Lucian blaga - mesterul manole

3x puncte

categorie: Romana

nota: 9.57

nivel:

     Dramaturgia lui Lucian Blaga



      Īn peisajul cam sarac al dramaturgiei interbelice (comparativ cu romanul si poezia) Lucian Blaga este o fericita exceptie. El cultiva teatrul poetic de idei, care pune īn lumina deopotriva poetul, filozoful si dramaturgul. Īn dramele sale Blaga prelucreaza mituri stravechi pe care[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Lucian blaga - mesterul manole

     Dramaturgia lui Lucian Blaga



      Īn peisajul cam sarac al dramaturgiei interbelice (comparativ cu romanul si poezia) Lucian Blaga este o fericita exceptie. El cultiva teatrul poetic de idei, care pune īn lumina deopotriva poetul, filozoful si dramaturgul. Īn dramele sale Blaga prelucreaza mituri stravechi pe care le regāndeste, le reinterpreteaza, investindu-le cu sensuri filozofice. Aceste mituri stravechi sunt tratate īn maniera moderna, expresionista.

      Mai mult decāt īn poezia, īn dramaturgia se simte influenta expresionismului. Dramaturgul renunta la adāncirea psihologiei personajelor si printr-o reductie expresionista realizeaza personaje-idei. Accentul se pune pe conflictul interior, pe conflictul de idei. Tot de estetica expresionista tine interesul pentru mitic, ancestral, arhaic dezlantuirea fortelor oarbe ale naturii, eul supratensionat.

      Problematica pieselor se refera la conditia creatorului, singuratatea personalitatii de exceptie, tema destinului, sacrificiul necesar pentru o idee. Referindu-se la dramaturgia lui Blaga criticul literar Eugen Todoran surprindea foarte bine particularitatile acesteia: Teatrul lui Blaga, ca teatru de idei dezvolta īn conflicte tragice cu personaje interiorizate ideea fundamentala a poeziei lui: semnificatia ontologica a omului īn relatie cu el īnsusi, cu societatea, cu lumea, cu divinitatea. Drama omului consta īn aceea ca el creeaza spre a revela un mister, dar este limitat de frānele transcendente, ramānāndu-si doar sa īntrezareasca un tarām de dincolo.

      Expresionismul lui Blaga este temperat de inspiratia folclorica.



     

Mesterul Manole





      Blaga a publicat aceasta piesa īn 1927. El a prelucrat un mit de intensa circulatie: mitul creatorului. Blaga reface structural semnificatiile baladei populare īncāt se poate vorbi de o asimilare totala a mitului. Asemenea lui Eminescu, Blaga depaseste schema mitica prin gāndire filozofica si tehnica expresionista. Pornind de la elementele mitului popular, Blaga realizeaza o drama moderna pe tema conditiei creatorului de arta. Blaga īsi pune personajul īntr-o dilema tragica, aceea de a alege īntre pasiunea devastatoare pentru creatie si iubire, dragoste de viata. El face din Manole un personaj tragic, constient de caracterul irational, absurd al jertfei care i se cere: Jertfa aceasta de neīnchipuit - cine o cere? Din lumina Dumnezeu nu poate s-o ceara fiindca e jertfa de sānge, din adāncimi puterile necurate nu pot s-o ceara fiindca jertfa e īmpotriva lor. Drama personajului, singuratatea sa īntre pamānt si cer, īntre porunca lui Voda si absurditatea jertfei trimit la teatrul existentialist (Eugen Ionesco, Sartre, Camus).

      Blaga multiplica conflictul realizānd o adevarata serie conflictuala. Astfel personajul este īn conflict cu porunca oficiala, cu Divinitatea, cu pasiunea pentru creatie, cu iubirea si cu sine īnsusi. Manole este plasat īntre cerinta sociala, cerinta divina, cea afectiva si cea spirituala (Voda - Dumnezeu - Mira - Creatia).

      Blaga īsi pune personajul sub semnul interogatiei absolute. Personajul īsi da seama de impasul existential īn care se afla: Īnauntru un gol se deschide - māhnirea fara īntrebari. Deasupra īntuneric se īnchide - deznadejdea nesfārsitelor īncercari. Launtric, un demon striga: cladeste! Pamāntul se-mpotriveste si-mi striga: jertfeste!

      Īn maniera expresionista Blaga construieste un eu supratensionat. Manole este obsedat de īntrebarea: Daca Divinitatea cānd a creat lumea nu a jertfit, de ce i se cere lui acest lucru? (Cānd El a cladit, ce a jertfit? Nimic n-a jertfit, nici pentru tarii, nici pentru tarāmuri. A zis si s-a facut. Si mie totusi, mie totul mi-a cerut.) Daca este pedeapsa, de ce este pedepsit? Sau din moment ce dogma crestina spune Sa nu ucizi de ce i se impune si cu ce drept acest sacrificiu: A fost odata sapat īn piatra: "Sa nu ucizi". Si alt fulger de atunci n-a mai cazut sa stearga poruncile!

      Cu toate aceste īntrebari si framāntari ne dam seama ca chiar de la īnceput personajul a ales drumul creatiei pentru ca zidind manastirea creatorul se zideste pe sine īnsusi, se īmplineste total īn si prin creatie. Alegānd iubirea, dragostea de viata ar fi īnsemnat propria sa negare, anulare de creator.

      Īn primul rānd mesterul trebuie sa aleaga īntre pasiunea pentru creatie si iubire. Dupa ce alege creatia, el constientizeaza ca a realizat numai jumatate de jertfa: Īntre suferinta si asteptare se pare ca din sufletul meu nu am dat spicul cel mai scump si cel mai curat. Jertfirea Mirei este doar jumatate de jertfa pe care Manole se va grabi sa o īmplineasca prin propriul sau sacrificiu. Creatia reprezinta pentru Manole pasiune si blestem: patima coborāta īn om e foc ce mistuie... e pedeapsa si blestem... Lamentatiile personajului Doamne, Doamne, de ce m-ai parasit? exprima singuratatea tragica a omului parasit de creatorul sau.

      Pentru a realiza o opera durabila, nemuritoare, creatorul trebuie sa sacrifice orice legatura care obliga (iubire, copii, prieteni) pentru a se dedica exclusiv creatiei. Creatia presupune īnsa nu numai sacrificarea celuilalt (Mira) ci si sacrificiul de sine. Astfel moartea mesterului nu este un accident ca īn balada populara ci este o moarte voluntara. Numai prin disparitia creatorului se poate impune o opera de arta, o dogma, o ideologie (mitul cristic). Este necesara deci o asimilare totala īn creatie si mesterul este constient de acest lucru.

      Piesa urmareste gradat criza sufleteasca a personajului de la oscilatiile dramatice īntre gānd si fapta la revolta si blestem, la patima devotatoare a creatiei urmata de o epuizare sufleteasca. Blaga foloseste modalitati expresioniste: reductia expresionista (personaje idei), eul supratensionat, lupta cu fortele oarbe ale naturii, dezlantuirile stihiale ale naturii.

      Originea conflictului dramatic este pasiunea pentru creatie care devine patimire. Drama personajului principal poate fi cuprinsa īn doua cuvinte: revolta si creatie, mai precis a crea prin revolta fata de cer, fata de oameni, fata de porunca lui Voda. Conflictul interior nu poate evolua decāt īntr-un singur sens: disparitia creatorului. Moartea lui Manole nu este deci o pedeapsa pentru vina de a-si fi zidit sotia, ci reprezinta o necesitate logica impusa de conditia creatorului. Zidind, jertfind si murind mesterul se integreaza nemuririi, se īmplineste total īn si prin creatie. Sacrificiul devine astfel adevarata si suprema masura a umanului.

      Dramatismul personajului rezulta din plasarea lui sub semnul unei serii conflictuale si a interogatiei absolute. Īn ciuda reductiei, a esentializarii expresioniste, personajul este complex prin framāntarile sale dramatice, prin īntrebarile pe care-si le pune, prin starile sufletesti atāt de contradictorii prin care trece (consternare, durere, speranta, frenezie creatoare, bucurie, secatuire sufleteasca).

      Dramaturgul concentreaza materialul epic oferit de partea introductiva a baladei. Drama īncepe cu motivul surparii zidurilor: mesterul se lupta sapte ani, lupta zadarnicita de cele saptezeci si sapte de prabusiri. El cauta prin ratiune, prin socoteli sa īnvinga raul. Efortul prelungit si zadarnic este exprimat chiar de mester: De sapte ani pierd credinta, pierd ziduri si somn. Drama personajului este amplificata de constientizarea caracterului irational, absurd al jertfei care i se cere: Savārsirea unui act pagān pentru spiritualitatea crestina.

      Conflictul interior, optiunea īntre pasiune si iubire este amplificat de conflicte secundare. Astfel mesterii se revolta īmpotriva lui Manole si vor sa abandoneze constructia. Ba, mai mult, banuiesc ca mesterul si-ar fi anuntat sotia despre juramāntul facut. Dintre toate sotiile Mira este aceea care apare pentru a īmpiedica un omor care i se pare īmpotriva firii. Blaga foloseste metafora femeie-biserica care trimite la vocatia creatiei, a nasterii. Astfel biserica este simbolul creatiei care īnvinge timpul. Femeia este eterna prin destinul ei de a da viata.

      Manole īncearca sa evite jertfirea Mirei, dar mesterii īl obliga sa-si respecte juramāntul. Spre deosebire de balada, unde mesterul invoca fortele naturii pentru a evita jertfirea Mirei, īn piesa lui Blaga mesterul este pus īn confruntare directa cu colaboratorii sai, deci fortele naturii din balada sunt reprezentate de oameni īn piesa lui Blaga.

      Zidirea Mirei are o dubla semnificatie: ea īnseamna īmplinirea totala a creatorului, dar īn acelasi timp si neutralizarea opozitiei dintre natura si cultura. Mesterul este aici un erou civilizator care da oamenilor o noua valoare, o valoare estetica, etern durabila.

      Cu pretul unor framāntari dramatice, mesterul opteaza pentru creatie. Din acest moment el este cuprins de o adevarata febra creatoare. Dupa ridicarea bisericii este obsedat de chinurile femeii, framāntat de remuscari si simte o mare secatuire sufleteasca. Aceasta stare sufleteasca se exteriorizeaza īn drama sub forma revoltei īmpotriva propriei creatii. Mesterul vrea sa zdrobeasca zidurile pentru a-si elibera sotia, dar este īmpiedicat de ceilalti mesteri pentru ca biserica nu mai apartine unui individ, autorului, ci eternitatii.

      Domnitorul urmat de boieri vine sa vada manastirea. Boierii si calugarii īl acuza pe mesteri de crima si considera biserica īntāiul lacas al lui Anticrist. Acest conflict secundar exteriorizeaza īn fond nepotrivirea, incompatibilitatea dintre mitul crestin, care nu accepta uciderea si mitul pagān, precrestin al jertfei. calugarii cer pedepsirea lui Manole pentru crima. Pedeapsa nu-l mai poate ajunge pe mester pentru ca aceasta si-a depasit conditia cucerind eternitatea atingānd absolutul prin creatia sa nascuta din suferinta si sacrificiu. Mesterul nu mai apartine timpului istoric ci prin jertfa si creatia sa apartine unui timp mitic.

      Multimea trece si ea printr-un proces de clarificare, de constientizare, ajungānd īn final sa īnteleaga destinul de exceptie a mesterului. Ea, multimea, este aceea care-l apara pe Manole īmpotriva calugarilor si a boierilor: Noi strigam, boierii urla, noi aparam, calugarii osāndesc - toti suntem jos, Manole singur e sus; singur deasupra noastra, deasupra bisericii.

      Zidarii participa si ei la suferinta mesterului. Dupa terminarea bisericii si moartea lui Manole ei traiesc aceeasi secatuire sufleteasca: Nu vom sti cum sa ne mai gasim un loc īn viata, vom rataci din loc īn loc., Doamne, ce stralucire aici si ce pustietate īn noi. Spre deosebire de balada unde toti mesterii mor din porunca lui Voda, īn piesa lui Blaga acestia ramān īn viata ca niste dovezi vii ale adevarului ca toate marile creatii necesita mari sacrificii omenesti.

DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles