Machiaveli intre context si idee politica

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Machiaveli intre context si idee politica

Chiar daca mai aparea câte un personaj care dorea binele comunitãþii ºi care în bunele sale intenþii cãuta sa stopeze abuzurile, deºi era iniþial primit cu toatã încrederea ºi susþinut de mase, în final eºua nemulþumindu-i pe cei pentru binele cãrora pledase ºi sfârºea ori executat, ori exilat, ori închis ºi deposedat de avere.

Surghiuniþii se refugiau la curþi strãine ºi prietene, unde urzeau ºi aºteptau momentul potrivit sã- ºi împlineascã planurile. Acesta nu întârzia sã aparã, cãci cei rãmaºi se compromiteau inevitabil, dupã o lege a firii cã atunci când eºti la putere nu îi poþi mulþumi pe toþi. Se întâmpla uneori, ca însãºi opinia publicã care îºi exilase binefãcãtorul, sã realizeze cã cel alungat nu era chiar atât de rãu…
Familia lui Machiavelli ocupa funcþii modeste în administraþia Florenþei. Erau oameni inteligenþi, ageri, îºi iubeau oraºul ºi îºi fãceau treaba cu devotament. Orice partid venea la putere, ei îºi fãceau slujba onest. Constituþiile se succedau, partidele fãceau excese, învingãtorii aveau întotdeauna dreptate, ei nu se compromiteau cu partidele extremiste. Moderaþi din fire, au rezistat tuturor furtunilor provocate de revoluþiile ce schimbau puterea.

Oraº mercantil, Florenþa nu era un loc pentru profesiunile liberale în sensul de a se putea îmbogãþii din munca pe care o prestau, dar erau stimaþi de concetãþeni ºi în iluzia cã participã la binele public, fãrã mari ambiþii, oameni cu drag de culturã, cu libertate deplinã de gândire ºi cu o viaþã liniºtitã. În acest mediu familiar liniºtit a crescut Machiavelli..

Sperând cã va continua tradiþia familiei, Machiavelli a avut dascãli buni, mai ales cã era avid de lecturã. Îi plãcea ºi strada cu spectacolul ei divers: serbãri, suplicii, procesiuni, execuþii. Vedea cã oamenii treceau repede de la o stare la alta, azi desfiinþau un dizgraþiat, mâine plângeau dupã un cortegiu religios sau râdeau de mãscãrici. Observã cã e uºor sã obþii aclamaþii sau vociferãri, sesizeazã cât de nestatornicã e mulþimea: azi aplauda un om, mâine îl desfiinta ºi poimâine, daca nu a fost ucis, îl aplauda din nou. A învãþat astfel sã îi cunoascã capriciile, nebuniile, furiile; a învãþat sã o plângã, sã se teamã ºi sa se fereascã de ea.
Citea ºi se plimba pe strãzi, studia prin biblioteci ºi locuri publice, îi asculta atent pe cei din jur. Cum vedea el Florenþa anilor 1469 o spune în Istoriile Florentine: „ Italia era destul de liniºtitã; ocupaþia de cãpetenie a principilor era sã se observe unul pe altul ºi sã-ºi consolideze puterea încheind coaliþii ºi noi alianþe.”

Totuºi, pacea ºi liniºtea erau rare în acea Italie divizatã , mãrunþitã în republici ºi principate. Rãzboiul era iubit pentru cã renta ºi pentru cã rãspundea instinctelor violente ale oamenilor ºi ale epocii. Soldaþii jefuiau, norocoºii cucereau provincii ºi îºi întemeiau familii princiare. Nepricepuþii saraceau sau piereau, cei deºtepþi se îmbogãþeau. Dezordinea le permitea temerarilor sa-ºi forþeze soarta, la urma urmelor omul putea sã ºi-o schimbe singur cu un pic de noroc. Vechea nobilime exclusã din viaþa politicã prefera sã-ºi facã o profesie din rãzboaie. Aºa se formeaza o casta de condotieri, care devine accesibilã treptat ºi celor nenobili, dar care se simteau în stare sã o practice. O meserie menitã a justifica toate imoralitãþile îi atrage pe mulþi. Condotierii furnizau tot ce trebuia pentru rãzboi, cu tot ce presupunea aceasta, cui dãdea mai mult, fãrã simpatii, prietenii sau ataºament. Erau adevaraþi negustori, urmãrind numai profitul ºi rar rezistau în faþa unor oferte mai generoase.

Aceºtia erau un produs al civilizaþiei ºi al politicii italiene, mai ales ca micile state nu aveau mijloacele sã-ºi întreþinã armate permanente, iar statele mari îi preferau pe cei valizi la muncã în ateliere sau pe ogoare. Populaþia oraºelor era eliberatã astfel de povara rãzboiului ºi de inconvenienþele serviciului militar. Cei care se ocupau de aceastã „afacere” erau preocupaþi de economie, de eficacitate ºi de randament, de aceea îºi menajau ºi oamenii ºi echipamentele, pentru ca ambele costau mult. Profitabilã ºi interesantã, meseria de condotier nu era uºoarã; necesita curaj ºi spirit întreprinzãtor. Era riscantã, dar cu avantaje materiale considerabile în cazul reuºitei.

Societatea era constituitã astfel încât sã îl conducã pe aventurier în fruntea statului, cu toate cã ajuns acolo, el nu îºi propunea sã renunþe la rãzboaie, acestea rãmânând în continuare sursa principalã de îmbogãþire.
Aceasta era lumea lui Machiavelli. Haosul care domnea în Italia nu-i oferea soluþia unei forme de guvernãmânt ideale. S-a instruit din studiul popoarelor antice ºi din observarea politicii contemporane. A avut ºansa sa fie martor la ascensiunea ºi prãbuºirea lui Savonarola, cel care venea cu o variantã proprie de guvernare. Cãlugãrul care nu se temea de nimic, acuza imoralitatea celor care se fãceau vinovaþi de ea: lãcomia burghezilor, brutalitatea condotierilor, eleganþa femeilor. Indrãznea sã-l atace chiar ºi de papã, dacã se dovedea necesar intereselor sale.

Savonarola a reuºit pentru moment sã dea Florenþei un guvern moral, dar Machiavelli a sesizat cã dominicanul nu era pregãtit sã pãstreze puterea. Ca reformator al societãþii intra în contact cu probleme politice ºi tocmai în acest sens Savonarola nu era pregãtit. ªi mai grav, considera cã nu se pricepea nici la natura umana. Machiavelli descoperise cã morala ºi politica nu fac casa bunã, iar ca sa se poatã menþine ar fi trebuit sã-i copieze pe cei împotriva cãrora a predicat ºi ridicat mulþimea. « mai multe referate din Istorie