Logica juridica

3x puncte

categorie: Drept

nota: 9.31

nivel: Facultate

Referat despre Logica juridica
Condițiile fundamentale de raționalitate (sau principiile logice):
1) principiul identității: în același timp și sub același raport, orice idee sau formă logică (noțiune, propoziție logică, ipoteză) este identică cu sine; De ce este important acest principiu? Pentru că el ne arată cum să folosim omonimele și sinonimele, în așa fel încât la sfârșitul une[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Logica juridica

Referat despre Logica juridica
Condițiile fundamentale de raționalitate (sau principiile logice):
1) principiul identității: în același timp și sub același raport, orice idee sau formă logică (noțiune, propoziție logică, ipoteză) este identică cu sine; De ce este important acest principiu? Pentru că el ne arată cum să folosim omonimele și sinonimele, în așa fel încât la sfârșitul unei judecăți să evităm sofismele. Un același cuvânt poate exprima sensuri diferite deși este scris la fel (lac – apă stătătoare, lac – preparat chimic), cum este cazul în omonimie. De asemenea, aceeași noțiune este exprimată prin cuvinte diferite, cum este cazul sinonimiei. Folosind într-o argumentare același cuvânt mai întâi cu un înțeles, iar mai târziu cu un alt înțeles se va încălca principiul identității și vom ajunge la concluzii false din premise adevărate. (Petre Botezatu, Introducere în logică).

2) principiul noncontradicției: într-un context de analizat, este imposibil ca o propoziție să fie și adevărată și falsă;
3) principiul terțului exclus: într-un context dat, o propoziție este sau adevărată sau falsă, a treia posibilitate este exclusă;
4) principiul rațiunii suficiente este legat direct de procesul de argumentare si ne spune ca pentru orice lucrupe care il afirmam trebuie sa avem un temei sufucient si necesar.

In logica exista patru tipuri de temeiuri:
- necesar, dar nu si suficient;
- suficient, dar nu si necesar;
- suficient si necesar;
- nici necesar, nici suficient.

A vorbi despre un argument că este logic corect înseamnă a spune cu alte cuvinte că este valid. De pildă: despre o lege sau un articol de lege se poate vorbi că este validă, adică este în vigoare; o lege poate fi validă pentru că se aplică într-un caz clar precizat; două legi sunt reciproc valide în raport cu o anumită speță dacă ele nu îndeamnă la comportamente care se exclud reciproc.

ANALIZA PROPOZIȚIILOR INTEROGATIVE
Propozițiile interogative (întrebările) prezintă un loc important atât în activitatea știintifică, cât și în activitățile practice. Analiza lor are loc în cadrul unei discipline logice speciale, numită logică erotetică. Sondajul de opinie, ancheta socială, interviul, interogatoriul reprezintă sisteme de întrebări cu particularități speciale. Cercetătorul trebuie, cu ajutorul întrebărilor să obțină informații despre opiniile, trasăturile de caracter sau comportamentul diferitelor persoane, sau informații despre faptele și acțiunile la care participă acestea. Pe baza acestor aspecte se stabilesc anumite concluzii despre ce, cine, când, unde, cum a reacționat, pentru ce motiv etc.

Caracterizarea și structura întrebărilor
În cazul unei prime clasificări a întrebărilor se disting întrebările propriu-zise (autentice) și întrebările aparente. În cadrul limbajului rostit, enunțurile care exprimă întrebări autentice pot fi recunoscute după intonație, pe cînd în cazul limbajului scris, întrebările autentice sunt finalizate cu semnul întrebării. Intrebările aparente, deși se pot finaliza și ele cu semnul întrebării, reprezintă tipuri de propozitii cognitive (unele coincid cu enunțuri prin care ni se spune că a fost adresată o întrebare, ca în exemplul:
Te-am intrebat dacă ai fost la școală., sau că urmează să fie adresată o întrebare:
Te voi întreba unde ai fost.
Un alt tip de întrebări aparente, alături de cel de mai sus denumit întrebări aparente, îl constituie întrebările retorice, ca de exemplu:
Oare nu Verdi a compus Traviata?

Întrebările aparente pot fi, ca orice propoziții cognitive, adevarate și false, pe când întrebările propriu-zise nu se pot evalua prin valori de adevăr. Formularea de răspuns a respondentului poate fi o propoziție cognitivă adevărată sau o propoziție cognitivă falsă, din punct de vedere al informației solicitate.

În cazul întrebării:
Ai reușit ieri să ajungi la timp la gară?, respondentul are la dispoziție două variante de răspuns:
- răspuns printr-o propoziție completă ("este adevărat că…", "este fals că…",);
- răspuns abreviat (respondentul va recurge la un simplu "da" sau "nu").

Rezultă că orice întrebare trebuie considerată în raport cu schema de răspuns specifică ei și în directă legătură cu mulțimea răspunsurilor pe care le presupune. În construcția fiecărei întrebări și în alcătuirea schemei de răspuns specifică ei apare întotdeauna o parte din răspunsul așteptat; această parte din răspuns constituie datul întrebării. De exemplu, în cazul întrebării: Cine a pictat tabloul Carul cu boi?, datul întrebării îl reprezintă cuvintele "a pictat Carul cu boi". Răspunsurile pot fi, pe lângă propoziții cognitive, propoziții imperative, opțiuni, rugăminți și chiar propoziții interogative. Exemplu:
Întrebare:
Cine mă ajută la curațenie?
Răspunsuri:
Sa te ajute X!
Te-as ajuta eu.
Te rog să faci singur curățenie!
Să te ajut eu?
Tipuri de întrebări

Clasificarea întrebărilor se realizează după mai multe criterii distincte.
După tipul de solicitare introdusă de o întrebare, se deosebesc două feluri de întrebări:
- întrebări decizionale (care ne cer să alegem cel puțin una din mai multe variante de răspuns) și
- întrebări completive (prin care ni se solicită informații cu care să eliminăm o lacună din cunoștintele noastre privind o anumită situație).

Întrebările decizionale sunt simple (specifică numai două variante de răspuns) sau plurale, (propun mai multe variante de răspuns). Întrebările completive sunt deschise (datorită scopului lor imprecis, nu sugerează o schemă de răspuns precis definită) și închise (cu un scop clar și o schemă definită de răspuns).

Exemplu de întrebare completivă închisă: Cum te numești?
După criteriul particulei interogative din alcătuirea întrebării, distingem între :
- întrebări referitoare la persoane (cu particula interogativă "cine"),
- întrebări referitoare la timp (cu particula interogativă "când"),
- întrebări referitoare la locuri (cu particula interogativă "unde"),
- întrebări referitoare la fapte sau evenimente (cu particulele "cum" sau "în ce fel"),
- la scopuri (cu particulele "cu ce scop"),
- la motivații, cauze ("din ce cauză", "de ce", "pentru ce").

După datul întrebării, există întrebări factuale și întrebări normative. În cazul întrebărilor factuale se solicită informații concrete, iar în cazul întrebărilor normative se solicită instruciuni prin care cel care întreabă speră să obțină un anumit rezultat. După domeniul întrebărilor, există întrebări cu domeniu vid și întrebări cu domeniu nevid.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Drept

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles