Leptospiroza

3x puncte

categorie: Informatica

nota: 8.58

nivel: Facultate

Antropozoonoză acută, caracterizată prin febră, frison, mialgii, afectare meningiană, hepatică şi renală. Această boală poate fi produsă prin infecţie cu leptospire benigne sau cu leptospira ictero-hemoragiae care determină forme grave, ameninţătoare pentru viaţă.
2. ETIOLOGIE
- genul Leptospira, fam[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Leptospiroza

Antropozoonoză acută, caracterizată prin febră, frison, mialgii, afectare meningiană, hepatică şi renală. Această boală poate fi produsă prin infecţie cu leptospire benigne sau cu leptospira ictero-hemoragiae care determină forme grave, ameninţătoare pentru viaţă.
2. ETIOLOGIE
- genul Leptospira, familia Spirochetaceae, având 2 specii: Leptospira interrogans şi Leptospira biflexa, cu mai multe serogrupuri şi serotipuri fiecare;
- sunt rezistente în pământul umed şi apa călduţă şi stagnantă, ani la - 700C;
- sunt distruse în câteva secunde la 600C, în mediul acid, în apa clorinată şi de UV; nu rezistă la uscăciune.
3. MANIFESTĂRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC
Boala are răspândire universală, cu evoluţie endemică - sporadică, pe care se grefează epidemii de amploare redusă, mai ales în sezonul de vară- toamnă şi în mediul rural. Boala are şi un caracter profesional, apărând mai ales la cei care lucrează cu animalele, sau în mediu mlăştinos. Sexul masculin este mai afectat.
Incidenţa la100.000 locuitori, în anul 1998, a fost de 2,48 şi de 1,24 în vestul ţării, fiind în creştere faţă de anii anteriori.
4. DIAGNOSTIC POZITIV
4.1 DIAGNOSTIC CLINIC
Incubaţie: 2??-20 zile (dependentă de serotip, virulenţă, doza infectantă).
Debutul este brusc, cu frison, febră, cefalee, mialgii.
Evoluţia clinică este bifazică, cuprinzând o fază septicemică şi o fază organică, separate printr-o perioadă de 1-3 zile de ameliorare.
Faza septicemică se caracterizează prin febră, cefalee, mialgii, congestie conjunctivală, fotofobie, facies congestionat, erupţii cutanate de tip rujeoliform, manifestări pulmonare şi bradicardie. În această etapă se poate confunda leptospiroza cu o viroză. Tot în faza septicemică pot apare tulburări digestive care trebuie diferenţiate de debutul unei hepatite acute: anorexie, greaţă, vărsături, hepato-splenomegalie, însoţite sau nu de icter. Se poate asocia sindromul de iritaţie meningeană şi afectarea renală cu oligurie, albuminurie, cilindrurie.
Faza organică se anunţă prin reapariţia febrei şi a simptomatologiei de organ: atingere meningeană, hepatică, renală. Leptospirozele benigne pot evolua monosindromic sau cu prinderea ficatului şi rinichiului în grade variabile, la care se poate adăuga sau nu meningita. Leptospiroza ictero-hemoragică, însă, îmbracă forme severe, plurisindromice, care evoluează frecvent spre insuficienţă hepato-renală şi sindrom hemoragipar.
4.2. DIAGNOSTIC DE LABORATOR este bacteriologic, serologic, boală experimentală şi se face în funcţie de stadiul în care se află boala:
În prima săptămână de boală se cercetează leptospirele în sânge şi în lichidul cefalorahidian.
În a doua săptămână de boală se cercetează leptospirele în urină şi se pun în evidenţă anticorpii specifici.
A. Teste de laborator nespecifice
VSH mult crescut, sediment urinar patologic, azotemie, modificări ale lichidului cefalorahidian (''disociaţia clinico-lichidiană'') apar în ziua 7-8 de boală;
creşterea fibrinogenului în sânge (600-1200 mg %) şi creşterea creatinfosfokinazei pun diagnosticul de leptospiroză în meningitele cu lichid clar sau în formele atipice de boală, încă din primele zile.
B. Diagnostic bacteriologic
1. Microscopie directă
Întrucât concentraţia leptospirelor în sânge sau LCR este în general scăzută, evidenţierea microorganismului prin examen microscopic direct este dificilă, dar este uşurată prin utilizarea preparatelor de sânge tratate cu oxalat de sodiu sau heparină şi centrifugare la o viteză scăzută, în scopul îndepărtării elementelor celulare, iar apoi la o viteză crescută pentru concentrarea elementelor remanente.
Examinarea la microscopul cu fond întunecat este utilă doar în cazul produselor patologice cu o încărcătură microbiană crescută (sânge, lichid peritoneal, suspensii hepatice de la animalele de laborator, urină);
Efectuarea preparatelor native permite evidenţierea morfologiei specifice şi a mobilităţii leptospirelor;
Tehnicile cu anticorpi fluorescenţi permit un diagnostic mai sensibil decât microscopia cu fond întunecat.
2. Izolarea
Sângele recoltat se însămânţează pe medii de cultură suplimentate cu ser de iepure, lichide (mediul Korthof) sau semisolide (mediul Fletcher), sau suplimentate cu ser bovin şi de iepure (mediu bovin albumin Tween 80).
Se recomandă recoltarea zilnică a sângelui pentru hemoculturi în prima săptămână, cu utilizarea de 1-2 picături de sânge la 5 ml de mediu. Atunci când mediile de cultură nu sunt disponibile imediat după recoltarea sângelui, poate fi însămânţat sânge recoltat pe anticoagulant, sau cheaguri de sânge triturate şi apoi cultivate, sau LCR recoltat în timpul fazei acute a bolii.
După prima săptămână de boală hemoculturile sunt doar rareori pozitive, în aceste situaţii leptospirele putând fi izolate din uroculturi, sau prin inoculare la animalele de experienţă.
În cazuri severe de boală, leptospirele pot fi izolate şi din fragmente de ţesut hepatic, sau renal, triturate şi suspendate în ser fiziologic în diluţii de 1/10 şi 1/100.
Majoritatea speciilor patogene au nevoie de 6-14 zile de incubaţie, iar uneori chiar 3-4 luni pentru creştere.
În scopul examinării creşterii culturilor microbiene se efectuează un preparat lamă-lamelă care se examinează la microscopul cu fond întunecat. Leptospirele sunt recunoscute după motilitatea lor caracteristică, precum şi după caracterele morfologice.
C. Diagnostic serologic
Anticorpii apar în perioada de stare a bolii cu un titru maxim la 3-4 săptămâni de la debut, dar răspunsul anticorpic este foarte variabil şi este redus sau întârziat la persoanele tratate precoce cu antibiotice. Anticorpii pot persista câţiva ani la titruri joase. Diagnosticul serologic uzual constă în evidenţiere anticorpilor prin :
reacţia de fixare a complementului cu antigen Patock, comun tuturor leptospirelor (titrul minim pozitiv este considerat 1/16). Serurile pozitive sunt supuse reacţiei de aglutinare în vederea identificării serotipului leptospirei,
reacţia de aglutinare pe lamă (macroscopică) utilizează un singur set de antigene, fixate cu formalin;
reacţia de hemaglutinare indirectă, care utilizează eritrocite de berbec sau umane de grup ''O'';
teste ELISA care detectează anticorpii antileptospiră umani sau animali.
D. Inocularea la animalele de experienţă (hamsteri, cobai) a produsului patologic intraperitoneal, urmată de puncţii cardiace în scopul evidenţierii microscopice a germenilor, sau culturi din fragmente de ţesut renal, dacă animalele sunt vii în momentul sângerării.
Un diagnostic univoc de laborator al infecţiilor cu
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Informatica

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles