Mihai Eminescu - reactionarismul

3x puncte

categorie: Istorie

nota: 7.76

nivel: Liceu

Singur Doamne, doar Tu ești fără de păcat

După părerea mea, nu sunt nici antisemit și nici filosemit; nici xenofob și nici xenofil; nici șovin și nici renegat.
Mărturisesc, alături de apostoli, că «singur Doamne, doar Tu ești fără de păcat» și îmi repugnă organic atât să ridic în slăvi, cât și să arunc anatema.
Și-aceasta cu-atât mai mult când este vorba de personali[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Mihai Eminescu - reactionarismul

Singur Doamne, doar Tu ești fără de păcat

După părerea mea, nu sunt nici antisemit și nici filosemit; nici xenofob și nici xenofil; nici șovin și nici renegat.
Mărturisesc, alături de apostoli, că «singur Doamne, doar Tu ești fără de păcat» și îmi repugnă organic atât să ridic în slăvi, cât și să arunc anatema.
Și-aceasta cu-atât mai mult când este vorba de personalități și de evenimente istorice asupra cărora am deplina conștiință a nedesăvârșirii cunoașterii mele.

Cred nestrămutat în partea sublimă a sufletului fiecăruia dintre noi și în sfințenia datoriei omenești de a căuta Adevărul pentru El însuși – căci este unul și același cu Dumnezeu. Credința aceasta este primul și ultimul gând care m-a îndemnat să redactez această restituire morală.
Firește, fiece căutare întreprinsă dincolo de pojghița subțire a tabuurilor politice și istorice înfățișează privilegiatului ei autor priveliștea unor tainice icoane spirituale. Icoane amprentate, în situații precum cea de față, inclusiv de contactul cu aspecte extrem de Așadar, se-nțelege de la sine: pertinența oricărei străduințe cognitive în domeniu este condiționată de integrarea respectivelor aspecte în demersul investigativ. Bineînțeles, cu onestitate și cuviincioșie, nepătimaș și fără nici cea mai mică idee preconcepută. Este tocmai ceea ce m-am străduit din răsputeri să fac, este miza prezenței în lucrare a unor citate nici pe departe comode. Amin.

Condiția esențială, sine qua non a reacțiunii în înțelesul occidental al cuvântului este dinastia moșneană istorică, este aristocrația moșneană istorică. Există într-adevăr, și ar fi o temeritate de a o nega, câțiva puțini coborâtori din familii istorice ale țării, dar oare simplul fapt al descendenței constituie
aristocrația ca clasă istorică a țării?”., idem, Se închină omul totdauna și-n tot locul?…, Timpul, 29 noiembrie 1879, în Opere, vol. X, pag. 357
„Pentru ca să existe o reacție în adevăratul înțeles al cuvântului ar trebui să fi existat o tradiție neîntreruptă în clasa reacționară, ar fi trebuit ca această clasă să fie constituită într-un dreptul de moștenire al celui dintâi născut; o dinastie asemenea istorică, răsărită din acea nobilime și identificându-se oarecum cu ea; în fine prerogative politice ereditare, de es[emplu] un Senat compus numai sau aproape [numai] din privilegiați.

Această clasă privilegiată ar trebui să lupte sau pentru mănținerea drepturilor ei față de tendințele de uzurpațiune fie din partea altor clase, fie din partea Coroanei (din partea șefului statului n.n.), sau ar trebui să tindă a recâștiga prerogative pierdute. mod propriu. Ar fi trebuit ca puterea ei materială, proprietatea, să fie inalienabilă, ar fi trebuit c-un cuvânt dreptul continuu de stăpânire. Dar acest drept nu-l avea nici în timpii cei mai vechi nimenea. Oricare român, fie născut din părinți cu vază, fie din părinți săraci, se putea ridica, fie prin puterea brațului, fie prin aceea a minții, la demnitățile cele mai înalte ale statului și era indiferent, sub domniile pământene, dacă meritul era al unui om din popor sau al unui boier; în acea vreme săracă de bani singura răsplătire pe care statul o putea da și o dădea era un rang, netransmisibil asupra fiilor, dar care îl punea pe purtătorul acelui rang la adăpostul unor sarcini ale vieții, impuindu-i însă în locul lor datorii destul de grele, datorii în care viața și averea lui erau espuse.

Dar se va zice că în faptă s-au moștenit atât poziția socială cât și averea. Realitatea transmisiunii însă nu trebuie confundată cu dreptul formal al transmisiunii din lumea feudală a Apusului, încât dacă luăm faptului esența sa, dreptul, el rămâne atât de indiferent ca și faptul că un actual bancher a avut un strămoș bancher. Deduce-se-va de aici dreptul esclusiv al strănepotului de a fi el și numai el bancher? Aceasta ar fi o absurditate.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Istorie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles