Mecanisme de actiune ale medicatiei antifungice

5x puncte

categorie: Biologie

nota: 8.35

nivel: Facultate

Deși rezistența poate fi indusă in vitro pentru anumite tulpini ale unor fungi (Candida albicans, Coccidioides immitis), dezvoltarea rezistenței in vivo este excepțională. Rezistența este atribuită scăderii cantității de ergosterol din membrană sau modificării structurii acestuia, cu micșorarea capacității de legare a antibioticului.

În afara acțiunii antibiotice, amfotericina B are[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Mecanisme de actiune ale medicatiei antifungice

Deși rezistența poate fi indusă in vitro pentru anumite tulpini ale unor fungi (Candida albicans, Coccidioides immitis), dezvoltarea rezistenței in vivo este excepțională. Rezistența este atribuită scăderii cantității de ergosterol din membrană sau modificării structurii acestuia, cu micșorarea capacității de legare a antibioticului.

În afara acțiunii antibiotice, amfotericina B are proprietăți imunostimulante referitoare atât la imunitatea umorală, cât și la cea celulară. Semnificația clinică a acestei proprietăți nu este precizată.
După injectarea intravenoasă a unei doze de 50 mg se realizează o concentrație plasmatică maximă de 0,5-2 μg/ml; concentrația în platou se menține în jurul a 0,3-0,5 μg/ml.

Antibioticul se leagă în proporție de peste 90% de proteinele plasmatice. Are un volum de distribuție de 0,76 l/kg. Pătrunde în pleură, peritoneu și sinovială, realizând concentrații de 60-70% față de cele plasmatice când seroasele sunt inflamate. Concentrația în lichidul cefalorahidian este mică. Trece în umoarea apoasă, dar puțin în umoarea vitroasă. Traversează placenta cu ușurință, trece în cantități mici în lichidul amniotic.

Este epurată îndeosebi prin metabolizare și se elimină lent prin urină, în cea mai mare parte sub formă de metaboliți. Se elimină și prin bilă. Timpul de înjumătățire este de 15 zile.

Amfotericina B se introduce în perfuzie intravenoasă (atunci când este indicată în micozele sistemice). Doza pentru o dată se dizolvă în 500 ml soluție glucozată izotonă (la un pH mai mare de 4,2) și se introduce în decurs de 8-10 ore. Soluția trebuie preparată extemporaneu. Adăugarea altor medicamente în soluția per-fuzabilă trebuie evitată.

Tratamentul se începe cu o doză test de l mg (introdusă în timp de 20-30 minute, sub controlul presiunii arteriale, pulsului, respirației și temperaturii). În continuare se crește treptat cu câte 5 mg, ajungând până la 0,5-1 mg /kg și zi (în funcție de gravitatea infecției), fără a depăși 50 mg. Perfuziile se fac zilnic sau la 2 zile. Doza totală pentru o cură este în mod obișnuit de 1-3 g, administrate în decurs de 6-12 săptămâni, în candidozele sistemice sunt suficiente doze mai mici - 100-300 mg - introduse în decurs de 4-18 zile.

Pentru evitarea unor reacții adverse se pot administra acid acetilsalicilic, antihistaminice sau, la nevoie, 25 mg hemisuccinat de hidrocortizon intravenos la începutul perfuziei, în meningite este necesară injectarea intrarahidiană (în plus față de administrarea intravenoasă), câte 0,1-0,5 mg dizolvate în 5 ml apă distilată, apoi diluate cu lichid cefalorahidian și introduse lent, de 1-3 ori/săptămână.

Antibioticul poate fi introdus direct în vezica urinară, în cavitățile pulmonare (prin cateter), intraarticular; în infecțiile oculare poate fi instilat în sacul conjunctival (ca soluție l ‰); de asemenea poate fi injectat intravitros, subconjunctival sau episcleral.

Amfotericina B este indicată în unele infecții micotice sistemice grave, în care poate salva viața bolnavului. Beneficiul terapeutic este evident în meningita cu Candida (mai puțin în septicemie și în endocardită), în aspergiloza invazivă (când ciuperca este sensibilă), în histoplasmoza progresivă severă sau forma cavitară cronică, în coccidioidomicoza diseminată sau meningeală, în meningită și alte forme diseminate de criptococoză (în asociație cu flucitozina), în toate formele active de blastomicoză. De asemenea este eficace în meningoencefalita cu Naegleria gruberi.

Toxicitatea amfotericinei B este mare, în timpul perfuziei se produc, deseori, stare de rău, febră și frisoane, anorexie, greață, vomă, diaree, mialgii, artralgii, flebită locală; modificările tensionale și aritmiile cardiace (excepțional fibrilație ventriculară) sunt mai rare. Ocazional apar reacții alergice manifestate prin congestie, hipotensiune, dispnee, în cursul tratamentului se instalează progresiv o anemie normocitară normocromă (datorită probabil unui deficit de eritropoietină); leucopenia și trombocitopenia sunt rare.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Biologie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles