Luminita Hutupan Dinu

1x punct

categorie: Romana

nota: 9.55

nivel: Liceu

A inceput handbalul la 10 ani, la Piatra-Neamt. Viata nu a fost simpla deloc pentru Lumi. Provenita dintr-o familie numeroasa, a facut totul pentru a-si depasi conditia modesta. Era in clasa a patra cind Ovidiu Toc, antrenor la CSS Piatra-Neamt, venise sa caute copii talentati in scoala in care invata si Hutu. "Pe mine bineinteles ca nu m-a selectionat.

Eram mica si grasa. Dar nu a[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Luminita Hutupan Dinu

A inceput handbalul la 10 ani, la Piatra-Neamt. Viata nu a fost simpla deloc pentru Lumi. Provenita dintr-o familie numeroasa, a facut totul pentru a-si depasi conditia modesta. Era in clasa a patra cind Ovidiu Toc, antrenor la CSS Piatra-Neamt, venise sa caute copii talentati in scoala in care invata si Hutu. "Pe mine bineinteles ca nu m-a selectionat.

Eram mica si grasa. Dar nu am renuntat", povesteste Luminita. A mers regulat la antrenamente, chit ca nimeni nu-i dadea nici o sansa. "Alergam in jurul blocului ca sa slabesc, sa ma bage si pe mine in echipa antrenorul". Intr-o zi, norocul i-a suris. Perseverenta cu care se pregatea, promptitudinea de la antrenamente l-au miscat pe tehnician.

A trimis-o in poarta ca sa scape de ea si de atunci nimeni nu a mai putut-o scoate dintre buturi. La primul turneu la care a participat a primit titlul de cel mai bun portar si o pereche de tenisi. "Eram cea mai fericita din lume, parca as fi cistigat o masina", isi aminteste Luminita.

Invata la lumina luminarii
Pentru ca parintii nu aveau bani sa plateasca energia electrica, invata si-si facea temele la luminare. In clasa a saptea a ramas insa corigenta la limba romana. "Am batut-o pe prietena fiicei profesoarei de romana. Nu eram eu de patru, dar m-a lasat corigenta. Am invatat atunci toata vacanta de vara. Cel mai mult mi-a placut AŠUn om necajitA>>", povesteste goal-keeperul. A avut noroc. La corigenta chiar opera lui Mihail Sadoveanu i-a picat. "Si acum o stiu, dupa 20 de ani. Profesoara care m-a ascultat s-a inchinat cum imi turuia gura. Mi-a dat zece".

"Am inceput handbalul la varsta de zece ani. Pot sa spun ca a fost un sport de familie, pentru ca atat eu, cat si sora mea ne-am indreptat catre handbal indemnate de o verisoara care si in ziua de astazi este antrenoare.Niciodata nu m-am gandit cand am pus pentru prima data mana pe minge ca o sa ajung unde sunt.

Am tras din greu si munca mi-a fost rasplatita. Pana la 14 ani jucam handbal de placere. Insa, verisoara mea ne-a spus atat mie cat si surorii mele, sa ne tinem de acest sport pentru ca putem ajunge sa facem performanta. Ne cunostea. Stia cat suntem de ambitioase si se pare ca nu s-a inselat. Acum se mandreste cu noi. Sora mea nu mai joaca, dar a jucat handbal de performanta, fiind si la echipa nationala.

Munca si seriozitatea de care am dat dovada. Nu-mi placea sa pierd. Vroiam tot timpul, si cand era vorba de jocuri de copii, sa ies in evidenta, sa fiu cea mai buna, sa castig. In momentul in care pierdeam, nu puteam sa mananc, sa dorm, nu eram buna sa fac nimic in acea zi. Ma framantam zi si noapte si nu stiam cum sa fac. Nu puteam sa-mi imaginez ca as putea sa pierd.

Cand s-a facut selectie la handbal, n-am fost printre cele selectate. Eram mica si grasa, dar cand m-au vazut cat sunt de serioasa am ramas in echipa. Apoi au inceput meciurile, cantonamentele. Tot asa, zi de zi, an de an, am terminat junioratul, apoi am trecut la senioare, mai intai sub comanda lui Dan Valentin, apoi Alexandru Mengone. Apoi am mers la Oltchim. Acolo se face adevarata performanta in Romania. Alexandru Mengone chiar mi-a zis: Fetito, du-te la Valcea, Acolo e valoarea ta, pentru ca vei ajunge un mare portar!

La Olchim am dat de antrenori precum Lucian Rasnita, Bogdan Macovei... Am ajuns in echipa nationala, si din 1997 nu am mai iesit din poarta. Imi placea handbalul si nu vroiam sa iau gol. Ma macina fiecare gol, dar strangeam din dinti si la urmatorul sut exepediat de o adversara imi ziceam "Lasa ca o sa-i arat eu ei. De ce sa fie cineva mai buna decat mine?".

Am avut in cariera foarte multe obstacole. Dar, daca nu as fi tras din greu si nu as fi facut sacrificii enorme nu as fi reusit sa ajung acolo unde sunt acum. Au fost accidentari, mi-am pierdut ambii parinti, plus alte probleme.Am trecut peste toate si am reusit sa ajung acolo unde nici nu visam vreodata sa ajung. Pe cea mai inalta treapta in Liga Campionilor, cea mai importanta competitie intercluburi, calificare la olimpiada,medalia de argint cu echipa nationala.

Parintii mei mi-au spus: Daca nu te tii de scoala macar sa te tii de handbal. Si intr-adevar m-am tinut, dar din pacate nu am reusit sa le ofer bucuria de a ma vedea pe cele mai inalte trepte ale performantei. Doar mama m-a vazut castigand doua Ligi ale Campionilor, tata a murit in 1996, si nu m-a vazut decat atunci cand jucam la Fibrex Savinesti, unde ne bateam pentru a nu retrograda. Nu m-a vazut niciodata pe treapta cea mai inalta a podiumului".
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles