Mamiferele

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Mamiferele

Mamiferele reprezinta cea mai superioara grupa a lumii animale. Aceasta, însã, nu vorbeºte despre superioritatea absolutãîn structura tuturor sistemelor lor de organe. De pildã, aparatul circulator la pãsãri n-are ostructurã mai puþin dezvoltatã ca la mamifere. Iar aparatul respirator ºi organele vizuale la pãsãri sunt chiar mai desãvîrºite.

.......................................................

Subclasa Metaterienilor.

Au apãrut în mijlocul erei mezozoice ºi spre începutul erei cainozoice sau rãspîndit larg pe toate continentele, în prezent au rãmas numai în Australia ºi parþial în America de Sud.

Metatarienii actuali sunt tare variaþi dupã dimensiune, structura, alimentare ºi modul de viaþã. Reprezentantul principal al metatarienilor ierbivori este kangurul. Lupul marsupial este animal de pradã de dimensiunile cîinelui. Cîrtiþa marsupialã se aseamãnã cu cea comunã.

Metatarienii sper deosebire de prototerieni nasc pui vii, care se dezvoltã intrauterin. La ei însã placenta nu se formeazã ºi puii la naºtere nu sunt dezvoltaþi complect, la cangurul uriaº, care dupã dimensiuni îl întrece pe om, noii nãscuþi sunt de mãrimea unei nuci. La metatarieni (marsupiale) pe partea abdomenalã a corpului se aflã marsupiu, în el are loc dezvoltarea puiului dupã naºtere. Puii aflînduse în marsupiu atîrnã de mameloanele glandei mamale. Marginile gurii lui sunt concrescute în jurul mamelei. Creerul are o structurã primitivã. Temperatura corpului este mai joasã decît la placentare.

Kangurul-nume dat mai multor specii (peste 40) de mamifere, marsupiale ierbivore din familia macropodidelor, subordinul diprotodontelor. Corp de 25cm-3m lungime. Blanã surã, la unele forme roºcatã, la altele cu dungi transversale întunecate. Cap mic, membrele anterioare scurte (adaptate mai mult pentru þinerea hranei), cele posterioare (adaptate pentru deplasare), precum ºi coada-lungi ºi puternici.

Femela naºte 1 (rar 2) pui mic (pînã la 3cm lungime), slab dezvoltat, pe care îl pune în marsupiu, unde el se hrãneºte cu lapte (în primele luni) ºi creºte pînã la vîrsta de 6-8 luni. Kangurii sunt rãspîndiþi în Australia, Tasmania ºi Noua Guinee. Existã forme de stepã, de munte, arboricole. Cel mai mare este kangurul gigantic (Macropus giganteus). Multe specii de kanguri se vîneazã pentru carne ºi blanã.

Subclasa Placentarelor.

Reprezentanþii acestei subclase au apãrut de la mamiferele primitive independent de prototerieni ºi metatarieni. În decursul erei mezozoice ele au fost reprezentate de specii puþin numeroase. Cu toate cã ele au apãrut mai tîrziu decît alte mamifere însã datoritã unei structuri mai complicate, ele predominau. Particularitãþile caracteristice ale acestei subclase sunt urmãtoarele-dezvoltarea intrauterinã îndelungatã, în timpul cãreia embrionul este legat cu mama prin placentã, lipsa marsupiului, dezvoltarea consiberabilã a scoarþei creerului, ambele jumãtãþi ale cãrora sunt unite prin corpul calos. Placentarele actuale se subdivid în 16 ordine, dintre care o sã ne oprim doar la 10.

Ordinul insectivorilor.

Sunt cele mai renumite mamifere, la care sau pãstrat trãsãturile caracteristice placentarilor vechi.

Din ordinul examinat fac parte mamiferele mici cu sistemul dentar slab diferenþiat. Emisferele creerului relativ mici sunt lipsite de circumvuluþiuni. Pe capãtul botului de obicei se aflã o trompã micã mobilã. Reprezentanþii ordinului sunt-chiþoranul, cîrtiþa, ariciul ºi desmanul. De insectivorele vechi este legatã originea multor ordine ale placentarelor.

Desmanul (Desmana moschata)-animal din ordinul insectivorelor. Corp de 180-215mm lungime. Spate brun-cafeniu, burtã alb-argintie, blanã moale ºi deasã, preþioasã. Este rãspîndit în partea superioarã a bazinului Volgãi ºi în cîteva regiuni ale Ucrainei. Desmanul trãieºte în vizuini, pe malurile îmburuenite ale bãlþilor ºi rîurilor mici. Femela naºte cîte 1-5 pui de douã ori pe an.

Aricii-deºi aricii trãiesc, de obicei, în preajmaomului, ei mai ascund însã multe taine. Despre dînºii s-au plãzmuit o serie de neadevãruri, de exemplu, cum cã ei prind cu uºurinþã ºoarecii ºi de aceea pot înlocui pisicile. În realitate, aricii nu pot sã concureze cu ºoarecii, sprinteneala cãrora a devenit proverbialã, doar dacã aceºtia sunt bolnavi sau se aflã în captivitate. Hrana principalã a aricilor o constituie insectele. Ariciul este un mamifer ce face parte din ordinul numit insectivore. Acesta la rîndul sãu cuprinde 7 familii de animale mici ºi foarte mici-talpide, solenodontide, macroscelide, tenrecide, soricide, crizocloride, erinaceide.

Aricii pot nimici în pãdure (ºi nu în locuinþa omului) cuiburile de rozãtoare împreunã cu tot cu pui care provoacã daune agriculturii ºi gospodãriei silvice. În cazuri rare, însã, ei pot devasta cuiburile pãsãrilor, ataca broaºte, ºopîrle.

Aricii sunt destul de mîncãcioºi ºi în ceea ce priveºte cãutarea hranei sunt foarte activiºi perseverenþi. În condiþii casnice ei consumã aproape tot ce li se dã, deºi au unele preferinþe, care ºi au servit drept sursã de legende. Aºa este, de exemplu, cunoscuta legendãcu merele, pe care ei chipurile, le prind în ace ºi le duc în magazinele lor ca rezervã pentru iarnã. De regulã, însã, aricii nu mãnîncã fructe ºi nu-ºi fac rezerve. Se presupune, cã ei îºi curãþã cu suc de mere acele ºi pielea de insectele parazite.

În þara noastrã trãiesc 4 specii de arici-comun, dauric, cu-ace-negre ºi cel urecheat. Cel mai rãspîndit este ariciul-comun care se întîlneºte mai ales în Zona Codrilor ºi de-a lungul Nistrului ºi Prutului. Poate fi des observat la marginea pãdurilor, în rîpe sau în perdelele de protecþie a cîmpurilor. El evitã locurile umede, iar pe timp de ploaie preferã sã steie în culcuº. Vara nu-ºi construieºte culcuºuri speciale, mulþumindu-se cu cele naturale (semiscorburi din apropierea rãdãcinilor, tufiºuri dese º.a.).

Este activ noaptea. Atunci iese la vînãtoare. Acumulînd vara rezerve de grãsime, iarna la temperaturicare nu depãºesc 10C se cufundã în somnul de iarnã (hibernare). Primãvara devreme, cînd în pãdure mai este zãpadã, aceste animale þepoase se trezesc. Slãbite ele se pornesc sã vîneze tot ce pot prinde.

Curînd dupã hibernare la arici începe perioada nupþialã. Peste 7 sãptãmîni femelele nasc pînã la 8 pui orbi ºi goi.

La prima vedere s-ar pãrea cã aricii au un scut de apãrare foarte bun. ªi el întradevãr este bun, dar ºi duºmanii aricilor sunt numeroºi. Pentru arici cei mai numeroºi duºmani sunt bufniþele, huhurezii, uliii, înzestraþi cu gheare lungi, precum ºi vulpea.

Cîrtiþa (Talpa europaea)-maifer insectivor din familia talpidelor. Corp de 12-16,5 cm lungime, acoperit cu pãr de culoare închisã, mãtãsos, scurt ºi des. Cap alungit, rîtul ascuþit, ochi ascunºi sub piele, pavilioanele urechilor sunt reduse. Piciorele anterioare sunt asemãnãtoare cu niºte lopeþi, au muºchi puternici, gheare lungi, tãioase, care servesc pentru sãparea galeriilor. Coada scurtã. Duce o viaþã subteranã. Se hrãneºte cu nevertebrate, în special cu insecte, larve ºi viermi, pe care le gãseºte relativ uºor, datoritã mirosului, pipãitului ºi auzului foarte dezvoltate. Primãvara femela naºte 3-9 pui, care dupã un an devin maturi. Cîrtiþa are o rãspîndire largã, în Moldova-pe tot teritoriul. Este un animal mai mult folositor.

Chiþoranul (Sorex)-gen de mamifere insectivore din familia soricidelor. Corp de 30-90 mm lungime, acoperit cu blanã cenuºie-brunã, bot lung, dinþii ascuþiþi ºi cu vîrful roºu, urechi scurte. Cuprinde circa 60 de specii, rãspîndite în Europa, Asia, America de Nord ºi în partea de nord a Americii de Sud. În Moldova se întîlnesc 2 specii de chiþoran-comun (Sorex araneus) ºi mic (Sorex minutus). Chiþoranii trãiesc în regiune de tundrã, silvice ºi în cele de silvostepã. Sunt folositori-se hrãnesc cu insecte dãunãtoare.

Ordinul Chiropterelor.

Reprezentanþii acestui ordin îºi trag originea lor de la insectivorele arboricole ºi sunt considerate ca o ramurã a lor, care sa izolat în legãturã cu adaptare la zbor.

Membrele lor anterioare sunt transformate în aripi, suprafaþa zburãtoare acãrora este alcãtuitã dintro membranã cutanatã întinsã între degetele membrelor anterioare, la fel ºi între membrele anterioare, posterioare ºi coada. În legãturã cu dezvoltarea aripilor pe stern se aflã carena de dimensiuni mici. Duc o viaþã nocturnã. Majoritatea speciilor aduc folos hrãnindu-se cu insecte dãunãtoare. Vampirii americani noaptea se nãpustesc asupra mamiferelor mari ºi sug sîngele lor. Sunt ºi specii ierbivore. « mai multe referate din Biologie