Latinitatea limbii romane

5x puncte

categorie: Romana

nota: 7.65

nivel: Liceu

Romanizarea lingvistică, fundamentală și decisivă pentru apariția limbii române, a constat în învățarea limbii latine de către populația autohtonă; generalizarea latinei a determinat fenomenul contrar, de regres și de eliminare treptată a limbii materne, traco-daca. Această substituție de limbi s-a produs în cadrul unui proces încet, îndelungat, pașnic și mai ales necesar; numai latina putea garan[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Latinitatea limbii romane

Romanizarea lingvistică, fundamentală și decisivă pentru apariția limbii române, a constat în învățarea limbii latine de către populația autohtonă; generalizarea latinei a determinat fenomenul contrar, de regres și de eliminare treptată a limbii materne, traco-daca. Această substituție de limbi s-a produs în cadrul unui proces încet, îndelungat, pașnic și mai ales necesar; numai latina putea garanta populațiilor cucerite posibilitatea de comunicare cu reprezentanții imperiului – soldați, funcționari publici, coloniști și comercianți. În astfel de condiții, limba latină era elementul de unitate și de coeziune, situat deasupra diversității sociale, politice, etnice și lingvistice.

Durata romanizării în Dacia nu coincide cu durata stăpânirii romane, aproximativ 170 de ani, cuprinși între 106 – 274 / 275. Această perioadă, ferm delimitată istoric, acoperă numai faza de maximă forță și eficiență a romanizării ca proces oficial și organizat, durata reală fiind sensibil mai mare. Procesul a continuat și după părăsirea Daciei, cu aproximație, până în secolul al VII-lea: limba latină sau diverse forme de civilizație materială și spirituală n-au putut fi retrase o dată cu armata sau cu funcționarii publici.

Deosebită este poziția Dobrogei, care va rămâne parte integrantă a Imperiului până în anul 602. Romanizarea s-a dovedit a fi un fenomen ireversibil iar, consecințele acesteia au fost de natură etno-lingvistică.

În cultura românească, meritul întâietății în afirmarea ideii de latinitate a limbii materne îi revine lui Grigore Ureche (1590-1647). Succinta lui demonstrație se clădește pe semnalarea, nu lipsită de erori, a unor paralelisme lexicale latin-române: „De la râmleni, ce le zicem latini, pâine, ei zic panis; carne, ei zic caro; găina, ei zic galina; muiarea, mulier; fămeia, femina; părinte, pater; al nostru, noster și altele multe den limba lătinească, că de ne-am socoti pre amăruntul, toate cuvintele le-am înțelege” (Letopisețul Țării Moldovei)
Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, inițial ca argument în disputa istorico-politică privind drepturile românilor în Transilvania, cărturarii ardeleni de formație clasică vor avansa ipoteza, neîntemeiată însă, a originii pur latine a limbii române .

Argumentată și formulată în variante intuitiv-empirice sau riguros științifice, „latinitatea limbii române” este o idee fundamentală, cu o apariție constantă în cultura românească medievală și modernă.
Romanizarea nonlingvistică a constat în preluarea de către populația autohtonă a unor elemente de civilizație spirituală și materială romană – rituri, credințe, forme de organizare administrativă, tipuri de edificii sau așezări umane, obiecte de uz curent.

În ceea ce privește religia, dacii împărtășeau obiceiuri și credințe păgâne peste care s-au revărsat mentalitățile civilizate ale cuceritorilor latini. Creștinismul s-a întins cu ușurință în întregul Imperiu Roman prin convertirea unui număr mare de oameni. Dacia a beneficiat de numeroși propovăduitori laici, creștini, fie ei soldați, fie civili, care umpleau închisorile imperiului și, pentru a nu fi sacrificați, au găsit ușor scăpare în trimiterea lor în noua colonie imperială.

Acesta este sensul golirii închisorilor și colonizării Daciei, cu creștini, nu cu tâlhari, condamnați pentru cine știe ce delicte grave. Printre cei trimiși în Dacia s-au aflat cavaleri, tribuni, senatori și chiar foști consuli, datorită, probabil, soțiilor lor, femeile fiind acelea care s-au convertit mai lesne. În anii 271-274 armatele romane părăsesc spațiul provinciei Dacia pe care nu o mai puteau apăra în fața atacurilor populațiilor migratoare. Însă nu putea fi evacuată întreaga populație romană din Dacia, ipoteză confirmată arheologic și numismatic.

Toate acestea dovedesc faptul că la baza formării poporului român a stat un proces îndelungat și neîntrerupt, început din perioada existenței regatului dac, continuat după 106 sub influența romană, iar după 271 influențat de migratori. În concluzie, românii sunt unici, având un caracter etnic total diferit de celelalte popoare ce îi înconjoară.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles