānd umanizarea). De data aceasta Hyperion s-a īntrupat din Soare si Noapte:

     Pe negre vitele-i de par

      Corona-i arde pare,

     Venea plutind īn adevar

      Scaldat īn foc de soare

      Trecerea de la prima īntrupare angelica la a doua īntrupare demonica sugereaza intensificarea iubirii, o umanizare prin iubire a lui Hyperion. Dorind sa comunice prin iubire, oamenii obisnuiti, Hyperion se īndreapta spre Creator pentru a-i cere dezlegarea de nemurire.

      Īntr-un alt plan este prezentat Catalin, simbol al omului obisnuit, comun. El este definit prin note etice negative: Viclean copil de casa, Baiat din flori si de pripas,/ Dar īndraznet cu ochii, Cu obrajei ca doi bujori/ De rumeni, bata-i vina. Prin aceste trasaturi (viclean, servil, origine joasa) Catalin este antiteza lui Hyperion, pentru el iubirea este numai o īmplinire a instinctului erotic, dovada initierea erotica a fetei de īmparat. Fata de īmparat -Catalina- este constienta de inferioritatea lui Catalin:

     Si-i zise-ncet: - Īnca de mic

      Te cunosteam pe tine,

     Si guraliv si de nimic,

      Te-ai potrivi cu mine...

      Partea urmatoare cuprinde zborul luceafarului spre Creator -este un zbor simbolic, mental, avānd semnificatia ajungerii geniului la constiinta sa de nemuritor. Zborul īnseamna deci constientizarea de catre Hyperion a conditiei sale superioarem geniale. Zborul are loc din finit īn infinit:

     Un cer de stele dedesubt,

      Deasupra-i cer de stele -

     Parea un fulger ne-ntrerupt

      Ratacitor prin ele.

      Poetul valorifica īn aceste versuri motivul popular al Zburatorului.

      Acesta este un zbor spre un vid cosmogonic, primar (golul dinaintea aparitiei vietii):

     El zboara, gānd purtat de dor,

      Pān piere totul, totul.

      Ca si īn alte creatii, Mihai Eminescu concepe acest vid cosmogonic ca fiind animat de vointa de a trai a lui Schopenhauer:

     Nu e nimic si totusi e

      O sete care-l soarbe,

     E un adānc asemenea

      Uitarii celei oarbe

      Ajuns la Creator, Hyperion īi cere sa devine muritor:

     Reia-mi al nemuririi nimb

      Si focul din privire,

     Si pentru toate da-mi īn schimb

      O ora de iubire

      Setea de repaos a lui Hyperion īnseamna ca el īsi simte conditia īntr-o vesnica miscare. Se observa si aici influenta dialecticii lui Hoegel:

     Din haos doamne-am aparut

      Si m-as īntoarce īn haos...

     Si din repaos m-am nascut,

      Mi-e sete de repaos

      Raspunsul Creatorului pune-n opozitie doua lumi total diferite: aceea a oamenilor, supusa trecerii, zadarniciei si mortii si aceea a elementelor cosmice, vesnice, eterne:

     Ei numai doar dureaza-n vānt

      Deserte idealuri

     Caci toti se nasc spre a muri

      Si mor spre a se naste



     Noi nu avem nici timp, nici loc,

      Si nu cunoastem moarte

      Creatorul īi demonstreaza lui Hyperion ca el trebuie sa ramāne ceea ce este, pentru ca face parte dintr-un sistem al elementelor vesnice. Modificare unui singur element ar duce la prabusirea īntregului sistem. Transformāndu-l pe Hyperion īn muritor, Creatorul s-ar nega pe el īnsusi:

     Īti dau catarg lānga catarg,

      Ostiri spre a strabate

     Pamāntu-n lung si marea-n larg,

      Dar moartea nu se poate

      Ultimul argument al Creatorului este ceea ce se petrece pe pamānt: Catalina raspunde iubirii lui Catalin, gasāndu-si īmplinirea īn conditia terestra.

      Poetul creeaza un cadru nopturn, care cuprinde elemente specifice ale peisajului eminescian. Īntālnim si aici corespondenta perfecta dintre sentimentul iubirii si sentimentul naturii:

     Caci este sara-n asfintit

      Si noaptea o sa-nceapa;

     Rasare luna linistit

      Si tremurānd din apa

      Īn fata adevarului dureros luceafarul nu se razbuna, ci īsi gaseste consolarea (nu fericirea) īn propria sa esenta nemuritoare.

      Hyperion a aspirat la o comunicare prin iubire cu oamenii obisnuiti, dar acest lucru, nefiind posibil, el ajunge la o īntelegere superioara a conditiei sale de geniu nemuritor, contemplānd lumea īn dialectica relativului cu absolutul:

     Ce-ti pasa tie, chip de lut,

      Dac-oi fi eu sau altul ?

     Traind īn cercul vostru strāmt

      Norocul va petrece,

     Ci eu īn lumea mea ma simt

      Nemuritor si rece

      Versurile exprima amaraciunea, dezamagirea omului superior, neānteles de oamenii obisnuiti. Conjunctia adversativa ci exprima opozitia fundamentala dintre geniu si oamenii obisnuiti. Nemuritor si rece sugereaza īnsingurarea orgolioasa (māndra) a geniului. Se observa-n poem o trecere a lui Hyperion prin mai multe ipostaze:

     " ipostaza demonului īndragostit, capabil de orice sacrificiu pentru o ora de iubire

     " ipostaza titanului razvratit īmpotriva conditiei sale

     " ipostaza geniului capabil de o īntelegere profunda a conditiei sale

      Īntregul poem este construit pe opozitia fundamentala terestru-cosmic, vizibila la toate nivelele. Astfel poemul este alcatuit din patru parti simetrice construite fie pe interferenta, fie pe separarea celor doua planuri. Primul plan cuprinde idila dintre fata de īmparat si Hyperion, fiind construita pe interferenta celor doua planuri. Partea a doua care cuprinde prezentarea lui Catalin este construita numai pe dimensiunea terestra. Partea a treia care cuprinde zborul luceafarului si dialogul cu Creatorul este construita numai pe dimensiunea cosmica. Ultima parte este construita pe interferenta celor doua planuri. Interferenta terestru-cosmic defineste chiar personajele: Catalina este o fiinta umana cu aspiratii cosmice, iar Hyperion este un astru cu aspiratii umane.

      Opozitia terestru-cosmic este marcata si stilistic; luceafarul vorbeste de sfera mea, reia-mi al nemuririi nimb, greul negrei vesnicii definindu-se astfel conditia superioara, geniala.

      Īn contrast, Catalin, folosind o exprimare familiara ti-as arata din bob īn bob amorul sau stai cu binisorul īsi defineste conditia joasa, obisnuita, comuna.

      Luceafarul se dovedeste a fi o constructie complexa, bazata pe īmbinarea elementelor clasice si romantice, cu predominarea elementelor romantice. Clasica este perfectiunea formei, constructia simetrica, rafinamentul si simplitatea exprimarii artistice. De clasicism tine si dilema lui Hyperion, care trebuie sa aleaga īntre iubirea pentru o fiinta pamānteana si datoria de a ramāne ceea ce este. Elemente romantice: tema geniului neānteles, a demonului īndragostit, a titanului razvratit īmpotriva conditiei sale, legatura strānsa īntre iubire si natura, cadrul nopturn, setea de absolut, elementul cosmic, inspiratia folclorica, intensitatea sentimentelor.

      Īn structura poemului exista elemente care apartin celor trei genuri litarare: liric, epic si dramatic.

      Lirismul provine din muzicalitatea formei, din trairile personajelor, dar si din prezenta unor specii apartinānd genului liric: pastelul terestru si cosmic, meditatia si elegia.

      Īn ceea ce priveste genul dramatic, trebuie sa distingem īntre aspectul tehnic al termenului si cel continutistic; ca tehnica dramatica, poemul este alcatuit din mai multe scene īn care modalitatea esentiala de exprimare este dialogul - din punctul de vedere al continutului, vorbim de framāntarile dramatice ale personajelor īntre ceea ce sunt ele-n realitate si ceea ce vor sa fie.

      De genul epic apartine schema epica, caracterul narativ al poemului.

      Asemenea īntregii creatii eminesciene, si acest poem are un substrat filozofic: problema geniului este tratata conform filozofiei lui Schopenhauer, dar poetul intervine creator īn conceptia filozofului german, īnzestrāndu-si personaul cu o extraordinara capacitate afectiva; zborul luceafarului si descrierea universului cosmic cuprind numeroase idei filozofice; Mihai Eminescu īmbina o conceptie statica despre lume specifica filozofiei indiene cu conceptia dialectica a lui Hoegel; setea de iubire a geniului este tratata si ea prin conceptia filozofica a lui Hoegel ca o dorinta a geniului de a ajunge la sine īnsusi prin reflectarea īn alta fiinta.

      Alaturi de creatia populara romāneasca poetul a folosit si sugestii din mitologia antica: Hyperion -ca origine si atitudine- este preluat din mitlogia antica; Creatorul, cele doua īntrupari din elemente eterne trimit tot la mitologia antica.



     Particularitati de stil



      Limpezimea clasica - a fost obtinuta printr-un proces de scuturare a podoabelor stilistice (Tudor Vianu). Poetul renunta la ornamentele bogate obtinānd o expresie poetica de o mare simplitate si rafinament. A eliminat din descrierea initiala a fetei epitetul ornant luminoasa precum si metaforele botanice un ghiocel de fata, zoologice o pasare de fata, acceptānd la urma forma cea mai simpla a superlaivului popular o prea frumoasa fata. A folosit adjective mai putine pentru a nu īncarca textul cu elemente descriptive: īn 392 de versuri apar numai 89 de adjective.

      Exprimare gnomica, aforistica - este o expresie care contine maxime, sentinte, formulate īn chip memorabil.

      Purtarea limbajului - Mihai Eminescu valorifica mai ales fondul romānesc de cuvinte, integrānd īn text expresii si constructii populare; foloseste foarte putine neologisme: demon, himeric, idel, palat.



DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles