Mihai eminescu - glossa

1x punct

categorie: Romana

nota: 7.92

nivel:

     Glossa este o poezie filozofica în care Mihai Eminescu propune un cod etic al omului superior, alcatuit pe baza cunoasterii lumii, a autocunoasterii si a experientei filozofice.

      Cugetarea filozfica si sfaturile poetului sunt exprimate printr-o poezie cu forma fixa, pretentioasa, glossa (este alcatuita dintr-un numar de str[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Mihai eminescu - glossa

     Glossa este o poezie filozofica în care Mihai Eminescu propune un cod etic al omului superior, alcatuit pe baza cunoasterii lumii, a autocunoasterii si a experientei filozofice.

      Cugetarea filozfica si sfaturile poetului sunt exprimate printr-o poezie cu forma fixa, pretentioasa, glossa (este alcatuita dintr-un numar de strofe egal cu numarul versurilor din prima strofa; începând cu strofa a doua fiecare strofa comenteaza un vers din prima strofa, reluând ca o concluzie a strofei respetcive; glossa se încheie cu reluarea în ordine inversa a versurilor din prima strofa).

      Ideea esentiala a poeziei este ca omul superior trebuie sa se ridice asupra conditiei umane obisnuite, sa se detaseze de framântarile vietii a oamenilor obisnuiti.

      Prima strofa, strofa-tema a poeziei, cuprinde exprimarea concisa, aforistica, a unor adevaruri general valabile:

     Vreme trece, vreme vine,

     Toate-s vechi si noua toate;

     Ce e rau si ce e bine

     Tu te-ntreaba si socoate.

     Nu spera si nu ai teama,

     Ce e val ca valul trece;

     De te-ndeamna, de te cheama,

     Tu ramâi la toate rece.

      Cu strofa a doua începe comentarea fiecarui vers din strofa-tema, constituindu-se treptat un ansamblu de reguli si sfaturi de provenienta stoica.

      Singurul lucru folositor în viata este cunoasterea de sine, idee preluata din conceptia filozofului Socrate:

     Tu aseaza-te deoparte,

     Regasindu-te pe tine.

      Omul nu trebuie sa se lase atras de zgomotele desarte ale vietii, de iluzia fericirii, care este trecatoare ci trebuie sa se bazeze pe propria sa ratiune, lucida, pe recea cumpan-a gândirii.

      Începând cu strofa a patra poetul introduce motivul lumii ca teatru, motiv larg raspândit în filozofia mitica indiana, dar preluat de la cugetatorul suedez Oxenstierna; omul nu trebuie sa se lase angranat în spectacolul vietii, el nu trebuie sa se amestece în framântarile celorlalti:

     Privitor ca la teatru

     Tu în lume sa te-nchipui:

     Joace unul si pe patru,

     Totusi tu ghici-vei chipu-i,

     Si de plânge, de se cearta,

     Tu în colt petreci în tine

     Si-ntelegi din a lor arta

     Ce e rau si ce e bine.

      În strofa urmatoare poetul valorifica o idee preluata din filozofia lui Schopenhauer, portivit careia singura forma concreta a vietii omenesti este prezentul pentru ca trecutul e greu de reconstituit si viitorul greu de prevazut:

     Tot ce-a fost ori o sa fie

     În prezent le-avem pe toate.

      Poetul introduce si motivul vanitas vanitatum, insistând asupra ideii ca spectacolul vietii este acelasi dealungul generatiilor:

     Alte masti, aceeasi piesa,

     Alte guri, aceeasi gama.

      Începând cu strofa a sasea se amplifica elementele de satira; poetul vizând proasta alcatuire a lumii în care rasplata este în raport invers proportional cu meritul:

     Nu spera când vezi misei

     La izbânda facând punte,

     Te-ar întrece nataraii,

     De ai fi cu stea în frunte.

      Viata întinde capcane, încercând sa atraga oamenii:

     Ca un cântec de sirena,

     Lumea-ntinde lucii mreje;

     Ca sa schimbe-actorii-n scena,

     Te momeste în vârteje.

      Poetul insista asupra singurei conduite posibile: retragerea de pe scena vietii si transformarea într-un spectator detasat, rece si ironic.

      Ultima strofa reia versul cu care se termina strofa precedenta:

     Tu ramâi la toate rece

      Se scoate astfel în evidenta si mai mult singura posibilitate de salvare a omului, atitudinea rece, fara iluzii în fata vietii; aceasta este unicul drum, care ne scuteste de suferinte.

      Poezia se remarca prin claritatea ideilor si simplitatea exprimarii poetice. Remarcam si în aceasta creatie capacitatea poetului de a plasticiza idei abstracte; astfel forta ratiunii este concretizata printr-o cumpana sensibila la cea mai mica schimbare; vitorul si trecutul sunt a filei doua fete, deasemenea poetul foloseste un sir de antiteze: rau-bine, trecut-viitor, vechi-nou, etern-trecator.

      Poetul creeaza un ontrast puternic între rautate, minciuna, ura, ce caracterizeaza viata oamenilor obisnuiti si ratiune, luciditate, detasare, ironie, ce caracterizeaza conditia omului superior.

      Criticul literar Dumitru Popovici, facând o comparatie între Luceafarul si Glossa, considera, ca autorul Glossei este un Hyperion condamnat sa ramâna în societate si sa-si determine pozitia în copmplexul raporturilor sociale.



DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles