Lucian blaga (universul poetic)

3x puncte

categorie: Romana

nota: 9.33

nivel: Liceu

     Universul liric blagian nu este unitar în felul aceluia pe care-l întâlnim la Bacovia, dar nici divers si polimorf precum cel arghezian. El nu ni se impune nici prin monotonie profunda si nici prin proteism.

      Debuturile sale stau elocvent sub semnul oscilatiei între tentatia versului ti aceea a meditatiei în marginea artei, dar si a marilor filozofii contemporane. În 1919,[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Lucian blaga (universul poetic)

     Universul liric blagian nu este unitar în felul aceluia pe care-l întâlnim la Bacovia, dar nici divers si polimorf precum cel arghezian. El nu ni se impune nici prin monotonie profunda si nici prin proteism.

      Debuturile sale stau elocvent sub semnul oscilatiei între tentatia versului ti aceea a meditatiei în marginea artei, dar si a marilor filozofii contemporane. În 1919, nu apar numai Poemele luminii care-l impun în ipostaza lirica, dar si Pietre pentru templul meu, volum de aforisme, prefigurându-l pe gânditorul ce se va remarca imediat prin eseuri estetice, filozofice, critice si polemice pentru a atinge culmea împlinirii în impunatorul sistem al trilogiilor din anii 30 si 40, constructie de mare temeritate si originalitate intelectuala acoperind domeniile fundamentale ale cugetarii generale.

      Cele cinci volume de versuri antume împreuna cu ampla creatie postuma (egala aproape în întindere cu cealalta), cele sase volume de eseuri si cele patru mari trilogii ne dau imaginea generala a unui spirit dominat si absorbit într-un chip particular, probabil unic în cultura româna, de o singura problematica: aceea a misterului, intuitie lirica si concept intelectual din care si-a facut o adevarata cheie de bolta a unei întregi opere. "Poet al misterului", cum l-a numit pe drept cuvânt Pompiliu Constantinescu, Blaga este în egala masura în chip declarat si inechivoc, si un filozof al misterului. Aceasta este pe deplin dovedita de o anume metamorfoza de la vitalismul exuberant si bucolismul destul de evident al primelor doua volume, Poemele luminii si Pasii profetului, la spaima existentiala si tristetea metafizica din În marea trecere si Lauda somnului, apoi, printr-o oarecare înseninare si printr-o mai mare prospetime a unui folclorism care ramâne mereu substantial si niciodata etnografic în La cumpana apelor, catre o redescoperire superioara a virtutilor unei convietuiri în armonie cu natura, a unei linistiri si limpezimi interioare care se vor accentua într-un soi de elegie resemnata si chiar de înteleapta jubilatie în poemele târzii ale senectutii, destinate sa apara postum, dar si sa contrabalanseze magnific întreaga opera anterioara.

      Înca de la început trebuie remarcata o greseala care se face deseori prin abordarea poeziei lui Blaga din directia filozofiei sale, cautând în prima ideile si speculatiile celei de a doua. Concidenta care se simte între ele nu este rezultatul nici unui transfer, ci produsul natural - cum autorul singur a atras atentia - al unei sensibilitati metafizice unitare si ireductibile.

     Poezia lui Blaga nu este, de aceea, una de idei, nu construieste cu ele cum face Eminescu de atâtea ori, ea este o poezie de viziuni metafizice, proiectând adica si mobilând un spatiu imaginar cu fantasme si interferente figurative, a caror aproape unica functie e de a sugera misterul generalizat si insurmontabil. Acesta ,în conceptia filozofului e captat si anihilat în cunoasterea pozitiva, paradisiaca si potentat si aprofundat în cunoasterea luciferica, o cunoastere care-l conserva, ferindu-se a-i altera semnificatiile prin interventia brutala a unei ratiuni reductioniste si simplificatoare. Mister e si esenta ultima a lumii, Marele Anonim, care se apara, printr-o cenzura transcendenta de asalturile prea orgolioase ale mintii omenesti. Omului nu-i ramâne decât creatia pentru a revela misterul în autenticitatea lui. La creatie este condamnat printr-o mutatie ontologica ce i-a conferit un destin nobil si generos.

     Primele doua volume, Poemele luminii si Pasii profetului, sunt dominate de un puternic vitalism, revarsat peste granitele prea strâmte ale timpului, ale conditiei umane în general, ca o dorinta de contopire cu cosmosul. Pentru poet, cunoasterea înseamna iubire, dupa cum afirma, programatic în Eu nu strivesc corola de minuni al lumii. În lirica vitalista trupul arde "ca-n flacarile unui rug"(Noi pamântul), viata murmura în el "ca un izvor navalnic / într-o pestera rasunatoare"(Nu-mi presimti?), tristetea însati este extinsa asupra universului întreg(Melancolie), iar strigatul "Sunt beat de lume si-s pagân!"(Lumina raiului) este o expresie a sufletului care îsi cauta învelis pe potriva în giganticele formatiuni geologice:

     "Dati-mi un trup

     voi muntilor,

     marilor,

     dati-mi alt trup sa-mi descarc nebunia

     în plin!

     Pamântule larg fii trunchiul meu,

     fii pieptul acestei napraznice inimi"

     (Dati-mi un trup voi muntilor)

     Stilistic Poemele luminii sunt construite în jurul unei metafore centrale, revelatorii, precum în Izvorul noptii, sau doar se încheie cu o astfel de metafora, adesea cu valoare de aforism.

      Desi având multe trasaturi comune cu volumul anterior, Pasii profetului prevesteste înca din titlu o schimbare de atitudine ce va deveni evidenta mai târziu: predominarea cugetarii, a reflexivitatii, asupra trairilor nemijlocite, intense. Semnificativ în acest sens este poemul Moartea lui Pan: batrân si aproape orb, acest zeu al naturii roditoare, al trairilor firesti îsi presimte sfârsitul si înlocuirea lui cu profetul religiei crestine care va îndeparta omul de natura introducând în lume notiunea pacatului.

      Începând cu volumul În marea trecere, aceasta ruptura dintre eul poetic si univers se precizeaza. Natura îsi pierde inocenta si înfatisarea paradisiaca, iar poetul se simte înstrainat de ea, de radacinile sale. Vitalismul, trairea intensiva se estompeaza în favoarea întrebarilor tulburatoare, a problematicii filozofice. Poetul se autodefineste acum sub forma unei scrisori adresate mamei, tragica interogatie asupra sensurilor existentei:

     "Sunt mai batrân decât tine, Mama,

     ci tot asa cum ma stii :

     adus putin din umeri

     si plecat peste întrebarile lumii.

     Nu stiu nici azi pentru ce mai trimis în lumina.

     Numai ca sa umblu printre lucruri

     si sa fac dreptate spunându-le

     care-i mai adevarat si care-i mai frumos?

     Mâna mi se opreste: e prea putin.

     Glasul se stinge: e prea putin.

     De ce m-ai trimis în lumina, Mama,

     de ce m-ai trimis?" (Scrisoare)

     Moartea, la început presimtire atotprezenta în poezia lui L. Blaga, apoi capat al "marii treceri" invocata sa se opreasca, ori spaima de "nimicul", de "marele"(Din adânc), se asociaza cu motivul somnului, el însusi legat de ideea increatului, a perfectiunii lucrurilor nenascute, singurele care nu cunosc moartea. Somnul, "stare dumnezeiasca", face posibila iesirea din timp:

     "În somn sângele meu ca un val

     se trage din mine

     înapoi în parinti." (Somn)

     Volumele La cumpana apelor si La curtile dorului marcheaza o mai accentuata inspiratie folclorica a poetului care, desi departe de tara prin natura functiei sale diplomatice, îsi gaseste alinarea nelinistilor existentiale în contactul cu spiritualitatea spatiului mioritic. Poezii precum Sta în codru fara slava sau Belsug toarna în simplitatea ritmului popular complexitatea întrebarilor filozofului, aspiratia spre absolut:

     "Sta în codru fara slava

     mare pasare bolnava.



     Nalta sta sub cerul mic

     si n-o vindeca nimic,



     numai roua dac-ar bea

     cu cenusa, scrum de stea.



     Se tot uita-n sus bolnava

     la cea stea peste dumbrava." (Sta în codrul fara slava)

     Din zonele mai putin valorificate pâna atunci ale folclorului provin miturile pe care poetul le prelucreaza facându-le purtatoare de profunde semnificatii moderne. "Ursul cu crin" si unicornul provin dintr-un fabulos trecut prin Fiziologul medieval, acea carte populara despre animale fantastice. Daca în Istoria ieroglifica a lui D. Cantemir, Inorogul sau unicornul simboliza puritatea si fidelitatea, în pozia lui Blaga el este o metafora a spiritului strapuns de pintenii de argint ai tainei si capabil sa contemple esentele universului, ca în poezia Ce aude unicornul. Faptul ca acesta apartine unui ciclu postum evidentiaza continuitatea motivelor în poezia lui Blaga, dincolo de transformarile impuse de evolutia lirismului.

     Începând cu volumul Nebanuitele trepte asistam la o împacare între poet si universul regasit în puritatea lui primara. Poemele cheama acum la o dezmarginire prin întelepciune, sunt pline de speranta, de încredere în germinatie. Întrebarile se transforma în afirmatii rostite cu o superioara liniste. Alienarea, înstrainarea de rosturile fundamentale, a fost învinsa si timpul nou este primit cu bucurie si încredere.

     Ca în cazul marilor creatori, nu putem încadra opera lui L. Blaga într-un singur curent literar. În primele volume ale poetului dominante sunt ecourile expresionismului. Manifestat în special în literatura de limba germana (ca si în artele plastice ori în artele spectacolului) în perioada din preajma si dupa primul razboi mondial, curentul se afirma, ca reactie împotriva naturalismului si impresionismului, prin expresia pura a trairilor sufletesti care tind spre o reînnoire spirituala, spre o regasire a esentelor umanului amenintat cu degradarea. Expresionismul transpune în imagini puternice, violente, impregnate de elan vital, impulsul interior, nelinistea existentiala, idealul reîntoarcerii la sufletul primar. Preocuparea pentru esente si revolta împotriva unei civilizatii care uniformizeaza, stimuleaza cultivarea mitului. Personajele expresioniste nu sunt individualitati, ci figuri generice, reprezentative pentru categorii întregi.

      Expresioniste sunt, în creatia lui L. Blaga, sentimentul metafizic, imaginea esentiala a lumii, caracterul vizionar, cultivarea mitului primitivitatii, al arhaicului si originalului. Începând însa cu volumul La cumpana apelor, influenta expresionista începe sa scada pe masura ce se dezvolta sentimentul echilibrului, al împacarii eului poetic cu lumea.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles