Latinitate si dacism

7x puncte

categorie: Istorie

nota: 9.56

nivel: Gimnaziu

Teritoriul de formare, ,,problema cea mai grea din istoria limbii române" după părerea lui Ov. Densusianu, a fost sursa unor îndelungate și energice dispute științifice. În pricipiu dicuția rămâne încă deschisă, în sensul că cercetările istorice, arheologice și lingvistice furnizează permanent noi elemente în măsură să întregească și să nuanțeze opiniile istoricilor și lingviștilor. Teoriile genez[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Latinitate si dacism

Teritoriul de formare, ,,problema cea mai grea din istoria limbii române" după părerea lui Ov. Densusianu, a fost sursa unor îndelungate și energice dispute științifice. În pricipiu dicuția rămâne încă deschisă, în sensul că cercetările istorice, arheologice și lingvistice furnizează permanent noi elemente în măsură să întregească și să nuanțeze opiniile istoricilor și lingviștilor. Teoriile genezei etnolingvistice românești pot fi repartizate în trei grupe.

Teoria originii nord și sud dunărene

Procesul complex, unitar și inseparabil de constituire a poporului român și a limbii române a avut loc pe un întins teritoriu romanizat, care cuprindea regiuni situate la nordul și la sudul Dunării: Dacia și Dobrogea, sudul Pannoniei, Dardania, Moesia Inferioară și Moesia Superioară.

În această ordine de idei, important este și faptul că pentru populația romanizată din spațiul daco-moesic, Dunărea a fost numai un hotar administrativ, ,,politic și strategic"; fluviul nu a constituit deci o frontieră etnică, lingvistică, economică sau culturală ceea ce a permis mobilitatea populației și a favorizat menținerea caracterului unitar de ansamblu al limbii române.

Susținută de istorici și de filologi (A. D. Xenopol, N. Iorga, S. Pușcariu, Al. Rosetti), ipoteza apariției și dezvoltării limbii române în spațiul romanizat nord și sud dunărean este confirmată de diversitatea dovezilor istorice, arheologice și lingvistice.


Teoria originii nord-dunărene

Avansată de personalități ilustre ale culturii românești vechi și moderne (D. Cantemir, P. Maior, B. P. Hașdeu), această teorie nu a beneficiat de demonstrații științifice convingătoare; astăzi această teză are numai valoare istorică.
Teoriile originii sud-dunărene

Formarea poporului român și a limbii române la sudul Dunării, ca urmare a părăsirii Daciei prin retragerea aureliană, a fost suținută și de savanți români, dar mai ales de autori străini. Între ei diferențele sunt majore, deși acceptarea unei întinse zone sud-dunărene drept ,,patrie primitivă" a românilor constituie, fără îndoială, un punct comun deloc neglijabil. Această ipoteză a fost formulată mai întâi de Fr. J. Sulzer, care își propunea să demonstreze că ,,actualii vlahi nu se trag din volohii ori din bulgarii lui Nestor și încă mai puțin din romanii din Dacia lui Traian, că, prin urmare, ei nu trebuie considerați aborigeni, ci ca un popor care a venit aici în timpuri mai târzii" sau că ,,valahii au luat ființă în Moesia, Tracia și în regiunile de acolo de primprejur, nu în Dacia".

În secolul al XIX-lea, Robert Roessler reia aceeași teorie, fixând trecerea românilor la nordul Dunării la sfârșitul secolului al XII-lea și în ,,timpul imediat următor". Mai mult, el clădește un întreg sistem de ipoteze explicative - istorice și lingvistice.

În lucrarea sa Robert Roessler afirma că dacii au fost omorâți în masă dupa 106. Este evident că acest lucru nu este adevărat datorită faptului că romanii aveau nevoie de forță de muncă și nu le stătea în obicei să masacreze populațiile din teritoriile nou cucerite. Au mai fost găsite dovezi ale continuității dacilor în peste 1000 de localități iar niște inscripții din alte provincii romane atestă prezența soldaților de origine dacă. Din acea perioadă datează toponimele și hidronimele care au fost transmise românilor și au rămas până astăzi (Donaris, Maris, Alutus etc). Toate acestea dovedesc faptul că dacii nu au dispărut după anul 106, ba mai mult și-au continuat existența în același teritoriu.

Teoria roessliană mai susținea și faptul că după retragerea aureliană dintre anii 271 - 274, teritoriul nord dunărean ar fi ramas pustiu, lucru ilogic având în vedere că în secolul IV un amfiteatru din Sarmizegetuza a fost blocat și transformat în fortăreață: la Porolisum și Apullum s-au găsit morminte de inhumație cu inventar daco-roman; la Napoca s-au descoperit două cuptoare de olărit din secolul IV și pe tot spațiul nord dunărean au fost găsite obiecte paleo-creștine.

Latinitatea românilor

Etnogeneza românilor reprezintă un eveniment istoric fundamental în istoria noastră națională, întrucât arată cum s-a format civilizația noastră. Ea a fost un proces complex, îndelungat la care au contribuit statalitatea dacică și creșterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de către romani, colonizarea, romanizarea dacilor, continuitatea populației daco-romane în condițiile conviețuirii cu populațiile migratoare, răspândirea creștinismului, ducând în final la crearea unei etnii distincte în spațiul central-sud-est european .

În Dacia locuia populația unitară și omogenă sub raport etnic și lingvistic: tracii și geto-dacii. Ei au fost integrați în formațiile provinciale, ocrotiți și supuși procesului de romanizare. Romanizarea a prins rădăcini durabile la populația băștinașă, prin înlocuirea limbii și culturii, a numelor proprii și a credințelor, a organizării social-economice constituind un fenomen de masă cu valori formative esențiale în etnogeneza poporului român.

Pentru fostul stat al lui Decebal, cucerirea și ocupația romană a însemnat o cotitură a destinului istoric al vechiului popor de plugari, păstori și meșteșugari rurali. Ca provincie romană, Tracia cunoaște o perioadă de glorie în timpul lui Traian. Noile forme de viață romană stabilite pe vechile temelii ale așezărilor geto-dacice au cunoscut o intensitate excepțională de ale cărei dimensiuni ne putem da seama din marele număr de orașe și sate, castre și așezări mărunte, de drumuri și clădiri publice, cariere, mine și variate alte înteprinderi și exploatări, produse ale unui uriaș proces de muncă susținut cu dârzenie, într-un efort colectiv înnoitor de țară. Toponomia indigenă a teritoriilor trace a fost preluată aproape integral de ocupanții romani, conservată cu amplificări și adaosuri, în mare parte romanizată.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Istorie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles