Legitima aparare

2x puncte

categorie: Drept

nota: 8.00

nivel: Facultate

Atacul sau agresiunea este o comportare violentă a persoanei, o atitudine ofensivă ce se materializează, de regulă, într-o acțiune îndreptată împotriva valorilor sociale ocrotite de legea penală.

Din această definiție rezultă că fapta trebuie să aparțină neapărat omului, de aceea atacul venit din partea unui animal, în măsura în care nu reprezintă o agresiune declanșată voit de stăp[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Legitima aparare

Atacul sau agresiunea este o comportare violentă a persoanei, o atitudine ofensivă ce se materializează, de regulă, într-o acțiune îndreptată împotriva valorilor sociale ocrotite de legea penală.

Din această definiție rezultă că fapta trebuie să aparțină neapărat omului, de aceea atacul venit din partea unui animal, în măsura în care nu reprezintă o agresiune declanșată voit de stăpânul acestuia (ca în cazul asmuțirii unui câi?ne), nu va justifica o reacție în condițiile apărării legitime, ci în limitele stării de extremă necesitate (despre care vom vorbi ulterior).

Unii autori sunt de părerea că nu poate constitui un atac care ar crea o stare de legitimă apărare atacul efectuat de către o persoană iresponsabilă, cu toate că și în astfel de situații cel atacat este nevoit să se apere săvîrșind o faptă prevăzută de legea penală. În accepția acestora, fapta astfel săvîrșită nu con?stituie infracțiune și nu atrage răspunderea penală, întrucît este săvârșită fără vinovăție, temeiul excluderii în acest caz constituindu-1 nu legitima apărare, ci starea de extremă necesitate.

Alți autori (pe care îi susținem) consideră drept o situație excepțională apărarea împotriva atacului survenit din partea unei persoane iresponsabile sau care n-a împlinit vîrsta răspunderii penale. Dacă celui ce se apără îi sunt cunos?cute aceste "caracteristici" ale atacantului, apărătorul este obligat să întreprindă toate măsurile pentru a opri declanșarea atacului, iar dacă acest lucru este im?posibil, ca excepție se admite cauzarea de daune atacantului.
Condiția indicată, după părerea noastră, nu se referă la situațiile agresiunilor violente săvîrșite în grup, periculoase pentru viața sau sănătatea celui ce se apără. în astfel de cazuri urmează a fi aplicate condițiile generale ale instituției legitimei apărări.

În conceptul de legitimă apărare prin atac se înțelege o acțiune sau o in?acțiune prejudiciabilă, adică este vorba de atac atît în cazul unei comportări activ agresive (de pildă; o persoană îndreaptă arma spre o altă persoană cu intenția de a o omorî sau vătăma), cît și în cazul unei atitudini pasiv agresive (de ex., o persoană care, avînd în îngrijire un bolnav, nu-i administrează medica?mentele potrivit prescripțiilor medicului, cu intenția de a-i provoca moartea). Mai mult ca atît, inacțiunea reprezintă un atac numai dacă există obligația legală de a acționa.
Potrivit legii - alin. (2) al art. 36 din CP al RM

- Atacul trebuie să îndepli? nească următoarele condiții:

a) să fie direct, imediat, material și real;
i) să fie îndreptat împotriva propriei persoane, a altei persoane sau împo? triva unui interes public;
j) să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.
a)Atacul direct. Atacul este direct când prin el se creează un pericol care amenință nemijlocit valorile ce pot forma obiectul legitimei apărări, deci în acest caz trebuie să existe o legătură de la cauză la efect între atac și pericolul grav creat. în literatura juridică s-a arătat că atacul trebuie considerat direct nu doar atunci când între fapta atacantului și victimă există un contact fizic ne?mijlocit, ci și în cazul în care, deși sub aspect fizic nu are contact nemijlocit cu valoarea socială pusă în pericol, el vizează ca acțiune agresivă anume această valoare (de ex., atacantul a început să taie cablul care susține schela pe care lucrează un zidar, punând în primejdie viața acestuia).

Atacul nu va fi consi?derat direct atunci când între atacant și victimă se află un obstacol (un zid, o ușă încuiată, o distanță mare etc.) care face ca atacul să nu creeze un pericol pentru valoarea socială ocrotită.

Atacul imediat.Caracterul imediat al atacului fixează în timp desfă?șurarea acestuia, încadrîndu-1 într-un anumit interval, în care poate interveni o apărare legitimă.

