Lucian blaga - mesterul manole (comentariu)

5x puncte

categorie: Romana

nota: 9.51

nivel: Liceu

     Ca si poezia, dramaturgia lui Blaga atesta strānse legaturi cu miscarea modernista. Chiar īnsesi denumirile pe care le da unora din piesele sale sunt marturie directa a īnrāuririi expresioniste: mister pagān (Zamolxe); joc dramatic (Ivanca); pantomima (Īnvierea).

      Īn teatrul lui Blaga, ca si īn teatrul expresionist, personajele nu sunt decāt simboluri pentru fortele stihia[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Lucian blaga - mesterul manole (comentariu)

     Ca si poezia, dramaturgia lui Blaga atesta strānse legaturi cu miscarea modernista. Chiar īnsesi denumirile pe care le da unora din piesele sale sunt marturie directa a īnrāuririi expresioniste: mister pagān (Zamolxe); joc dramatic (Ivanca); pantomima (Īnvierea).

      Īn teatrul lui Blaga, ca si īn teatrul expresionist, personajele nu sunt decāt simboluri pentru fortele stihiale ale vietii. Īn consecinta, la baza conflictului dramatic vor sta contradictiile dintre aceste forte, care actioneaza īn spatele personajelor, si nu motive psihologice sau sociale, determinabile istoriceste.

      Drama Mesterul Manole a fost publicata la Sibiu īn 1927. Peste doi ani īn 1929, la 6 aprilie, piesa vedea si lumina rampei, īn premiera absoluta, pe scena Teatrului National din Bucuresti. Piesa se sprijina pe cunoscuta legenda a Manastirii Argesului, iar autorul altoieste pe sensul metaforic al baladei populare ideea ca tot ce e cu adevarat durabil se obtine prin jertfe. Cunoscuta tema a jertfei zidirii este cunoscuta la toate popoarele din sud-estul Europei, dar balada romāneasca este unanim recunoscuta ca fiind cea mai aleasa īntruchipare artistica. Īnnoirea si īnnobilarea acestui mit stravechi prin valorile nemuritoare dobāndite de īndrazneala, tenacitatea si jertfa generatiilor mai noi este strāns legata de bogatia, stralucirea si unicitatea arhitectonica a manastirii de pe Arges.

      Lucian Blaga comprima datele oferite de partea introductiva a baladei si expozitiunea dramei īncepe cu motivul surparii zidurilor. Derutat si aproape descurajat de acest fenomen de nepatruns, Manole masoara si socoteste īn odaia sa de lucru, īn prezenta staretului Bogumil si a unui personaj ciudat Gaman, care doarme īntins pe dusumea un somn agitat, bāntuit de vedenii terifiante, ce-l fac uneori sa tresara si sa se comporte īn nestire. Staretul Bogumil are pentru situatia desperata īn care se afla constructorii o singura solutie - jertfa. Pentru Manole, jertfa unei fiinte umane este irationala si el continua sa se framānte īn nehotarāre. Conflictul dramei īncepe īn momentul īn care intra īn scena Mira, sotia lui Manole. Mira cunoaste framāntarea interioara a sotului sau si a īnteles sfatul staretului Bogumil. Īntre cei doi soti are loc un schimb de replici, la care contribuie si Gaman īn visurile sale, din care Manole īntelege ca sfatul staretului Bogumil nu e lipsit de tālc, dar īn acelasi timp īsi da seama si de puternica dragoste ce-i leaga pe cei doi soti. Acum conflictul e clar si definitiv instalat; el e de natura interioara, izvorāt din īnfruntarea luciditatii mesterului care construieste īnca multe altare, cu necesitatea, care pentru Manole e irationala, de a sacrifica un om, si nu pe oricine, ci pe propria-i sotie. Elementele conflictului sunt, asadar, pe de o parte, devoranta pasiune pentru constructie, pe de alta, intensa dragoste pentru viata, pentru frumusetea si puritatea ei, toate īntruchipate de Mira. Manole este obligat de jocul sortii sa aleaga īntre biserica - simbol al Vocatiei creatoare - si Mira - simbol al vietii, al dragostei, al puritatii omenesti: biserica si Mira sunt cele doua "jumatati" ale personalitatii eroului. Fara una din ele, mesterul e anulat ca om. Constatam deci un echilibru perfect al fortelor conflictului, si de aici caracterul tragic al acestuia. Blaga va insista asupra acestor framāntari interioare, facānd din personajul sau un erou de tragedie antica, acolo unde balada rezolva aparent simplu - mai mult prin sugestie - un conflict stārnit de clarificarea īn vis a cauzei prabusirii zidurilor. Conflictul piesei lui Blaga e tragic pentru ca e fara iesire. Iesirea din conflict nu poate avea loc decāt prin moartea eroului, o moarte necesara, fara īndoiala, iar nu o sinucidere, cum am fi tentati, poate, sa credem, sau o moarte accidentala, ca īn balada. Īntreaga desfasurare a actiunii releva conditia tragica a creatorului de valori durabile, aflat īn lupta cu propriul sau destin.

      Iar dincolo de aceasta semnificatie, mitul confera momentului īntelesuri nebanuite. Metafora femeie-biserica, devenita transparenta prin īnsasi desfasurarea actiunii, trimite cu gāndul la vocatia zamislirii, īn care biserica e simbol al plasmuirii, unei valori estetice eterne, asa cum femeia reprezinta simbolul eternitatii prin neclintitul ei destin de a perpetua, nascānd, Omul. Din acest punct de vedere īn conceptia lui Blaga Mira nu este un personaj cu o identitate sociala si temporala precisa, e un simbol, si īn acelasi timp, un purtator de cuvānt al autorului, care o data cu desfasurarea īntāmplarilor descifreaza si semnificatiile lor. Īn acelasi fel trebuie vazut si Gaman, personaj stihial el īnsusi si simbol, totodata, al fortelor irationale dezlantuite īmpotriva rationalului. Manole, desi simbol si el ca mai toate celelalte personaje, evolueaza totusi ca un caracter cu o puternica si problematica personalitate, cu o individualitate distincta, traindu-si intens si neabatut destinul sau de martir al frumosului etern.

      Dar īntāmplarile se precipita. Zidurile cad din nou si mesterii lui Manole sunt tentati tot mai mult de ideea abandonarii lucrarii. SI, ca si cum noul esec nu era de ajuns, din partea lui Voda un sol aduce un ultimatum. Mistuit de arderea patimii sale creatoare si urmarit de ideea jertfei, Manole fagaduieste spre uluirea zidarilor o noua īncercare. Cu raspunsul dat de Manole lui Voda actiunea se apropie de punctul culminant. Dar complexitatea compozitionala a dramei izvoraste din complexitatea personajului ei principal. Īn permanenta Manole evolueaza pe doua planuri fundamentale aflate īntr-o strānsa conditionare reciproca: unul psihologic si unul al faptelor. Īn ordine psihologica, actiunea ei, si o data cu ea, personajul atinge punctul maxim al īncordarii īn momentul hotarārii de a jertfi (cānd Manole spune solului ca "biserica se va ridica", hotarārea e definitiva); īn ordinea faptelor, punctul culminant e marcat de zidirea Mirei īn temeliile bisericii.

      Solul pleaca si Manole trebuie sa desluseasca zidarilor tālcul fagaduielii lui. Unii vor sa-l paraseasca, dar marele mester le strecoara īn suflet sentimentul unui destin implacabil care cere o jertfa. Hotarārea e pecetluita prin juramānt. Dupa trei zile de asteptare īnfrigurata, īn care mesterii se istovesc īn tot felul de banuieli de īncalcare a juramāntului, ale unuia, īmpotriva celuilalt si ale tuturor īmpotriva lui Manole, apare Mira. Se face un nou pas spre īmplinirea unui destin. Mira īnsa vine pentru a preīntāmpina un omor pe care-l face raspunzator pe staretul Bogumil. Trecānd prin chinuri mai presus de puterea unui om, Manole īncearca sa evite jertfirea Mirei, dar zidarii sai īl constrāng cu virtutea juramāntului facut. Acolo deci unde balada īncerca evitarea zidirii Anei prin invocarea fortelor naturii, Blaga īsi pune eroul īn confruntare directa cu propriii sai colaboratori pentru a releva finetea mecanismelor sufletesti antrenate īn trairea de catre marele mester a propriului sau destin. Īn balada natura era un personaj oarecum exterior īntr-o īntāmplare oarecare; nevoile teatrului modern obliga pe poet la īntruchiparea fortelor naturii īn oameni. Dramatismul va fi mai intens, data fiind confruntarea directa dintre ei. Manole īmplineste destinul, caci patima de a zamisli frumosul e neīnduratoare. Īn psihologia framāntata a lui Manole, momentul hotarārii de a jertfi, reprezinta īn ordinea luptei omului cu natura, la scara istorica, momentul transfigurat artistic al neutralizarii opozitiei dintre natura si cultura. Manole e aici, prin sacrificiul facut, un erou civilizator, care da oamenilor o noua valoare, etern-durabila, asa cum Prometeu, tot prin sacrificiu, le daduse focul.

      Blaga nu paraseste nici o clipa conditia omului. Zidarii traiesc din plin febra constructiva a celorlalti, dar obsesia vaierului care razbate din zid si comportarea Mirei īn ultimele ei clipe de viata īl robesc tot mai mult. Tot mai puternica devine constiinta ca pentru el, ca individ, sacrificiul nu mai īnseamna izbānda, ci secatuirea tuturor puterilor sufletesti. Bolnav de iubirea lui pentru Mira, muncit de inutilitatea sacrificarii celei mai de pret fiinte, care-i apartinea trup si suflet, īn gestul suprem al renuntarii nemaigasind iarasi nici un sens, Manole se razvrateste īmpotriva propriei sale fapte si a celui care i-o ceruse si vrea sa sparga zidul pentru a-si elibera iubita. Dar zidarii īl opresc: biserica pe care o concepuse, opera pentru care sacrificase totul nu mai apartine autorului ei, ci eternitatii. G. Calinescu gaseste īn aceasta scena esenta clasica a interpretarii "pe care o da L. Blaga mitului Mesterului Manole... Mesterul vrea sa darāme biserica, dar norodul īl da la o parte. Multimea nu vrea sa stie de autor, el nu recunoaste decāt opera".

      Finalul dramei din nou se disociaza de balada. Īn balada, dupa terminarea bisericii, marele mester declara, ca vrea sa construiasca "Alta monastire,/ Pentru pomenire,/ Mult mai luminoasa/ Si mult mai frumoasa!". Īn drama, insistenta autorului se concentreaza asupra conditiei dramatice a creatorului, de unde gestul de razvratire īmpotriva propriei lui opere. Biserica ramāne dreapta Ea are acum zugraveli, clopote si carti. Domnitorul vine cu alai sa vada minunea si sa se bucure de stralucirea ei. Boierii si calugarii īnsa īl acuza pe Manole de crima si socotesc biserica lui "īntāiul lacas al lui Anticrist". Acest conflict īn aparenta secundar nu este, de fapt, altceva decāt exteriorizarea unor contradictii existente īn sufletul lui Manole, īnca de la īnceputul dramei. El se si manifesta de altfel prin dezacordul dintre marele mester si staretul Bogumil si prin ezitarile lui Manole de a se hotarī asupra jertfei. Izvorul acestei contradictii se afla īn incompatibilitatea mitului precrestin al jertfei cu religia crestina, care nu accepta ideea uciderii. Se clarifica astfel sensurile mitice pe care le aduce īn drama Bogumil, calugar atemporal, altfel decāt calugarii care cer osāndirea lui Manole pentru crima. Dar osānda nu mai ajunge la marele mester. El si-a depasit conditia, cucerind eternitatea si atingānd absolutul prin creatia sa zamislita din suferinta. Judecarea lui Manole prin raportarea la cea ce tocmai ispravise nu mai e posibila. El nu mai apartine clipei, nici macar timpului istoric, ci pur si simplu timpului. Nu īntāmplator Blaga īsi localizeaza drama pe Arges īn jos, dar īntr-un timp mitic romānesc, adica īntr-un timp initial, fara determinare precisa, īn care se īncheaga, prin expresia miturilor, situatiile arhetipale, etern repetabile, ale unui popor, īn speta poporului romān.

      Multimea īnsasi care-l apasa pe Manole īmpotriva calugarilor si boierilor, sanctifica esenta mitica a eroului: "Noi strigam, boierii urla, noi aparam, calugarii osāndesc - toti suntem jos, Manole singur e sus, singur deasupra noastra, deasupra bisericii!" La propriu si la figurat, caci Manole se urca īn adevar īn turla, trage clopotul, dupa care se arunca īn gol.

      Propria lui moarte, eterna ca orice moarte, īi eternizeaza opera. Astfel amāndoi, autor si opera, ating absolutul.

      Desi Manole este cel ce filtreaza īntreaga putere si forta a jertfei, zidarii nu ramān nici ei straini de suferinta se de ideea ca au dat minunii cladite de ei tot ce aveau mai bun, inclusiv linistea si echilibrul sufletesc. Ei au īnvesnicit capodopera lor cu propriile lor suflete.

      Dupa cum stim balada se īncheie cu moartea tuturor constructorilor, semnificatie nu numai a sacrificiului total, dar si a razbunarii voievodului egoist care vrea sa fie singurul ctitor al unei asemenea capodopere. Blaga lasa īn viata pe mesteri ca pe niste dovezi vii si concrete ale adevarului ca marile izbānzi ale omului vor cere neīntrerupt noi si mari sacrificii umane. Īn esenta lor, fiecare dintre zidari e un Mester Manole.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles