Mihai Eminescu-Viata si activitatea literara

28 februarie 2007

!!! Textul de mai jos este doar un preview al referatului cu numele de mai sus. Pentru varianta printabila care poate sa contina imagini sau tabele apasa butonul de 'download' !!!

Între 1858 şi 1866, urmează cu intermitenţe şcoala la Cernăuţi. Termină clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi, după care face două clase de gimnaziu. Părăseşte şcoala în 1863, revine ca „privatist” în 1865 şi pleacă din nou în 1866. Între timp, e angajat ca funcţionar la diverse instituţii din Botoşani (la tribunal şi primărie) sau pribegeşte cu trupa Tardini-Vlădicescu.
1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul elevii scot o broşură, Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti, în care apare şi poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnată de M. Eminoviciu. La 25 februarie/9 martie (stil nou) debutează în revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-aş avea. Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat şi de poet şi, mai târziu, şi de alţi membri ai familiei sale. În acelaşi an îi mai apar în „Familia” alte cinci poezii.
Din 1866 până în 1869, pribegeşte pe traseul Cernăuţi – Blaj – Sibiu – Giurgiu – Bucureşti. De fapt, sunt ani de cunoaştere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor şi a realităţilor româneşti. A intenţionat să-şi continue studiile, dar nu-şi realizează proiectul. Ajunge sufleor şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale, apoi secretar în formaţia lui Mihai Pascaly şi, la recomandarea acestuia, sufleor şi copist la Teatrul Naţional, unde îl cunoaşte pe I. L. Caragiale. Continuă să publice în Familia; scrie poezii, drame (Mira), fragmente de roman (Geniu pustiu), rămase în manuscris; face traduceri din germană (Arta reprezentării dramatice, de H. Th. Rötscher).
Între 1869 şi 1872 este student la Viena. Urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie şi Drept (dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi). Activează în rândul societăţii studenţeşti (printre altele, participă la pregătirea unei serbări şi a unui Congres studenţesc la Putna, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ştefan cel Mare), se împrieteneşte cu Ioan Slavici; o cunoaşte, la Viena, pe Veronica Micle; începe colaborarea la Convorbiri literare; debutează ca publicist în ziarul Albina, din Pesta. Apar primele semne ale bolii.
Între 1872 şi 1874 e student „ordinar” la Berlin; Junimea îi acordă o bursă cu condiţia să-şi ia doctoratul în filozofie. Urmează cu regularitate două semestre, dar nu se prezintă la examene.


Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu" Iaşi
Se reîntoarce în ţară, trăind la Iaşi între 1874-1877. E director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziarul Curierul de Iaşi. Continuă să publice în Convorbiri literare. Devine bun prieten cu Ion Creangă, pe care-l determină să scrie şi-l introduce la Junimea. Situaţia lui materială e nesigură; are necazuri în familie (îi muriseră mai mulţi fraţi, îi moare şi mama). E îndrăgostit de Veronica Micle.
În 1877 se mută la Bucureşti, unde până în 1883 este redactor, apoi redactor-şef (în 1880) la ziarul Timpul. Desfăşoară o activitate publicistică excepţională, care-i ruinează însă sănătatea. Acum scrie marile lui poeme (seria Scrisorile, Luceafărul, etc.).
În iunie 1883, surmenat, poetul se îmbolnăveşte grav, fiind internat la spitalul doctorului Şuţu, apoi la un institut de lângă Viena. În decembrie îi apare volumul Poezii, cu o prefaţă şi cu texte selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tipărit în timpul vieţii lui Eminescu).
Anii dintre 1883 şi 1889 sunt ani de boală, cu reveniri şi recăderi din ce în ce mai dese. Practic, nu scrie nimic sau foarte puţin. Mihai Eminescu se stinge din viaţă la 15 iunie 1889 (ora 3) în casa de sănătate a doctorului Şuţu. Este înmormântat la Bucureşti, în cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umeri de elevi de la Şcoala normală de institutori din Bucureşti.
În Viaţa lui Mihai Eminescu (1932), G. Călinescu a scris aceste emoţionante cuvinte despre moartea poetului: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale”.
Cronologie
• 15 ianuarie 1850 - Se naşte în Botoşani, Mihail (Mihai cum i se zicea în familie), poetul, al şaptelea copil în familia Eminovici.
• 1858-1859 - Copilul Mihai a urmat clasa a III-a la „Nationale Hauptschule“ din Cernăuţi, fiind clasificat al 15-lea între 72 de elevi.
• 1859-1860 - A urmat clasa a IV-a, fiind clasificat al 5-lea între 82 de elevi.
• 1860-1861 - Este înscris la Ober-Gymnasium, liceu german din Cernăuţi. Elevul Eminovici Mihai promovează clasa I, fiind clasificat al 11-lea în primul semestru şi al 23-lea în cel de-al doilea semestru.
• 1861-1862 - Urmează clasa a II-a. Îl are profesor pe I.G. Sbiera, succesorul lui Aron Pumnul la catedră, culegător din creaţie populară şi autor de studii de ţinută academică. Îl califică, în ambele semestre, cu note maxime la română. Obţine insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner (la limba latină) şi la Johann Haiduk, pe ambele semestre (la matematică). Mai târziu va mărturisi că îndepărtarea sa de matematică se datora metodei rele de predare.
• 1862-1863 - Repetă clasa
o 16 aprilie - Părăseşte definitiv cursurile, deşi avea o situaţie bună la învăţătură. Are note foarte bune la toate materiile. I.G. Sbiera îi dă la română calificativul vorzüglich (eminent). Plecând de vacanţa Paştelui la Ipoteşti, nu s-a mai întors la şcoală.
• 1864 - Elevul Eminovici Mihai solicită Ministerului Învăţământului din Bucureşti o subvenţie pentru continuarea studiilor sau un loc de bursier. Este refuzat, „nefiind nici un loc vacant de bursier“.
o 21 martie - Prin adresa nr. 9816 către gimnaziul din Botoşani, i se promite că va fi primit „negreşit la ocaziune de vacanţă, după ce, însă, va îndeplini condiţiunile concursului“.
o Elevul Eminovici pleacă la Cernăuţi unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dădea reprezentaţii.
o 5 octombrie - Eminovici intră ca practicant la Tribunalul din Botoşani, apoi, peste puţin timp, este copist la comitetul permanent judeţean.
• 1865, 5 martie - Eminovici demisionează, cu rugămintea ca salariul cuvenit pe luna februarie să fie înmânat fratelui său Şerban.
o 11 martie tânărul M. G. Eminovici solicită paşaport pentru trecere în Bucovina. În toamnă se află în gazdă la profesorul său, Aron Pumnul, ca îngrijitor al bibliotecii acestuia. Situaţia lui şcolară era de „privatist“. Cunoştea însă biblioteca lui Pumnul până la ultimul tom.
• 1866, 12/24 ianuarie - Moare Aron Pumnul. Cu această împrejurare şapte gimnazişti tipăresc o broşură cu Lăcrimioare... la mormântul prea-iubitului lor profesoriu. A doua din aceste poezii este semnată: M. Eminoviciu, privatist.
o 25 februarie/9 martie - Revista Familia din Pesta îi publică poezia De-aş avea. Iosif Vulcan, directorul revistei, i-a schimbat însă numele din Eminovici în Eminescu, nume pe care poetul l-a adoptat imediat şi pentru totdeauna.
o 15/27 mai - I se publică poezia O călărire în zori.
o iunie - Părăseşte Bucovina şi se stabileşte la Blaj cu intenţia mărturisită de a-şi reîncepe studiile.
o 16/29 iulie - Revista Familia îi publică poezia Din străinătate.
o 14/26 august - Apare poezia La Bucovina, în revista Familia.
o 27 - 28 august - Participă la adunarea anuală a ASTREI, la Alba Iulia.
o În toamnă, părăseşte Blajul şi merge la Sibiu, unde este prezentat lui N. Desusianu. De aici trece munţii şi ajunge la Bucureşti.
o 11/23 septembrie - Apare poezia Speranţa, în revista Familia.
o 16/28 octombrie - Apare poezia Misterele nopţii, în revista Familia.
o octombrie - noiembrie - În cinci numere consecutive aceeaşi revistă îi publică nuvela Lanţul de aur, tradusă după Onkel Adam, scriitor suedez.
• 1867 - Intră în trupa lui Iorgu Caragiale, unde are rolul de sufleur şi de copist. Cu această trupă face turnee la Brăila, Galaţi, Giurgiu, Ploieşti.
o 2/14 aprilie - Apare poezia Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie în revista Familia.
o 18/30 iunie Apare poezia La Heliade.
• 1868 - Este angajat ca sufleur în trupa lui Mihai Pascaly, care concentrase mai multe forţe teatrale: Matei Millo, Fanny Tardini-Vladicescu şi actori din trupa lui Iorgu Caragiale. În timpul verii, aceasta trupă a jucat la Braşov, Sibiu, Lugoj, Timişoara, Arad şi alte oraşe bănăţene. Iosif Vulcan l-a întâlnit cu ocazia acestui turneu şi a obţinut de la Eminescu poeziile La o artistă şi Amorul unei marmure, publicate apoi în Familia din 18/30 august şi 19 septembrie/1 octombrie. Văzând aceste poezii în Familia, căminarul Gheorghe Eminovici şi a lui Iosif Vulcan ştiri asupra soartei fiului său, rătăcitor în lume. Stabilit în Bucureşti, Eminescu face cunoştinţă cu I. L. Caragiale. Pascaly, fiind mulţumit de Eminescu, îl angajează ca sufleur a doua oară şi copist al Teatrului Naţional.
o 29 septembrie - Eminescu semnează contractul legal în această calitate. Obţine de la Pascaly o cameră de locuit, în schimb, însă, se obligă să traducă pentru marele actor Arta reprezentării dramatice - Dezvoltată ştiinţific şi în legătura ei organică de profesorul dr. Enric Theodor Rotscher (după ediţia a II-a). Traducerea, neterminată, scrisă pe mai multe sute de pagini, se află printre manuscrisele rămase. Acum începe şi proiectul său de roman Geniu pustiu.
• 1869, 31 ianuarie/12 februarie - Revista Familia continuă să-i publice poezii - Junii corupţi.
o 1 aprilie - Înfiinţează împreună cu alţi tineri cercul literar Orientul, care avea ca scop, între altele, strângerea basmelor, poeziilor populare şi a documentelor privitoare la istoria şi literatura patriei.
o 29 iunie - Se fixează comisiile de membri ale Orientului, care urmau să viziteze diferitele provincii. Eminescu era repartizat pentru Moldova. În vară se întâlneşte întâmplător în Cişmigiu cu fratele său Iorgu, ofiţer, care-l sfătui să reia legăturile cu familia. Poetul refuză hotărât. Cu ocazia morţii fostului domnitor al Munteniei, Barbu Dimitrie Ştirbey, publică într-o foaie volantă poezia cunoscută sub titlul La moartea principelui Ştirbey. În vară, pleacă cu trupa Pascaly în turneu la Iaşi şi Cernăuţi.
o 11 aprilie - Apare în Familia poezia Amicului F. I..
o Cu ocazia ultimului turneu, Eminescu se împacă cu familia, iar tatăl său îi promite o subvenţie regulată spre a urma cursuri universitare la Viena, unde se aflau mai toţi colegii lui de la Cernăuţi.
o 2 octombrie, Eminescu se înscrie la Facultatea de Filozofie ca student extraordinar, ca simplu auditor deci, lipsindu-i bacalaureatul. Aici face cunoştinţă cu Ioan Slavici şi cu alţi studenţi români din Transilvania şi din Bucovina. Reia legăturile cu vechii colegi de la Cernăuţi şi de la Blaj. Se înscrie în cele două societăţi studenţeşti existente, care apoi se contopesc într-una singură - România jună. Scrisorile şi telegramele către părinţi pentru trimiterea banilor de întreţinere se înteţesc.
• 1870 - Împreună cu o delegaţie de studenţi, Eminescu îl vizitează de Anul Nou pe fostul domnitor Alexandru Ioan Cuza, la Dobling. În semestrul de iarnă 1869-1870 Eminescu a urmat cu oarecare regularitate cursurile. După aceasta, Eminescu nu s-a mai înscris până în iarna lui 1871-1872, când urmează două semestre consecutive. În schimb, setea lui de lectură era nepotolită. Frecventa, cu mult interes, biblioteca Universităţii. Îl preocupau şi unele probleme cu care avea să iasă în publicistică.
o 7/19 şi 9/21 ianuarie - Publică în Albina din Pesta articolul O scriere critică, în care ia apărarea lui Aron Pumnul împotriva unei broşuri a lui D. Petrino din Cernăuţi.
o Trece la situaţia politică a românilor şi a altor naţionalităţi conlocuitoare din Austro-Ungaria publicând, sub pseudonimul Varro, în Federaţiunea din Pesta, trei articole, strâns legate între ele, pentru care a fost citat de procurorul public din Pesta:
 Să facem un congres (5/17 aprilie)
 În unire e tăria (10/22 aprilie)
 Echilibrul (22 aprilie/4 mai şi 29 aprilie/11 mai)
• martie - Alături de N. Teclu, preşedinte, Eminescu, în calitate de secretar, semnează un apel pentru strângerea de fonduri în vederea serbării de la Putna.
• 15 aprilie - Publică în Convorbiri literare din Iaşi poezia Venere şi Madonă.
• 17 iunie - Îi scria lui Iacob Negruzzi, redactorul Convorbirilor literare, lămurindu-i ideea fundamentală din Epigonii.
• 15 august - Publică Convorbiri literare din Iaşi poezia Epigonu.
• 4/16 septembrie - Îi scrie lui Iacob Negruzzi rugându-l sa publice în Convorbiri literare notiţa ce-i trimite, asupra proiectatei întruniri la mormântul lui Ştefan cel Mare la Putna. Tot atunci trimite povestea Făt-Frumos din lacrimă, care se tipăreşte în Convorbiri literare, în numerele de la 1 si 15 noiembrie.
• Sosit incognito la Viena, Iacob Negruzzi îi comunică lui Eminescu impresia puternică provocată de poet în sânul societăţii Junimea din Iaşi, prin poeziile publicate de acesta în Convorbiri literare. Îi propune ca după terminarea studiilor să se stabilească la Iaşi.
• 1871 - Dintre numeroasele proiecte literare, în acest an probabil ia o formă iniţială Proletarul, sub impresia lecturilor poetului despre evenimentele Comunei din Paris. Poemul va fi continuat şi desăvârşit în anii următori. Lucrează la poemul Panorama deşertăciunilor.
o februarie - În câteva scrisori , îl pune pe Negruzzi la curent cu proiectele sale literare şi i-l recomanda călduros pe I. Slavici.
o 1 martie - Apare în Convorbiri literare poezia Mortua est, trimisă lui Negruzzi în scrisori.
o 8 aprilie - România jună ţine şedinţă de unificare a conducerii, alegând primul său comitet, cu I. Slavici, preşedinte şi Eminescu, bibliotecar.
o 15 iunie - Apar în Convorbiri literare poeziile Înger de pază şi Noaptea ...
o 1 august - În şedinţa de la Cernăuţi, s-au desăvârşit pregătirile pentru serbarea de la Putna, fixată pentru 15/27 august. Cu această ocazie Eminescu revede locurile copilăriei şi ale adolescenţei sale. Se opreşte chiar pe la Botoşani şi Ipoteşti.
o 3/15 august - În ziarul Românul Eminescu publică împreună cu Pamfil Dan, membru în comitetul serbării, o scrisoare în care explică semnificaţia întâlnirii tineretului român în jurul mormântului lui Ştefan cel Mare.
o 6 august - I se adresează din Ipoteşti lui Titu Maiorescu, dându-i oarecare relaţii privitoare la organizarea serbării. Printre tinerii de talent, participanţi activi la serbare, s-au remarcat pictorul Epaminonda Bucevski şi compozitorul Ciprian Porumbescu.
o toamna - Din cauza unor curente contradictorii în sânul societăţii România jună, Eminescu demisionează împreună cu Slavici din comitetul de conducere. Amândoi sunt acuzaţi că sunt ataşaţi ideilor Junimii din Iaşi. În studiul său despre Direcţia nouă, Titu Maiorescu evidenţiază meritele de poet, „poet în toată puterea cuvântului“, ale lui Eminescu, citându-l imediat după Alecsandri. Studiul se tipăreşte cu începere din acest an în Convorbiri literare.
o 16 decembrie - Într-o scrisoare către Şerban, care se află în ţară, îi scrie necăjit că duce o mare lipsă de bani, având datorii pentru chirie, apoi „la birt, la cafenea, în fine, pretutindenea“. Din această cauză intenţionează să se mute la altă universitate, în provincie.
• 1872 - Anul probabil al întâlnirii cu Veronica Micle, la Viena.
o 10 februarie - Într-o scrisoare către părinţi, se plânge că a fost bolnav, din care cauză se află într-o stare sufletească foarte rea, agravată şi de ştirile triste primite de acasă.
o 18 martie - Ajunge să constate c㠄anul acesta e într-adevăr un an nefast“ din cauza bolii şi a lipsurilor de tot felul.
o 8 aprilie- Solicită bani pentru a se înscrie în semestrul al II-lea. Se plânge şi de lipsa unui pardesiu. În aceste împrejurări părăseşte Viena şi vine în ţară.
o 1 septembrie participă la o şedinţă a Junimii din Iaşi, unde citeşte fragmente din Panorama deşertăciunilor, Egipetul şi începutul Evului de mijloc, apoi nuvela Sărmanul Dionis. Prezenţa în ţară a poetului este confirmată şi de o scrisoare pe care Eminescu o trimite din Botoşani, în august, lui Titu Maiorescu, în care intervenea în favoarea lui Toma Micheru, pentru un concert al acestuia.
o 7 septembrie - Eminescu citeşte în şedinţa Junimii două poezii: Înger şi Demon şi Floare albastră.
o 1 octombrie - Poezia Egipetul apare în Convorbiri literare.
o 1 decembrie - Se tipăreşte Sărmanul Dionis.
o 18 decembrie - Se înscrie la Universitatea din Berlin, ajuns aici cu ajutorul unei subvenţii lunare de 10 galbeni, din partea Junimii. De data aceasta Eminescu era înmatriculat ca student ordinar, pe baza unui certificat de absolvire de la gimnaziul din Botoşani. Cursurile la care se înscrisese, sau pe care şi le notase să le urmeze, erau foarte variate: din domeniul filozofiei, istoriei, economiei şi dreptului.