Literatura juridică este de acord că ar fi absurd să se pretindă să te aperi numai după declanșarea atacului, astfel că atacul imediat poate fi real sau în curs de executare (actual).

Atacul este considerat real atunci cînd acțiunea lui a început sau este gata să înceapă, ținînd cont de împrejurările concrete ale cauzei, de pildă, în cazul în care atacantul îndreaptă mîna spre buzunar pentru a scoate arma. În in?tervalul acesta de timp apărarea poate interveni pentru a respinge atacul. Un indiciu al caracterului imediat al atacului este intervalul mic dintre momentul începerii atacului și momentul apariției (ivirii) pericolului. Dacă acest interval este mai mare, în așa fel încît să existe posibilitatea înlăturării lui prin alte mijloace decît săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, atacul nu poate fi considerat ca imediat și nu legitimează acțiunea de apărare.

Atacul este în curs de executare (actual) atunci cînd se află în desfășurare, în evoluția sa pînă în momentul consumării. Un asemenea atac se află într-un raport de concomitentă cu pericolul generat de agresiune și cu necesitatea ac?tului de apărare.

Dacă atacul s-a consumat, nu se mai poate invoca legitima apărare, întru?cît nu sunt întrunite condițiile legii în ceea ce privește desfășurarea în timp a atacului, cînd valoarea este supusă pericolului de a fi lezată. Atacul se consideră consumat atunci cînd agresiunea a luat sfîrșit, iar odată cu ea încetează de fapt și pericolul pentru valorile ocrotite de lege.

Dacă atacantul, fiind respins după primul atac, continuă să aibă o atitudine agresivă, intenționînd să reia atacul asupra aceleiași persoane, se poate considera că atacul este în plină desfășurare, că este un atac imediat, care justifică apărarea din partea celui atacat.

În literatura juridică penală romînească se face o precizare importantă cu privire la momentul consumării atacului: dacă în cazul infracțiunilor contra persoanei, atacul se consumă în momentul consumării infracțiunii realizate prin săvârșirea lui, în cazul infracțiunilor contra patrimoniului, atacul nu se consideră consumat decît în momentul în care, după săvîrșire, infracțiunea și-a pierdut caracterul flagrant.

Astfel, în cazul infracțiunii de furt, atacul se consi?deră actual și atunci când, după luarea bunului, autorul se îndepărtează cu bunul sustras de la locul infracțiunii, așa încît dacă, în acest timp, persoana vătămată folosește violența pentru a recupera bunul sustras, dispozițiile legale privitoare la legitima apărare sunt, în principiu, aplicabile.

De fapt, la acest subiect poate fi raportat, după părerea noastră, pct. 16 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 5 din 06.07.1992 „Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea averii proprietarului” prin care se stabilește că furtul, jaful și escrocheria se consideră consumate dacă averea a fost sustrasă și infractorul are posibilitatea reală de a utiliza sau a dispune de ea la discreția sa. În concluzie, referitor la caracterul imediat al atacului vom menționa că acesta, fiind o problemă de fapt, se va stabili în fiecare cauză penală prin analizarea tuturor datelor adunate cu privire la atacul produs și pericolul pe care acesta îl reprezenta pentru valorile ocrotite de lege; deci iminența atacului trebuie apreciată în mod obiectiv.

Atacul material. Atacul este material atunci când acesta se realizează prin fapte de natură să provoace modificări materiale, fizice asupra valorilor împotriva cărora se îndreaptă. Atacul este recunoscut material nu numai atun?ci cînd pentru realizarea lui se folosește forța fizică, ci și în cazul cînd aceasta din urmă se asociază cu diferite instrumente, mijloace care sunt în măsură să provoace o modificare fizică valorilor ocrotite de legea penală.

Practica și doctrina penală sunt unanime în aprecierea că violențele ver?bale sau scrise (insultele, amenințările, calomniile) nu pot justifica o acțiune în apărare dacă nu provoacă un pericol fizic Dacă față de un asemenea atac s-a reacționat prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, făptuitorul, care a avut posibilitatea să reacționeze pe cale juridică, nu poate beneficia de impunitate pe temeiul legitimei apărări, dar poate invoca existența unor cir?cumstanțe atenuante (de ex., potrivit pct. i al art. 76 din CP al RM).
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Drept

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles