Leonida Pascalopol - caracterizare

2x puncte

categorie: Romana

nota: 9.27

nivel: Liceu

Caracterizarea este aparent făcută de autor, căci în realitate Pascalopol este privit de Felix, iar cititorul reține amănuntele pe care Felix, el însuți, le reținuse. Se insistă de la început asupra chipului, iar elementele care compun întregul sunt nu rareori contraste: „rumen ca un negustor, însă elegant prin eleganța pielii”, „oarecum voluminos, totuți evitând impresia de exce[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Leonida Pascalopol - caracterizare

Caracterizarea este aparent făcută de autor, căci în realitate Pascalopol este privit de Felix, iar cititorul reține amănuntele pe care Felix, el însuți, le reținuse. Se insistă de la început asupra chipului, iar elementele care compun întregul sunt nu rareori contraste: „rumen ca un negustor, însă elegant prin eleganța pielii”, „oarecum voluminos, totuți evitând impresia de exces”.

Dintre toate personajele, autorul insistă cel mai mult asupra ținutei lui Pascalopol. Îi sunt descrise în amănunțime hainele, croiala lor, culoarea: „Pe la orele șase, o trăsură cu doi cai albi, aceeași din seara precedentă, se opri în fața porții, și din ea coborâ Pascalopol, îmbrăcat într-un costum pepit, bine croit, cu ghete albe, cu floare la butonieră și cu canotieră pe cap”. Toate acestea alcătuiesc un contrast izbitor între Giurgiuveanu și moșierul bogat, admirat de toată familia Tulea și escrocat uneori fără jenă, ba de moș Costache, care-i „ciupea” câte o sumă oarecare de bani, ba de Aglae, care se așază la masa de joc știind precis că nu are bani, dar scotocindu-se fugar și nesemnificativ în pungă și acceptând repede și fără complexe „împrumutul” lui Pascalopol.
Dacă interiorul casei lui moș Costache este compus în perfectă concordanță cu avariția personajului, interiorul lui Pascalopol lasă de la prima vizită a Otiliei însoțită de Felix, impresia că aici locuiește un om cu gust pentru frumos.

Interiorul i se păru lui Felix cu mult mai rafinat decât și-ar fi putut închipui, cunoscând numai omul, așa de rezervat de convențional.
Pascalopol se trăgea dintr-o familie „cu puțin sânge grecesc”, fusese student la Bonn, apoi în Franța, dar abandonase studiile trebuind, după moartea tatălui să-și îngrijească mama și să administreze moșia.
Este pasionat de muzică, știe să cânte la flaut și apreciază cu ureche de cunoscător interpretarea bucăților muzicale ale Otiliei.
Personajul se definește singur: „sunt un fel de boem”.
Grija pentru biografia personajului îl determină pe autor să interpună în momentul vizitei și scurte lămuriri pe care Pascalopol le dă lui Felix și care, pentru cititor sunt rezumate de însuși creatorul personajului. Aflăm astfel că Pascalopol „se plimbase prin mai toată Europa și fusese căsătorit, înainte de a-și sfârși studiile, cu o femeie de care se despărțise sau rămăsese văduv (nu spunea limpede lucrurile)”.

Preocupările lui sunt variate. Nu rămăsese rob al moșiei, ci „cultiva muzele”, citea, dar mai ales, se bucura văzându-i pe cei tineri. Biblioteca îl impresionează pe Felix ce privea cu „aviditate rafturile, lucru ce părea a încânta pe Pascalopol”.
Privindu-l, Felix constată „purtările blânde ale moșierului, apicureismul lui de om cult”. Era evident pentru Felix și pentru toți ai casei că Pascalopol nu cultivă relația cu bătrânul Giurgiuveanu decât pentru a fi aproape de Otilia.
Pentru Felix, Pascalopol e un rival, gelozia băiatului luând uneori forme ciudate, pentru Otilia este „un bărbat <> și <> pe care-l compătimește sincer”. „Un om pe lume” care-i place fiindcă „e așa bun”. Tot ea adaugă: „E de o răbdare nemaipomenită. E politicos cu tanti Aglae și cu toți, numai ca să aibă sentimentul că se află într-o familie. Nu are pe nimeni.”

Leonida Pascalopol se consideră un om ratat și vrea să se facă util celor care au nevoie de el.
Trăiește în preajma Otiliei, pe care o cunoaște de când era mică și-i satisface toate dorințele și capriciile, fiind un adevărat tată pentru „orfană”.
Sentimentele lui Pascalopol pentru Otilia sunt nelămurite; el oscilează între patern și viril și-i mărturisește lui Felix: „... un dezamăgit ca mine e un om fără pretenții. Eu nu i-am cerut niciodată nimic domnișoarei Otilia și n-am stat ca să disting ce e patern și ce e viril în dragostea mea”.
Moșierul se consideră unul dintre „părinții” Otiliei: „Da, domnule Felix, Otilia venea la mine simplu, ca o fiică”.
Otilia îl vede ca pe un „om de lume”, un „bărbat șic și singur, săracul”.

Cu timpul, sentimentele lui paterne se schimbă, nutrind acum sentimente de iubire pentrun tânăra fermecătoare, „ca o rândunică”.
Fiind singur și bogat, neavând familie, Pascalopol are „nevoie de domnișoara Otilia, ea e micul meu vițiu sentimental”, acceptând, dacă ar fi nevoie și statutul de părinte: „Dacă nu pot fi un amnt, rămân întotdeauna un neprețuit prieten și părinte”. Dornic de a avea o familie, el vine aproape în fiecare seară în casa din strada Antim, joacă și pierde la cărți în favoarea lui moă Costache, aduce delicatese pentru cină, rabdă cu distincție răutățile Aglaei și flirturile grotești ale Auricăi, îi plătește lui Felix taxele la Univeristate, fără ca acesta să știe.
Discret și delicat, Pascalopol este pentru Otilia nu numai un sprijin material, ci și unul moral, simțind din plin ocrotirea pe care acesta o revarsă asupra ei cu noblețe și eleganță.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT

Nu ai gasit ce cautai? Incearca atunci pe

Click aici
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.