Logica - definitii

5x puncte

categorie: Diverse

nota: 9.10

nivel: Liceu

Aceste definiții trebuie să respecte următorele condiții:

a. genul trebuie să fie proxim, adică subordonat imediat și nu unul mai depărtat;
b. diferența să fie specifică, adică să reprezinte o notă proprie din intensitatea definitului care să-l deosebească de celelalte specii incluse în genul proxim, țn cay contrar, nota respectivă nu caracterizează termenul în mod exclusiv;<[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Logica - definitii

Aceste definiții trebuie să respecte următorele condiții:

a. genul trebuie să fie proxim, adică subordonat imediat și nu unul mai depărtat;
b. diferența să fie specifică, adică să reprezinte o notă proprie din intensitatea definitului care să-l deosebească de celelalte specii incluse în genul proxim, țn cay contrar, nota respectivă nu caracterizează termenul în mod exclusiv;
c. un termen poate fi inclus, succesiv, în genuri proxime diferite și poate avea mai multe diferențe specifice și, deci, poate avea mai multe definiții;
d. genul proxim nu trebuie exprimat totdeauna explicit ( exemplu: Țară europeană =df Franța, România etc., genul fiind subânțeles: ,,oicare dintre țările”).

2. Definiții operaționale prin care definitorul conține o serie de operații sau alte cerințe pe care definitul trebuie să
le respecte.

Bază = df substanță care, în soluție apoasă disociază cu formare de ioni hidroxil, are gust leșietic, albăstrește hârtia de turnesol, înroșește fenolftaleina, iar în reacție cu un acid formează o sare.

Fonta =df aliaj al fierului cu 2+5% carbon și alte elemente în cantități foarte mici( sulf, fosfor, siliciu, mangan și unele metale), casant, cu temperatura de topire de 1050-1250  C, putând fi turnat ușor; se obține din minereuri de fier în furnale( fontă brută su fontă de primă fuziune) sau prin topirea în cubilouri a fontei brute, a fontei vechi și diferite adaosuri(fontă de a doua fuziune).

3. Definiții constructive( genetice ) care arată geneza sau modul de formare a obiectului la care se referă definitorul, ilustrând felul în care acesta ajunge să fie ceea ce este.

Cercul =df linia curbă închisă formată prin rotirea unui segment de dreaptă în jurul unui punct fix.
Cercul =df figura geometrică generată de o rază.
Sfera =df corpul geometric care se obține prin rotirea cu 180 a unui cerc în jurul diametrului său.

4. Definiții prin enumerare atunci când se numesc mai multe obiecte din sfera noțiunii. Precizarea sferei definitului se poate realiza prin enumerare completă si prin enumerare parțială.

Conifere =df un arbore sau arbust ca bradul, molidul, pinul, tisa și zada(larice). (Definiție prin enumerare completă)
Ocean =df vastă întindere de apă precum: Atlanticul, Pacificul etc.(Definiție prin enumerare parțială)

5. Definiții prin indicare( ostensive sau demonstrative) se arată obiectul prin indicare, utilizându-se una din expresiile,,acesta este un…”, ,,în imagine avem un…”etc., cum este cazul definițiilor.

1. Principiul identității formulat sintetic de Leibniz astfel: “Fiecare lucru este ceea ce este. Și în atâtea exemple câte vreți, A este A, B este B”.[1]
2. Principiul noncontradicției, formulat de Aristotel: “este peste putință ca unuia și aceluiași subiect să i se potrivească și totodată să nu i se potrivească sub același raport unul și același predicat”.
[2]3. Principiul terțului exclus, formulat de Aristotel: “Dar nu e cu putință nici ca să existe un termen mijlociu între cele două membre extreme ale unei contradicții, ci despre orice obiect trebuie neapărat sau să fie afirmat sau negat fiecare predicat”.

[3]4. Principiul rațiunii suficiente, formulat de Leibniz: “Nici un fapt nu poate fi adevărat sau real, nici o propoziție veridică fără să existe un temei, o rațiune suficientă pentru care lucrurile sunt așa și nu altfel, deși temeiurile acestea de cele mai multe ori nu ne pot fi cunoscute”.[4]Principiile logice au caracter fundamental atât în raport cu legile și regulile logice (care pot fi gândite drept cazuri speciale ale principiilor), cât și în raport cu propozițiile adevărate (în sensul că acestea din urmă nu sunt posibile decât presupunând adevărul anumitor principii logice).

1.2.1. Principiul identității
Oricare ar fi obiectul asupra căruia ne îndreptăm atenția – material sau ideal – acesta se caracterizează printr-o multitudine de însușiri. Aceste însușiri sunt de două feluri: unele care aparțin și altor obiecte (și în baza lor grupăm obiectele în clase de obiecte) și altele care diferențiază obiectul de toate celelalte, inclusiv de cele din aceeași clasă cu el. Combinarea acestor două tipuri de proprietăți permit atât înțelegerea obiectului în general, cât și înțelegerea lui ca individualitate (concretizarea a ceea ce este în general). La nivelul gândirii, această situație este reflectată de principiul identității, care poate fi exprimat prin următoarea formulă: A =id A Această relație este exclusiv reflexivă, adică are sens numai dacă raportăm un obiect la el însuși.

Prin urmare, dacă A și B sunt două obiecte distincte nu se poate susține că A =id B.Principiul identității se manifestă ca exigență atât față de noțiuni, cât și față de propoziții. Astfel, dacă într-o argumentare sau într-un raționament o noțiune are un anumit înțeles, atunci ea trebuie să-și păstreze neschimbat acest înțeles pe parcursul întregii argumentări sau a întregului raționament. La fel, dacă, la un moment dat, o propoziție este acceptată ca adevărată într-o argumentare, ea își va păstra această valoare de adevăr de-a lungul întregii argumentări.Prin urmare, principala cerință a principiului identității poate fi formulată astfel: într-o argumentare oarecare, ideile, cuvintele, propozițiile și orice alte forme logice trebuie să-și păstreze neschimbate înțelesul, valoarea, sistemul de referință, semnificația etc. Orice abatere de la acest principiu lasă deschisă posibilitatea pierderii controlului asupra adevărului sau falsității enunțurilor pe care le folosim, cum se întâmplă în exemplul următor:

Polițiștii apără legea. Polițiștii este un cuvânt al limbii române. Un cuvânt al lmibii române apără legea. Respectarea principiului identității asigură gândirii noastre claritate și precizie.

1.2.2. Principiul noncontradicției
Potrivit principiului noncontradicției, este imposibil ca, în același timp și sub același raport, să fie adevărate atât propoziția p, care afirmă o anumită proprietate P despre un anumit obiect A, cât și propoziția ~p, care neagă aceeași proprietate P despre același obiect A. Altfel spus, două propoziții contradictorii nu pot fi adevărate, în același timp și sub același raport. Necesitatea respectării acestui principiu este demonstrată de faptul că încălcarea lui, adică admiterea unor contradicții logice, anulează posibilitatea distingerii între adevăr și fals: coerența gândirii nu poate fi asigurată decât prin respectarea principiului noncontradicției.

1.2.3. Principiul terțului exclus
După cum am văzut mai sus, principiul noncontradicției exclude posibilitatea ca două propoziții contradictorii să fie adevărate, în același timp și sub același raport. Dar pot fi ambele false? Răspunsul la această întrebare îl dă principiul terțului exclus, care stipulează că una dintre cele două propoziții este în mod necesar adevărată. Principiul terțului exclus nu are universalitatea primelor două: el se aplică numai în situațiile în care se admit doar două valori de adevăr (adevărat și fals), excluzând existența celei de a treia valori. Situațiile de acest tip se află sub incidența principiului bivalenței, conform căruia o propoziție este fie adevărată, fie falsă.Respectarea principiului terțului exclus asigură gândirii consecvență și rigoare demonstrativă.

1.2.4. Principiul rațiunii suficiente
Conform principiului rațiunii suficiente, orice propoziție este acceptată, respectiv respinsă, numai dacă există un temei capabil să justifice acceptarea, respectiv respingerea, acelei propoziții. Acest principiu stă la baza teoriei raționamentului și apare formulat în logică doar la nivel metateoretic: pentru orice propoziție adevărată există cel puțin o altă propoziție adevărată, din care aceasta se deduce și al cărei adevăr este stabilit independent de prima propoziție. Propoziția sau propozițiile din care deducem propoziția dată constituie temeiul acesteia. Temeiurile invocate pentru admiterea sau pentru respingerea unei propoziții pot fi:- necesare, dar nu suficiente;- suficiente, dar nu necesare;- necesare și suficiente;- nici necesare și nici suficiente.Din perspectiva principiului rațiunii suficiente, sunt logic corecte doar temeiurile suficiente, dar nu și necesare, și temeiurile necesare și suficiente.Deși principiul rațiunii suficiente poate fi aplicat în cazul oricărei propoziții, întemeierea nu poate fi împinsă al nesfârșit, fiind necesar să ne oprim la niște principii prime, pe care să le considerăm condiții suficiente pentru celelalte propoziții.Principiul rațiunii suficiente conferă afirmațiilor și negațiilor noastre un caracter întemeiat.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Diverse

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles