Managementul financiar al proiectelor de mediu

7x puncte

categorie: Economie

nota: 7.35

nivel: Facultate

Instrumentele economice de mediu sunt de doua tipuri: coergitive si stimulative.
Instrumentele economice coergitive sunt de tip european si se refera la taxe, penalitati sau alte forme prin care se urmareste conformarea cu legislaţia in vigoare.
Instrumentele economice stimulative sunt de tip OECD (ORGANIZATIA ECONOMICA de COOPERARE si DEZVOLTARE) si ele creează piaţ[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Managementul financiar al proiectelor de mediu

Instrumentele economice de mediu sunt de doua tipuri: coergitive si stimulative.
Instrumentele economice coergitive sunt de tip european si se refera la taxe, penalitati sau alte forme prin care se urmareste conformarea cu legislaţia in vigoare.
Instrumentele economice stimulative sunt de tip OECD (ORGANIZATIA ECONOMICA de COOPERARE si DEZVOLTARE) si ele creează piaţa in domeniul mediului.
In cele ce urmează sunt prezentate 19 tipuri de instrumente de piaţa aflate in prezent in curs de aplicare in tari cu economie in tranziţie si in tari in curs de dezvoltare:

1. Drepturi de proprietate:
- schimbări in proprietate, drepturi de folosinţa si dezvoltarea acestora.

2. Crearea pieţei:
- permise de emisie negociabile.

3. Responsabilitate:
- legislaţie pentru reglementarea responsabilitatii:

4. Sisteme de taxare:
- taxe pe efluent
- taxe pe utilizare
- taxe pe produs
- taxe administrative
- taxe pe impact
- taxe pentru acces la resurse

5. Instrumente fiscale:
- taxe de poluare
- taxe pentru intrare
- taxe de import
- sprijin financiar in introducerea tehnologiilor noi.
- subvenţii pentru cercetarea de mediu si cheltuieli de dezvoltare

6. Sisteme de depozitare - refinantare:
- scheme depozit - refinantare pentru încurajarea reciclării
- performante de mediu, cheltuieli de reconstrucţie ecologica


7. Instrumente financiare:
- subvenţii financiare
- împrumuturi cu dobânzi mici si împrumuturi nerambursabile
- fonduri sectoriale.

Prin aceste instrumente economice se doreşte ca sa se reducă poluarea cat mai mult, dar si crearea unor fonduri ce vor fi folosite pentru protecţia mediului.
Problema este ca aceste instrumente economice sunt la inceput in multe zone de pe glob si nu sunt inca eficiente: se aplica la început si se adaptează pe parcurs. In unele zone se reuseste, in altele nu, de aceea trebuie multa atenţie înainte de a pune in aplicare anumite instrumente economice, pentru a nu face mai mult rău decât bine.
Aceste instrumente economice trebuie sa fie stimulative, sa determine pe poluatori sa acţioneze in aşa fel încât sa protejeze mediul; prin schimbarea tehnologiilor de producţie sa obtina mai mult profit decât daca ar continua sa producă in aceleaşi condiţii.



Polonia : taxa pe emisiile de SO2


La începutul anilor '80 a avut loc o resuscitare a politicii naţionale privind mediul. Problemele legate de poluarea aerului erau destul de grave din cauza efectelor negative produse de emisiile de SO2 asupra sanatatii oamenilor, asupra pădurilor din sud-vestul Poloniei din cauza ploii acide.
Parlamentul polonez a înlocuit inadecvata lege a protecţiei mediului cu Legea Protecţiei si Managementului Mediului natural, introducând un set extins de reglementari. Aceste noi taxe erau aşteptate sa joace un rol important in fiecare domeniu al protecţiei mediului, cu noi amendamente ce stabileau un regulament complex privind controlul emisiilor de noxe si taxele pentru emisia de SO2.
Oricum, pana la mijlocul anilor '80 a devenit clar ca noua legislaţie nu aducea modificări majore. Emisiile Poloniei de SO2 au scăzut numai cu 10% in perioada 1985-1989. In 1992, emisiile de SO2 erau in continuare de 5 ori mai mari decât cotele din Germania si de 6 ori mai mari decât media din tarile europene ce fac parte din OECD.
Studiile făcute au arătat ca slaba calitate a aerului era o serioasa ameninţare pentru sănătatea polonezilor, fiind depasite standardele de calitate a aerului in 15 din cele 29 regiuni ale Poloniei. Concentraţia de SO2 in oraşe ca Cracovia, depasea cu mult standardele si era de câteva ori mai mare decât in oraşele din Germania cu nivel de dezvoltare similara.
Importul si exportul de SO2 a rămas la cote înalte pe toata perioada anilor '80. pana in 1992, s-a inrautatit situaţia: exportul de emisii era de doua ori mai mare decât importul. Tarile nordice, destinatarii acestor exporturi, au exercitat presiuni asupra Poloniei si s-au oferit sa acorde asistenta pentru reducerea emisiilor.
Cauza majora a acestui nivel ridicat de SO2 este ca producerea energiei electrice se bazează in principal pe arderea cărbunelui. In 1992 producerea energiei pentru populaţie era responsabila de mai mult de jumătate de emisiile de SO2, încălzirea publica si privata era responsabila de aproximativ 26,6 %, iar producerea de energiei electrica pentru consumatorii industriali de restul 24%.
In 1991, politica naţionala de mediu a cordat o mare importanta nevoii de a reduce nivelul de poluare. Unul din obiectivele pe termen mediu, adică pana in 200, este reducerea cu 30 % a emisiilor de SO2, fata de nivelul din 1980. Creşterea semnificativa a taxei de emisie a fost considerata ca un instrument important pentru atingerea acestui obiectiv.


Taxa de emisie

Taxa de emisie a SO2 este una clasica : este un preţ ce trebuie plătit de poluatori pentru fiecare unitate de SO2 eliberata in aer. Ţinta acestei taxe este stimularea economica împotriva poluării aerului prin arderea de combustibil. Taxa este strâns legata si de sistemul de autorizaţii pentru întreprinderile care poluează in mod frecvent. Aceste autorizaţii specifica nivelele permise pentru fiecare tip de poluare a aerului, sunt definite sa atingă standardele de calitate pentru aerul ambiant, responsabile cu aceste limite fiind departamente regionale de protecţie a mediului.
Pentru a obţine a autorizaţie, fiecare firma trebuie sa prezinte un model de dispersie a aerului pentru a determina cota de emisie a firmei respective. Rezultatele sunt apoi revăzute si aprobate de un expert independent, înainte ca autoritatea regionala sa acorde autorizaţia.
Poluatorii care au o autorizaţie valida trebuie sa plătească o taxa de poluare a aerului, inclusiv taxa de emisie a SO2. Cei ale căror emisii depasesc standardele specificate in autorizaţiile lor , vor trebui sa plătească o amenda. Amenda ce trebuie plătita pentru emisiile ce depasesc cu mai mult de 1 kilogram nivelul permis este de 10 ori mai mare decât taxa obişnuita pentru emisia respectiva.


Implementarea taxei de emisie

Toţi cei care plătesc taxa de emisie de noxe, trebuie sa plătească si taxa de emisie a SO2. modul de calcul al taxei se bazează pe cantitatile de SO2 declarate de firmele respective, iar inspectoratele provinciale sunt responsabile pentru monitorizarea emisiilor si verificarea veridicitatii rapoartelor întocmite de firme.
In 1996, taxa era de 94 $/ tona. Unele sectoare beneficiau de rate preferenţiale. De exemplu, rata pentru producătorii de medicamente era de 10 ori mai mica, la fel pentru instituţiile sociale si de sănătate, iar organizaţiile educaţionale si culturale erau scutite de aceasta taxa.
Tabelul 1 arata evoluţia taxei in ultimii 8 ani. O creştere dramatica a avut loc in iulie 1990 si in ianuarie 1991 când sistemul de taxe a fost revizuit. Tabelul arata un trend ascendent al ratei nominale, care deşi era in dolari, a crescut. Ratele din 1992 au fost impuse in ianuarie, dar noul guvern le-a redus, inclusiv pentru emisia de SO2, ca raspuns la protestele puternice ale industriei grele împotriva taxei înalte. Surprinzător, si aceste rate scăzute au provocat puternice proteste din partea industriasilor si a publicului. Poluatorii, care deja se abătuseră de la norme, s-au plâns si veniturile din taxele pe poluare au scăzut cu 32 % fata de nivelul plănuit. Pe 1 aprilie 1993, ca urmare a puternicelor critici din partea presei si a dezbaterlor publice, noile rate au revocat cele mai multe din schimbările din 1992 si vechile rate au fost restabilite la vechile nivele.


1990 Iulie 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998
USD/tona 1.9 28.4 64.3 80.7 66.1 66 78.5 88.91 85.4 85

Firmele au voie sa considere aceste taxe ca un cost normal de producţie si sa îl scadă din venit. Si mai au un avantaj : se scade din venitul pe anul in curs, chiar daca nu plătesc taxa sau o plătesc cu întârziere sau depasesc limitele prevăzute in autorizaţie.
Venitul anual provenit din taxa pe emisia de SO2 este relativ mare in comparaţie cu venitul provenit din celelalte taxe. Tabelul 2 arata venitul colectat din taxa pe SO2 colectat intre 1990-1994.

An Plata in milioane de dolari
1990 7.05
1991 121.31
1992 11.47
1993 186.10
1994 105.24
1995 133.457
1996 126.67

Nivelul veniturilor anuale variază de la an la an. Nivelul mare atins in 1993, a fost cauzat in mare parte de întârzierile la plata taxelor pe anul 1992, datorita incertitudinilor asupra taxei din anul 1992.
Acest venit este impartit intre 3 fonduri :
- fondul naţional pentru protecţia mediului si managementul apelor
- fondul regional de mediu
- fondul municipal de mediu

Teoretic, emisia de SO2 fara autorizaţie este penalizata cu o amenda de doua ori mai mare decât taxa normala. Practic, asemenea amenzi sunt rare. Mulţi poluatori functioneaza fara autorizaţie. In anul 1992 erau 46305 firme înregistrate ca poluatori de aer, dar doar jumătate aveau autorizaţi si plătiseră taxele de poluare, iar din cele ce aveau autorizaţii, multe trebuiau revalidate.
Unele din vechile întreprinderi nu pot obţine asemenea autorizaţii deoarece nu pot atinge asemenea standarde de emisie sau este mai profitabil sa continue productia in aceleaşi condiţii, chiar daca ar plati amenda, iar mulţi alţii operează fara permis din cauza autoritatile provinciale care îngreunează procesul de autorizare sau de reînnoire. Aceasta situaţie nefericita a dus la decizii influenţate si negocieri cu poluatorii.
Alţi poluatori raportează cantitati emise mult mai mici decat cele reale. Verificarea acestor rapoarte este greu de făcut in timp real datorita numărului redus de personal si resurselor restrânse, fapt ce ii determina pe cat mai mulţi sa apeleze la asemenea fraude.
Alta piedica este costul ridicat al noilor tehnologii necesare pentru reducerea emisiilor de SO2.


Impactul asupra mediului si asupra economiei

Este imposibil de atribuit si de cuantificat imbunatarile ecologice datorita taxei pe
Emisiile de noxe. Ca in multe alte tari in tranziţie, emisia de SO2 a scăzut semnificativ in timpul perioadei de recesiune economica, dar, mai târziu, in ciuda unei creşteri economice de 5%, emisia de SO2 nu a mai crescut, aşa cum reiese si din tabelul următor:

Emisia de SO2 in Polonia

1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995
SO2(mil. tone) 4.2 3.9 3.2 3.0 2.8 2.7 2.6 2.3

Impactul economic a fost determinat studiind un eşantion de 112 dintre cei mai mari poluatori din Polonia. S-a stabilit ca in 1992, taxa de poluare reprezenta 4,5%, din totalul costurilor.
Cea mai veche centrala electrica are inca probleme si se poate descurca numai daca nu se supune noii politici, amânându-si plata taxelor si amenzilor. Paradoxal, sunt unele centrale care declara ca taxa pentru emisia de So2 este prea mica pentru a determina restructurarea tehnologica a centralelor.
In contextul economic si instituţional al Poloniei când a fost introdusa taxa, ea nu a jucat un rol determinant. Bugetul scăzut ale întreprinderilor de stat a determinat ca noua povara economica a fost mai mult sau mai puţin acoperita de stat. O consecinţa interesanta a factorului instituţional a fost ca firmele nu au obiectat prea mult la introducerea si colectarea noii taxe de poluare.. in perioada trecerii la economia de piata, costurile si profiturile influenţate de emisia de SO2 au devenit reale si a fost nevoie de intervenţia factorului politic pentru restabilirea nivelului taxei.
Taxa pe emisia de noxe este un instrument pentru accelerarea protecţiei mediului si pentru a strânge fonduri. S-a observat ca pentru cei mai mari poluatori industriali ar fi mai eficient ca pana in 2004 un sistem de recompensare pentru cei care isi mentin emisia de noxe sub standardele admise. Acest lucru va ajuta in special centralele electrice care sunt cele mai afectate economic de taxe si pentru cele care deja ua probleme financiare foarte grave.

I.PROTECŢIA MEDIULUI

I.1.Introducere
Preocupările pentru protecţia mediului natural s-au făcut resimţite încă de la sfârşitul secolului al XIX lea, când s-a făcut tranziţia de la atitudinea de admirare pasivă a frumuseţilor naturii la cea activă de acţionare pentru protecţia ei şi de prevenire a exploatării abuzive a bogăţiilor naturale.
Axul central al politicilor noastre de mediu îl constituie asigurarea unui mediu curat pentru sănătatea locuitorilor ţării, spargerea cercului vicios al sărăciei şi deteriorării mediului, asigurarea unei creşteri economice regenerative şi inovative, spre binele generaţiilor actuale şi viitoare, armonizarea legislaţiei specifice de mediu cu cea a Uniunii Europene în vederea accelerării procesului de integrare în structurile europene.
Fără ocrotirea mediului, nu se poate asigura dezvoltarea durabilă. Dezvoltarea durabilă include protecţia mediului, iar protecţia mediului condiţionează dezvoltarea durabilă. Cerinţele şi exigenţele existente la nivelul Uniunii Europene impun o nouă abordare a problemelor globale de mediu, din punct de vedere al efectelor şi presiunii asupra mediului şi a tuturor consecinţelor dezvoltării socio-economice.
Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare (UNCED), care a avut loc la Rio de Janeiro în iunie 1992, a arătat că nu se mai pot gândi mediul şi dezvoltarea economică şi socială ca domenii izolate şi că singura cale spre progres economic pe termen lung este legarea acestuia de protecţia mediului.
Problema cheie a dezvoltării durabile o constituie reconcilierea între două aspiraţii umane: necesitatea continuării dezvoltării economice şi sociale, dar şi protecţia şi îmbunătăţirea stării mediului, ca singura cale pentru bunăstarea atât a generaţiilor prezente, cât şi a celor viitoare.
Pentru a se dezvolta durabil, toate ţările au nevoie de acces şi perfecţionare în domeniul utilizării tehnologiilor curate şi care risipesc mai puţine resurse.
Un mesaj important al celui de-al şaselea Program de Acţiune pentru Mediu este, printre altele, acela de a perfecţiona sistemele de raportare către Comunitatea Europeană, pentru a face posibilă o analiză şi evaluare mai bună a cerinţelor actuale prin indicarea unor modalităţi de îmbunătăţire a eficienţei măsurilor viitoare de protecţie a mediului. Cu acest prilej au fost identificate sursele de mediu cărora le sunt adresate dezvoltarea durabilă: schimbările climatice, folosirea iraţională a resurselor naturale regenerabile şi neregenerabile, pierderea biodiversităţii şi acumulările de substanţe chimice persistente în mediu.
Măsurarea progresului în atingerea obiectivelor propuse necesită informaţii despre starea mediului înconjurător şi despre cauzele ce stau la baza problemelor de mediu. Este necesar un sistem de raportare eficient cu privire la punerea în practică şi implementarea politicilor de mediu.
Cerinţele şi exigenţele existente la nivelul Uniunii Europene impun o nouă abordare a problemelor globale de mediu din punct de vedere al efectelor şi presiunii asupra mediului şi al tuturor consecinţelor dezvoltării socio-economice.
Situată în zona Europei de interferenţă a ecosistemelor complexe carpato-danubian şi danubiano-pontic, România are o zestre naturală şi peisagistică de o frumuseţe, varietate şi echilibru de invidiat. Sunt o multitudine de colţuri ale naturii în această ţară, ocrotite de oameni, care le-au înfrumuseţat cu locuinţe, biserici, ansambluri arhitectonice, lacuri de acumulare şi alte construcţii ce oglindesc geniul lor creator.
După Conferinţa Pământului, din 1992 de la Rio de Janeiro, România a început să asimileze parametrii dezvoltării durabile, în condiţiile speciale ale tranziţiei la un alt sistem economico-social, care, inevitabil, îşi pune amprenta şi asupra activităţilor legate de protecţia mediului.
Vasta problematică a protecţiei mediului în contextul dezvoltării durabile se concentrează pe combaterea fenomenelor de poluare inerente unor activităţi umane în stadiul actual, prevenirea deteriorărilor posibile, asimilarea, adaptarea şi aplicarea cerinţelor de mediu pentru integrarea în Uniunea Europeană, realizarea unor
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Economie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles