Mihai Eminescu- istoric

7x puncte

categorie: Romana

nota: 8.16

nivel: Liceu

Mihai Eminescu este cel mai mare poet al romanilor, este poetul nepereche, dar aceasta constatare unanima nu ne impiedica sa vedem dimensiunile reale ale personalitatii si geniului sau, care depasesc statutul de poet de geniu. Daca i-am cerceta si analiza intreaga opera, de la cele mai mici poezii, mari poeme, basme, nuvele si alte lucrari in proza, pina la acele articole pe care le-a publicat in [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Mihai Eminescu- istoric

Mihai Eminescu este cel mai mare poet al romanilor, este poetul nepereche, dar aceasta constatare unanima nu ne impiedica sa vedem dimensiunile reale ale personalitatii si geniului sau, care depasesc statutul de poet de geniu. Daca i-am cerceta si analiza intreaga opera, de la cele mai mici poezii, mari poeme, basme, nuvele si alte lucrari in proza, pina la acele articole pe care le-a publicat in presa romana, articole in care critica diverse aspecte ale civilizatiei romanesti, i-am putea fauri un titlu de mare istoric al romanilor. Desi Eminescu nu are o opera istorica constituita ca atare (e datoria noastra sa-i reconstituim acesta opera istorica), a lasat lumii opere de unde putem deduce "ca Eminescu stapinea cu desavirsire cunostinta trecutului romanesc si era perfect initiat in istoria universala: nimeni din generatia lui n-a avut in acest grad instinctul adevarului inteles al istoriei, la nimeni el nu s-a prefacut, ca la dinsul, intru-un element permanent si determinat al intregii lui judecati. Daca cineva ar cerceta si plin de rabdare opera istorica, si nu numai, a marelui Eminescu, va constata cit intelegea acest om,iar ginditorul politic va trebui sa admire ce mare era puterea lui de a integra faptele marunte si trecatoareale vietii contemporane in maiestoasa curgere a faptelor istorice."
Ca Eminescu nu are o "opera istorica" ca ceilalti istorico de profesie nu este un argument impotriva. Dupa cum se stie el era neglijent in privinta tiparirii creatiei sale, inclusiv a celei literare. Nimic n-a editat el insusi. Este meritul lui Titu Maiorescu de a-i tipari, in timpul vietii poetului, volumul "Poesii". Tot atit de bine s-ar fi putut proceda si la aparitia studiilor istorice: "Studii asupra situatiei", "Echilibrul", "Icoane vechi si icoana noua", "Basarabia", "Romanii din Ungaria", "Romanii din Viena", "Cestiunea Dunarii", "Romania ????? ", Romanii, intemeiatorii Imperiului al doilea bulgar al Asenizilor (1186-1257)", "In unire e taria", "Situatia din Ardeal" etc., etc.
Astfel ar fi fost scoase din anonimat studii remarcabile prin patrundere geniala si forta profetica, publicate in "Curierul de Iasi", "Timpul", iar istoriografia romaneasca ar fi inregistrat aceste titluri istorice in bibliografia eminesciana, impunindu-l pe Poet in rindul marilor istorici europeni.
Eminescu este un mare istoric al romanilor. Nici unul dintre marii istorici (Cantemir, Hasdeu, Iorga, Pirvan) nu a patruns atit de adinc pe cit a patruns Eminescu, sensul devenirii noastre, nu a perceput, atit de deplin, toate meandrele curgerii in timp a neamului romanesc, nu a simtit mai exact decit el pulsatiile acestei vieti romanesti, cu clipele de maretie si cu cele tragice, cu ceasurile de glorie si cu cele de cumpana , pina la marginea prapastiei. Nimeni n-a intuit mai precis ca el natura pericolelor ce pasc fiinta etnica si spirituala romaneasca si existenta istorica si biologica a neamului, nimeni n-a aratat mai clar directiile de unde vin aceste pericole si nimeni n-a facut un effort mai supraomenesc, pentru a transmite conationalilor sai aceste adevaruri, pe care le descoperea platindu-le cu propria-i existenta, si pentru a-l fortifica in puterea de viata si de dainuire, pentru
a-l ajuta sa supravetuiasca si sa-si cucereasca viitorul.
Nimic mai interesant decit sa observi cum se reflecta istoria in opera unui creator pe care natiunea respectiva il simte si il proclama produsul ei cel mai caracteristic. Eminescu e masura suprema a capacitatii creatoare a poporului roman, dovada cea mai inalta si mai larg recunoscuta, a unui culturi ajunsa la deplina ei maturitate.
Asupra destinului nostru istoric, destin, asupra caruia Eminescu, mai mult ca oricine, s-a aplecat cu pasiune si patrundere, spre a-l circumscrie si a-i descifra sensul. Ce era istoria pentru amrele poet? Doua intelesuri trebuie desprinse mai intii: unul larg, de destin al omenirii, desfasurat spatial si temporal, altul restrins, de actualitate creatoare, de prezent, continind toate virtualitatile si generind o istorie indreptata spre viitor. Asa se face ca opera sa cuprinde numeroase judecati despre durata, rostul istoriei, rolul personalitatii si al maselor, "viata interna a istoriei", ajungind pina la o "istorie a istoriei".
Trecutul l-a fascinat intotdeauna, cronicile si cintecele populare i-au servit, in spirit romantic, ca sursa de inspiratie. Visul sau era, o spune singur sa se "cufunde, ca un budist, in trecut, mai ales in trecutul atit de maret in fapte si oameni" spre ai deslusi urzeala, cauza, sensul.
Oriunde am poposi in vastul cuprins al operei lui Eminescu, vom descoperi un spirit ????? de cunoastere a istoriei si o vointa la fel de clara de a extrage din experienta trecutului indemnuri si solutii, cunoasteri in problemele noastre esentiale. Fie ca e vorba de evenimente sau personalitati din trecut, fie ca mediteaza pe marginea lor, incercind a detasa sensuri, mecanisme, structuri de un interes mai larg, Eminescu se arata pretutindeni un spirit comprenensiv, a carui gindire istorica e plina de sugestii, asigurindu-I un loc in ceea ce el singur numea "istoria istoriei"














"...Dar de ce n-am aminti cu iubire trecutul..."

Prin opera, si mai ales prin publicistica, angajat in polemica cu ziarul "Romanul", indeosebi cu C.A.Rosetti, Eminescu isi propune un program de reconstructie istorica, de revalorizare a jertfei si faptelor creatorilor de istorie romaneasca in fiinta acestui neam.
Constient de responsbailitatea cuvintului scris, de rolul educativ, formativ al istoriei, pe linia marilor nostri cronicari, Eminescu dureaza ????? intre tarimul publicisticii si limanul poeziei:
"De-asa vremi se-nvrednicira cronicarii si ?????
Veacul nostru ni-l umplura saltimbancii si irozii..."
"O, eroi! care-n trecutul de mariri va adumbrise-ti,
Ati ajuns acum la moda de va scot letopiseti,
Si cu voi drapanindu-si mila, va citeaza toti nerozii,
Mestecind veacul de aur in noroiul greu al poeziei..."
(Scrisoarea III)
Eminescu mai este convins ca scrierea istoriei nationale este un lucru prea serios spre a fi la indemina oricui. "La gazetarii romani, mai ales la cei liberali, lucrul e si mai simplu - scrie el - isi pun degetul in gura si vede cite "cuvinte" ii vin in minte. La intrebarea aceasta se deschidedictionarul nepaginat al capului compus din prea putine file, pe care stau scrise libertate, egalitate, fraternitate, legalitate, suveranitate si alte cuvinte cu tot atita cuprins material, si dupa aceea le-nsira, mai punind pe la soroace si cite un Stefan cel Mare sau Mihai Viteazul, din buzunarul caruia scoatem ce ne pofteste inima. Bietul Stefan Voievod! Ce-si batea el capul cu idei, cum le au alde gazetarii nostri?" (Icoane vechi si icoane noua).
Eminescu a criticat multe articole si multi gazetari. Conceptia sa despre modul cum trebuie scrisa istoria o expune cu prilejul debutuluisau jurnalistic, la numai 20 de ani, luind atitudine critica fata de brosura lui D. Petrino, prin care-l ataca pe Aron Pumnul, considerat o primejdie nationala.
Cu toate ca studiile de istorie le-a publicat in gazete, Eminescu impresioneaza prin rigorismul documentarii, prin ????? stiintifica, prin cuprinderea intregii istorii nationale, de la origini pina in zilele sale, prin patriotismul arzator, dar manifestat la marginile adevarului, prin cosecventa cu care-si urmarea scopul propus, asa cum ii declara, cu luciditate, unui coleg junimist: "Panule, stii tu ca in lumea aceasta nu este nimic mai interesant decit istoria poporului nostru, trecutul lui tot, tot este un sir neintrerupt de martiri?" . Il indeaman la aceasta reflectie obirsia sa taraneasca cu care se mindreste. Raspunzind acuzatiilor ziarului "Romanul"privind originea si ocupatiile sale anterioare, precum si ale lui Slavici, Eminescu scrie: "Ca unu ii roman din Ardeal, ca cel-lalt in copilarie citva vreme a legat cartea de gard si si-a facut mendrele printre actori, nu dovedeste nimic rau nici in privirea caracterului, nici in privirea intelegentei lor. Daca vor cerceta mai departe vor gasi ca unul a legat araci in via parinteasca si celalalt a tinut coarnele plugului pe mosia parinteasca si, la urma, ca amindoi sint vita de taran romanesc; pe care nu-l faci strain nici in ruptul capului si pace buna; ca in mucul condeiului nostru e mai multa nationalitate adevarata" si ca " ne tinem groapa de parinti, ce neam de neamul lor au fost romani"
Prietenia poetului cu trecutul tarii nu este declarativa,ci ea este fundamentata pe cunostinte profunde, prin apelare permanenta la document si prin vastitatea informatiei bibliografice. In urma unui studiu efectuat asupra vietii si activitatii literare a poetului, G. Calinescu citeaza ca izvoare: cursul "Istoria Egiptului" al profesorului berlinez Lepsius si de aici trimiterile bibliografice la Herodot, Ptolomeu, Mommsen, Jordanes, Dios Chrysostomus, bizantinul Priscus, preotul Salvianus, scriitorul Schiller. Despre romani scoate informatii din: Gh. Sincai, cronicarul bizantin Niceta Choniates, Herder, V. Hugo (cu "Legenda secolelor"), cronica lui Moxa, "Istoria critica a romanilor" si "Cuvente din batrini" de Hasdeu, "Viata lumii" de M. Costin, "Vietile paralele" de Plutarh, Herodot, Dios Cassius, "Romanische studien" de Roesler, "Arhiva istorica a Romaniei" a lui Hasdeu, Hurmuzachi ("Fragmene din istoria romanilor"), revistele: "Arhiva romaneasca", "Magazin istoric pentru Dacia", "Revista romana", "Arhiva", "Arhivul pentru filologie si istorie", "Columna lui Traian", din cronicile editate de Kogilniceanu si T. Ciporiu, Bonfinius si J. Jung. .
El a ajuns in adevar sa cunoasca istoria ca putini dintre conteporanii sai, fapt lesne deductibil din opera si intarit de marturia celor ce l-au cunoscut. Evocind o intilnire cu Eminescu, petrecuta pe la 1888, intr-o cafenea, Al. Odobescuisi aminteste ca o buna parte a conversatiei a fost de caracter istoric si ca poetul vadea cunostinte destul de bogate in ce priveste istoria nationala. Cele mai complicate genealogii ii erau familiare, iar fata de Bolintineanu arata admiratii fiindca abordase teme istorice. Intr-adevar, Eminescu a manifestat un viu interes fata de aspectele devenirii umane; si cunoscind valorile produse de propriul sau popor, s-a atasat de durata romaneasca. Odata peotul a proclamat: "Iubesc acest popor bun, blind, omenos, pe spatele caruia diplomatii croiesc charte si rezbele, zugravesc imparatii despre care lui nici prin gind nu-i trece; iubesc acest popor nenorocit, care geme sub maretia tuturor palatelor de gheata ce I le asezam pe umeri!" . In raport cu marile figuri ale trecutului, Eminescu si-a fixat atitudinea avind in vedere lupta lor pentru libertatea patriei, evocindu-i pe "intemeietorii de tara", "datatori de legi si datini" din veacul de mijloc,ca si pe cei care,in epoca moderna, au contribuit la redesteptarea sentimentului national.
Marea durata il interesa prin contrast cu "omul trecator", iar proectiile ei in istorie il preocupau in deosebi ca martori ai destinului uman. Fata de haosul primordial, generator de lumi si evenimente ("Rugaciunea unui dac"), istoria insasi ii aparea ca un episod precar, la capatul caruia "timpul mort si-ntinde trupul" ("Scrisoarea I"). Istoria este o imensa necropola, pe care poetul o contempla cu melancolie si resignare. Din trecatoarele civilizatii de odinioara, n-au ramas decit "cintari de amar", declinul si moartea insotesc ineluctabil pasii istoriei (Momento Mori). Poetul se stie un privilegiat sa apropie si sa departeze orice moment al duratei. Ca si Dionis el credea ca spatiul si timpul sint pure proiectii subiective: "Trecut si viitor e in sufletul meu ca padurea intr-un simbure de ghinda!" . Actualitatea e momentul de sinteza spre care converg celelalte dimensiuni ale duratei "Urasa roata a vremii inapoi eu o intorc" , spune poaetul (Momento Mori), insa coborind in istorie, el stie ca sensul miscarii este irevirsibil. Vremea nu se mai intoarce, dar ea se salveaza in proiectiile pe care le arunca asupra viitorului.
Insemnarile eminesciene denota nu numai o cultura istorica de bun nivel, dar si o anume "lectura" a faptelor. Studiosul n-a tinut sa noteze orice, ci doar elemente semnificative pentru un spatiu cultural sau altul. Prin Lepsius, binecunoscut orientalist, se initia in istoria Egiptului si a vecinatatilor acestuia, iar trimiterile bibliografie denota siguranta izvoarelor, spirit selectiv, discernamint critic. Pasajele transcrise cu grija in caiete indica preocuparea de a se initia in "literatura" despre daco-geti si vecinii lor. Nu ezita a nota decadenta morala a lumii romane. In toate, Eminescu se intereseaza de "spiritul epocii", de atitudini, obiceiuri, conduite exemplare. Pentru el, istoria e un depozit de fapte la care putem apela mereu,spre a ne lumina si a intari, cu toate ca adesea concluziile ei invita la pesimism. Momento Mori e un exemplu la indemina, cu acea suita de civilizatii supusa stingerii ineluctabile.
Situat in miezul duratei, atent la prefacerile si ipostazele acesteia, istoricul are menirea sa modeleze trecutul, revelindu-i treptat tainele. "Nimic nu e mai interesant decit istoria poporului nostru", observa Eminescu, convins ca aceasta istorie nu e mai prejos decit marile istorii ale lumii si ca trasatura ei distinctiva e martirajul. Nimeni n-a estimat mai generos valorile autohtone si n-a atribuit duratei noastre un caracter mai viu, mai dramatic si mai coerent.










Etnogeneza limbii si a poporului roman

Cu un acut simt al istoriei, Eminescu s-a dovedit a fi un exponent integral al spiritului national. Pentru el, erau evidente cele doua componente esentiale ale statorniciei caracteristicilor fundamentale ale culturii unei natiuni: limba si istoria.
Limba era, in conceptia poetului, nu numai un organism viu, dar si un criteriu de masura a civilizatiei unui popor, proba evidenta a maturitatiispiritualitatii acestuia. Intre istorie si limba este o corelatie de independenta, si aceasta corelatie se confunda cu ideea de nationalitate, caci limba este capabila sa asigure unitatea nationala, iar unitatea limbii dovedeste existenta unitatii etnice starvechi.
"Un popor este o unitate psihologica data - scrie el - un subiect cu o constiinta de sine unitara, oricit de impartit ar fi din punct de vedere statal. Aceasta constiinta de sine isi are continutul sau spiritual: limba, literatura, obiceiurile , religia. Aceasta unitate are drept premisa o uniformitate a indivizilor care constituie poporul, si intocmai asa este si la cel roman. Limba sa este poate singura care nu cunoaste dialecte, obiceiurile poporului sint in general aceleasi, religia a ramas, cu toata sciziunea formala a bisericii, aceeasi in sinea ei."
Citatul aflat in manuscris este parte dintr-un raspuns polemic din perioada studiilor berlineze. Tinarul, de numai 20 de ani, functionar al Agentiei Romane de la Berlin, urmareste module de interpretare a faptelor istorice europene, ceea ce nu-l impiedica sa judece cu maturitate evolutia dezvoltarii distincte a tarilor din apusul si rasaritul Europei.
Intrigat de falsitatea ideilor despre originea si limba poporului roman, de negare a originii noastre romane, care " nu este deloc o halucinatie, ci un fapt istoric si pe deasupra unul atit de adinc intemeiat", Eminescu se opreste la istoria Imperiului roman, care a fost nevoit sa faca cuceriri spre a coloniza, datorita continuei suprapopulari a Romei si Latiumului. Dovezile cuceririi Daciei de catre romanii lui Traian sint de natura arheologica si toponimica: soselele romane in Transilvania, Valul lui Traian, ramasitele poduui de piatra de peste Dunare, numele celor mai vechi orase ale Daciei, "iar cea mai buna dovada este poporul roman insasi". Limba romana, ca rezultat al convetuirii daco-romane, este "formal cea mai pur romanica din cite exista", afirmatii pe care le intareste cu opiniile unor invatati ai vremii: Diez, Raynouard, Fuchs, Miclosich, M. Miller.
Consideratiile eminesciene pe marginea istoriei limbii romane impresioneaza pentru un tinar de 20 de ani: "... chiar daca in Dieta, delegatii patrioti vorbesc cu oarecare greseli, ei merita atentia noastra, pentru ca o pronunta in limba lor, fata de cei ce n-o vorbesc defel". Aceste greseli, pe care Eminescu le doreste inlaturate, nu constituie inesenta lor "desnationalizarea noastra si coruperea poporului roman". Aceste greseli de limba vor disparea, "se vor sterge neaparat, deodata cu radacina, cu cauza lor", adica odata cu disparitia feudalismului si a absolutismului, a politicii maghiare de desnationalizare a romanilor din Imperiul austro-ungar.
Intr-un alt articol, Eminescu face un amplu expozeu despre vechimea si structura limbii nationale: "Limba noastra nu e noua, ci din contra, veche si stationara.Ea e pe deplin formata in toate partile ei, ea nu mai da muguri si ramuri noua si a silnici sa produca ceea ce nu mai e in stare insamna a abuza de dinsa si a o strica. Pe de alta parte , veche fiind, ea e si bogata pentru cel ce o cunoaste, nu in cuvinte, dar in loctiuni."
Limba, ca organism viu, ca masura a civilizatiei si ca proba a maturitatii unui popor, este privita in raporturile ei cu structura spirituala si emblema caracterului poporului ce o vorbeste: "Aceasta parte netraductibila a unei limbi formeaza adevarata ei zestre de la mosi stramosi, pe cind partea traductibila este comuna gindirii omenesti in genere..."
Eminescu demonstreaza prin argumente concrete, istorice ca limba noastra nu este si nu poate fi de origine slavona: "... cuvintul pentru care nu sunt si nu pot fi slavi este linguistic. Legile dupa care cuvintele latine s-au prefacut in cuvinte romanesti si au sfirsit demult evolutia lor; .
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles