Lumea ascunsa a Deltei Dunarii

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Lumea ascunsa a Deltei Dunarii

In fiecare an, nivelul apelor Dunarii variaza. Vara incepe sa scada, toamna, inainte de venirea ploilor, avind nivelul cel mai scazut. Ploile de toamna cresc putin nivelul, apoi, iarna, acesta scade dupa ce a inghet apa, iar primavara, odata cu topirea zapezilor si cu venirea precipitatiilor specifice acestui anotimp, nivelul creste. Cota maxima a fost inregistrata in mai 1970. Cind e "apa mare", cea mai importanta parte a Deltei este inundata. Zone cu stufaris, mlastini, paduri, totul este sub apa. In 2006, cind au fost inundatiile din mai, daca mergeai cu vaporul de la Tulcea la Sulina puteai sa numeri pe degete locurile cu un petic de uscat.

De obicei, in mai-iunie nivelul apei este destul de ridicat. Deoarece aceasta perioada coincide si cu migratia la unele specii de pasari, si cu perioada nuptiala la altele, este una dintre cele mai bune pentru explorat Delta. Iar pentru a cerceta acest spatiu fara a-l altera, recomand o expeditie cu o barca fara motor si intotdeauna alaturi de un ghid. O barca fara motor, pentru ca nu polueaza si nu face zgomot, inlesnind apropierea de speciile de pasari si mamifere.

Un ghid, pentru ca el ii va arata turistului locuri si pasari imposibil de descoperit de calatorul neavizat si totodata va avea grija ca turistul sa nu uite in urma punga cu gunoi ori cutiile de conserve. Pornim in calatorie impreuna cu doi ghizi, in trei canoe si un caiac, o gasca de tineri bucuresteni iubitori de liniste si natura. Scopul calatoriei este sa vizitam, sa pozam si sa exploram citeva paduri inundate din zona. Ca orice incursiune in Delta, plecarea se face din Tulcea, unde grupului i se alatura cei doi ghizi ornitologi de la Outdoor Holidays.

Cu "pasagerul" pina la Crisan, si apoi cu barca de lemn a lui Petre, ajungem la locul de campare din prima seara. De aici avea sa inceapa calatoria noastra in ziua urmatoare. Vizavi de satul Crisan, pe malul sting al Dunarii Vechi, descoperim un loc minunat. Pregatim barcile pentru a doua zi de dimineata, punem corturile, facem un mic foc si admiram un pescarel albastru (Alcedo athis) ce-si are cuibul pe malul opus al canalului, o gaura in pamint la un metru deasupra apei. Sta pe o creanga chiar la intrarea in cuib, si cind observa un peste, porneste cu batai rapide din aripi, fara sa miste prea mult corpul.

Culoarea metalizata de pe spate si felul in care zboara te fac sa crezi ca ai in fata o pasare colibri. Aici Dunarea Veche trece printr-o padure de plopi, malurile inalte nu au lasat insa apa sa patrunda printre copaci. A doua zi de dimineata, inconjurati de triluri de granguri (Oriolus oriolus), plecam sa cautam o intrare pe apa in padure. Mai la nord, apa si-a croit drum printre maluri si a inundat celalalt capat al padurii.

E minunat sa mergi cu barca printr-o padure. Sus se aud fosnetul frunzelor, ecoul citorva ciocanitori si un soim (Falco vespertinus) ce isi apara cuibul de o cioara, iar jos, printre tufele mari de plante si radacini de plop, inoata pestii. Ne impotmolim repede in mil si trebuie sa ne intoarcem. Incercam alta intrare, dar cu acelasi deznodamint. Mesajul e clar, si il intelegem si noi, oamenii, intr-un tirziu. Acesta e un loc pentru vietuitoarele cerului si ale apelor: noi nu avem ce cauta aici.

Parasim padurea aceasta cu gindul ca urmatoarea va fi mai ingaduitoare. Pe partea cealalta a Dunarii Vechi este o padure de salcii, care pe harta arata foarte mica, fiind inconjurata de un canal ce descrie un trapez cu latura nu mai mare de citeva sute de metri. Intram printr-o "spartura" intre copaci si descoperim o adevarata jungla. Liana dobrogeana (Pericploca graeca), o specie protejata, formeaza aici un peisaj desprins din povestile cu Tarzan. « mai multe referate din Geografie