Metode mijloace si forme de organizare a educatiei adultilor

3x puncte

categorie: Psihologie

nota: 8.93

nivel: Facultate

Referat despre Metode mijloace si forme de organizare a educatiei adultilor
Desigur că putem alege multe alte criterii de clasificare a metodelor (de exemplu, istoric, al sursei cognitive dominante, al scopului utilizării lor etc). Nu ne-am propus acest lucru, cu atât mai mult cu cât a fost publicată o carte exhaustivă de prezentare a metodelor de lucru în educația adulților, cu indicații m[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Metode mijloace si forme de organizare a educatiei adultilor

Referat despre Metode mijloace si forme de organizare a educatiei adultilor
Desigur că putem alege multe alte criterii de clasificare a metodelor (de exemplu, istoric, al sursei cognitive dominante, al scopului utilizării lor etc). Nu ne-am propus acest lucru, cu atât mai mult cu cât a fost publicată o carte exhaustivă de prezentare a metodelor de lucru în educația adulților, cu indicații metodologice de aplicare a lor. Ne vom opri la prezentarea mai detaliată a câtorva dintre cele mai relevante metode, grupate în funcție de sarcina didactică, nu înainte de a vedea, sintetic, la atingerea cărui tip de obiective contribuie în mai mare sau mai mică măsură fiecare dintre ele:

Metode de debut al lecției, de „spargere a gheții"
Denumite și metode introductive (de „spargere a gheții"), ele se folosesc la începutul fiecărui seminar, în scopuri care ar putea privi:
- încurajarea implicării și a participării active;
- intercunoașterea, „încălzirea" și crearea unei atmosfere deschise, de grup;
- facilitarea lucrului în grup, a comunicării și a cooperării;
- identificarea temerilor și a așteptărilor participanților;
- realizarea unui ton/stil de interacțiune;
- identificarea nivelului cunoștințelor și al deprinderilor anterioare legate de tema cursului; identificarea nivelului de pornire etc.

Exemple de metode introductive:
1. jocul în cele patru colțuri sau jocul în dreptunghi: prevede alegerea câte unui răspuns posibil din patru variante date, care să corespundă cât mai mult cu propria părere. în faza pregătitoare, afirmațiile afișate în fiecare colț trebuie axate pe componența grupului și/sau pe tema seminarului respectiv. La fel, sala în ^ -e are loc seminarul trebuie amenajată corespunzător. întrebările/afirmațiile propuse în prima parte trebuie să fie relativ generale.

In a doua parte, pot fi abordate deja problemele ce privesc tema seminarului respectiv. Jocul va permite crearea unei atmosfere degajate și oferă, pe lângă o cunoaștere reciprocă, și posibilitatea abordării tematice, fără să le impună participanților necesitatea de a se evidenția.Fiecare cursant merge în colțul în care afirmația de pe cartonaș este cea mai apropiată de situația sa, iar apoi, împreună cu ceilalți colegi din „colț", schimbă impresii legate de acea afirmație. In plen apoi, se realizează cunoașterea intergrupuri, un reprezentant expunând sinteza a ceea au discutat în colț (Gugel, 2002, p. 46);

2. „99 de întrebări" : la începutul unui seminar situația este de multe ori de așa natură, că participanții nu știu aproape nimic unul despre altul. O posibilitate de ameliorare cel puțin parțială a acestei situații constă în lansarea unor întrebări la care să se poată da răspunsuri doar prin ridicarea mâinii. întrebările pot fi un amestec de teme personale și legate de subiectul seminarului, devenind cu atât mai interesante cu cât subiectele abordate sunt mai deosebite. întrebările trebuie însă să se adreseze specificului grupului și să se plieze pe tema dată.

Trebuie să se acorde timp suficient între întrebări, pentru ca fiecare să-i observe și pe ceilalți care au ridicat mâna și să afle ceva despre ei. Poate fi folosită și varianta răspunŹderii în scris la întrebările listate pe hârtie, cu suficient spațiu de răspuns între ele. După ce a răspuns fiecare individual (având timpul necesar la dispoziție clar anunțat), foile cu răspunsuri se pot afișa, fiecare prezentându-se succint sau detaliat. Foile afișate, rămase pe perete, pot fi parcurse mai în detaliu în pauză, chiar dacă timpul a permis sau nu autoprezentarea. Este important ca atmosfera să fie de așa natură încât nimeni să nu aibă impresia că se expune într-un fel sau altul răspunzând întrebărilor (Gugel, 2002, p. 48);

3. mod de prezentare cu cartonașe: fiecare participant va primi opt (sau mai puține) cartonașe roșii și opt cartonașe albastre. Fiecare jucător A își va alege o pereche B. A începe să se prezinte. Prezentarea se va face astfel: respectiva persoană spune câte o propoziție (de exemplu, „Eu sunt de la sat", „Am 20 de ani", „îmi place să cânt la chitară"), după care pune pe masă câte un cartonaș. B se va prezenta apoi în același mod. Cartonașele roșii se vor utiliza pentru afirmații referitoare la propria persoană, cele albastre pentru afirmații ce privesc tema seminarului. După aceea, ambii parteneri își vor căuta un al treilea coleg sau se poate ca, în plen, fiecare să îl prezinte pe colegul cu care a discutat (Gugel, 2002, p. 55).

Metode de derulare
1. Metode centrate pe profesor, de prezentare, informative: sunt metode de transmitere a unor cunoștințe, care le „oferă" studenților informații structurate, sistematice, prelucrate didactic. Avantajul este transmiterea unui volum mare de informații într-un timp scurt. De obicei, metodele centrate pe profesor sunt expoziŹtive, având ca obiectiv transmiterea unui conținut prestabilit, a unui grupaj ideatic și tematic dens. Activitatea cursantului se reduce aparent la a asculta, a lua notițe și a pune întrebări. Dar receptarea presupune a fi atent la informațiile care sunt oferite, a le reprezenta mental, a înțelege, a memora și a structura, a menține concentrarea asupra expunerii.

Activitățile formatorului în cadrul unei astfel de abordări implică: structurarea și transferul cunoștințelor pe care dorește să le transmită, determinând punctele-cheie ale expunerii sale, exemplele ilustrative și progresia viitoare; prezența fizică a formatorului (gesturi, atitudini...), exprimarea sa orală (vorbire, intonație etc.) și suporturile pe care le utilizează; comunicarea cu participanții. Iată câteva exemple de metode centrate pe profesor.

a) Prelegerea, prezentarea : în ciuda multor critici de-a lungul anilor, lecturarea în fața unei audiențe (însoțită sau nu de discuții), alocuțiunea sau speech-ul, discursul, instructajul sau inputul sunt încă foarte mult folosite, dominând probabil adesea ca pondere de utilizare în comparație cu orice altă metodă pentru încurajarea învățării printre adulți, mai ales atunci când avem de parcurs o cantitate de informații într-un timp scurt. Aceasta poate lua multe forme, de la cuvântarea sau prezentarea neîntreŹruptă în fața unui grup la prelegere-dezbatere ori discurs. Prelegerea are avantajul că îi permite vorbitorului să o prezinte în fața unei audiențe mici sau mari. Din nefericire, stimularea învățării poate fi foarte limitată, în mod particular dacă membrii audienței nu au posibilitatea să participe la discuție.

In plus, puterea de concentrare a adulților este limitată, mai ales când sunt obosiți, după o zi de muncă, înregistrarea prelegerilor poate permite să fie reluate ori de câte ori este nevoie, pentru completări ulterioare, chiar dacă au fost audiate. în plus, însoțirea prelegerii de prezentarea în PowerPoint a ideilor-cheie, poate chiar printate și oferite pentru a fi adnotate, mărește rata de retenție a celor prezentate. Captarea atenției se poate face și prin prezentarea anecdotică a unor aspecte, exemplificarea celor prezentate cu fapte relevante, din cotidian pentru cursanți ori divizarea conținutului în unități mai mici, bine structurate și așezate într-o succesiune logică (ce pot fi discutate, în prealabil, eventual, în perechi), pornindu-se de la punctele de vedere exprimate etc. Desigur că prezentări în fața grupului fac și cursanții (de exemplu, atunci când susțin un referat sau citesc un eseu, dar și când prezintă produsul grupului în plen), individual sau în grup.


b) Demonstrația este prezentarea modului de lucru, a unei proceduri. Ea este însoțită de explicații verbale și vizuale, de ilustrații și întrebări. Această tehnică este o formalizare a celor care practică zilnic învățarea „la locul ce muncă". Această metodă se aplică în principal în învățarea unor proceduri, tehnici sau deprinderi. Și în proiectarea demonstrației, ca și anterior, profesorul trebuie să reflecteze la o serie de elemente : dacă este necesară împărțirea conținutului în unități mai mici, progreŹsive (de exemplu, în sport); dacă este necesară o anumită configurare a spațiului didactic, pentru ca demonstrația să poată fi ușor urmărită de toți; ce resurse, mijloace didactice sunt necesare, respectiv la ce tehnici și procedee să facă apel (întrebări, explicații, instructaj, simulări etc); dacă să implice activ cursanții sau nu, având în vedere deprinderile acestora de utilizare securizantă a echipamentelor; cum să procedeze dacă unii cursanți au nevoie de ajutor suplimentar etc.

Metode de interacțiune, centrate pe elevi: educația este un mediu tranzacțional în care atât profesorul, cât și studenții își aduc setul de valori în situația de învățare. Metodele și strategiile care stimulează interacțiunea și discuțiile le oferă studenților ocazia de a reacționa la idei, experiențe, gânduri, cunoștințe, abordări ale profeŹsorului sau ale colegilor în scopul generării unor moduri alternative de gândire și simțire, al reflectării asupra propriilor experiențe, reconsiderând semnificația și înțelesul lor în situații noi sau din alte perspective (nu este vorba doar despre a discuta, ci și despre a lucra în echipă, pe grupe), dar sunt totodată și oportunități de a socializa într-un cadru creat cu scopul precis de a învăța de la egali, de a rezolva probleme (sarcini date de profesori) în timp real. Iată câteva metode ilustrative pentru acest grupaj.

a) Lucrul în grup este foarte stimulativ pentru cursanții adulți, care au astfel ocazia să apeleze la propria experiență, să o valorifice și să le-o împărtășească celorŹlalți. Rolul grupului este mult mai mare, contribuind într-un mod specific la învățare. Prin interacțiunile membrilor lui, grupul este o sursă de dezvoltare intelectuală. Discuția în grup favorizează schimbarea reprezentărilor și a comportamentului membrilor săi. Individul are tendința de a se supune normelor grupului din care face parte și este mult mai ușoară modificarea comportamentului printr-o acțiune colectivă decât printr-o acțiune individuală, izolată.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Psihologie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles