Metafora iubirii in universul liric blagian

2x puncte

categorie: Romana

nota: 8.19

nivel:

În femeia iubită, ca și în propria individualitate, poetul descoperă magia simplității, mereu amintind de zilele de început. Femeia în ipostaza de iubită, încarnează, așadar, ceva din energia și vitalitatea Genezei, energie care i se revelează în primul rând prin sentimentul iubirii.Iubirea apare în acest caz ca moment al unui fel de iluminare launtrică. Astfel,Blaga a aprins focurile iubiri pe bo[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Metafora iubirii in universul liric blagian

În femeia iubită, ca și în propria individualitate, poetul descoperă magia simplității, mereu amintind de zilele de început. Femeia în ipostaza de iubită, încarnează, așadar, ceva din energia și vitalitatea Genezei, energie care i se revelează în primul rând prin sentimentul iubirii.Iubirea apare în acest caz ca moment al unui fel de iluminare launtrică. Astfel,Blaga a aprins focurile iubiri pe bolțiile poeziei sale, astfel că aceasta fumegă asemeni unor fumuri de jertfă.

Erosul apare la începutul poeziei blagiene, in volumele sale antume ca atenuare sau anulare a principiului alterității, constituind puntea de legătură cu realitatea originară a universului:
« Lumina ce-o simt
Năvălindu-mi în piept cînd te văd,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintîi
din lumina aceea-nsetată adînc de viață ? » (Lumina,pag34)

Feminismul este ridicat la rang de divinitate, iubita apărând ca fiind una din cele mai mari taine ale existanței, dragostea fiind ruptă din rândul celor sacre.Altfel spus, eul realizează relația sa de identificare cu celălalt în măsura în care ambele entități se descoperă ca participante, printr-o substanță comună la spațiul Genezei.
În dinamismul transformator al structurii imaginior, de la structura mitului antropogonic plecând, de aici se va deschide o altă dimensiune a alcătuirii lumii, in mitul poetic al lui Blaga :Dorului, ca aspirație trans-orizontică a omului, în planul transcendenței, îi corespunde, într-o complementaritate semantică, iubirea ca factor cosmic « totalizator », în viziunea « transdescendenței », în aceeași tradiție orphică.

Iubirea ca factor cosmic este o idee fundamentală a miturilor fecundității.Cum apreciază florcloriștii și istoricii religiilor, într-un text mitic sau ritual, femeia nu însemnează niciodată « femeia », ci se referă la principiul cosmologic manifestat în ea.În miturile străvechi femeia, reprezentată ca o Zeiță-Mamă, simboliza fertilitatea și nașterea Cosmosului . Ca zeiță a Pământului, din care toate pornesc și în care toate se întorc, ea avea rolul « coincidenței contrariilor », al înfrățirii « soarelui » cu « șarpele », într-o « totalizare a cosmosului în jurul principiului feminin, având în puterea lui secretele vieții și ale morții – de unde și repezentarea nudă a Marilor Zeițe – simbol al virtualuluiČ.

Într-un fior existențial, pe care mitul îl transmitea în timpurile străvechi, pentru Blaga iubirea este « misterul » forței omului în contopirea lui cu Firea :
« Nu-mi presimți văpaia când în brațe
imi tremuri ca un picur
de rouă-mbrățișat
de raze de lumină ?
Nu-mi presimți iubirea când privesc
cu patimă prăpastia din tine
și-ți zic :
O, niciodată n-am văzut pe Dumnezeu
mai mare!?“(Nu-mi presimți)

Un poem ca și acesta, pune semnul egalității, între nebunia dionysiacă și iubire, stări ce ating profunzimile energiei care dinamizează cosmosul întreg.
„Revelația“ divinului este deci o expresie a sufletului uman, prelungit în trupul uriaș al cosmosului prin forța pământească a iubirii.
Imaginea femeii se construiește, ca într-un tablou dionysiac, din ritualul pentru fertilizarea naturii poetul simțindu-și sufletul în căldura trupului de femeie, cufundat în lanul de grâu(În lan):
« De prea mult aur crapă boabele de grâu.
Ici-colo roșii stropi de mac
și-n lan
o fată
cu gene lungi ca spicele de orz.
Ea strânge cu privirea snopii de senin ai cerului
și cântă.
Eu zac în umbra unor maci,
fără dorinți , fără mustrări, fără căinți
și fără-ndemnuri, numai trup
și numai lut.
Ea cântă și eu ascult.
Pe buzele ei calde mi se naște sufletul. »

Este un sens orphic această naștere a sufletului pe buzele calde ale femeii cufundată în lanul de grâu, în viziunea mitică a regenerării ființei umane prin foc.Pentru poet, focul, ca în doctrinele pythagoricienilor, este în toate și se iscă din toate, și ca simbol al iubirii este un factor al totalizării cosmice ca de exemplu în poemul « Cântecul focului ».
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles