Lacul - Mihai Eminescu

3x puncte

categorie: Romana

nota: 8.76

nivel: Gimnaziu

Poezia „Lacul” de Mihai Eminescu, apărută în 1876, este o operă lirică (fiind, ca specie literară, o idilă cu elemente de pastel). Opera lirică este opera literară în care eul liric iși transmite in mod direct propriile trăiri, cu ajutorul figurilor de stil și al imaginilor artistice.

(Pastelul este o specie a liricii peisagistice în care este prezentat un aspect din na[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Lacul - Mihai Eminescu

Poezia „Lacul” de Mihai Eminescu, apărută în 1876, este o operă lirică (fiind, ca specie literară, o idilă cu elemente de pastel). Opera lirică este opera literară în care eul liric iși transmite in mod direct propriile trăiri, cu ajutorul figurilor de stil și al imaginilor artistice.

(Pastelul este o specie a liricii peisagistice în care este prezentat un aspect din natură și manifestarea discretă a stării de spirit a eului liric generată de acest aspect. Idila este o specie a poeziei lirice și erotice, în care este prezentată într-o formă optimistă sau idealizată viața sau dragostea într-un cadru rustic.)

„Lacul” este o poezie specifică temei romantice a corelației dintre dragoste și natură. Titlul este specific pastelului, desemnând un element al naturii acvatice. Prezența eului liric este evidențiată prin mărci lexico-gramaticale ale eului liric: pronume personale și verbe la persoana I, singular și plural.

Poezia debutează cu elemente de pastel, conturând un decor trasat în câteva pete de culoare și în câteva linii dominante:”Lacul codrilor albastru/ Nuferi galbeni îl încarcă./ Tresărind în cercuri albe/ El cutremură o barcă.” Imaginea romantică a naturii, care împletește spațiul, timpul și mișcarea, se concentrează asupra unui element dominant, lacul, cu toate conotațiile de vrajă și mister care derivă de aici.

Natura este statică, aflată parcă într-o odihnă cosmică, atmosfera este calmă, doar ușor tensionată de înfiorarea sentimentului de care este stăpânit eul liric. Lacul, înconjurat de codri, adevărat ochi al pământului, este o oglindă cosmică în care se reflectă cerul albastru. Este acoperit de ”nuferi galbeni”, care îl „încarcă”, sugerând o materialitate generatoare de visare.

O tulburare din adâncuri se amplifică treptat, manifestată prin două verbe semnificative: „Tresărind în cercuri albe/ El cutremură o barcă”. Metamorfozarea codrului se evidențiază mai târziu prin prezența vântului („Vântu-n trestii lin foșnească,/ Unduioasa apă sune!”), învolburând elementul lichid al naturii si sugerând fluiditatea visului.

În acest tablou incert, de zi-noapte, alternanța temporală de la cerul albasrtu oglindit în adâncul apei la ”lumina blândei lune” sugerează alunecarea treptată în orizontul oniric, a lvisului. Iubitei („Ea”), personajul așteptat și absent i se conferă un aer de ființă acvatică: „Ea din trestii să răsară/ Și să-mi cadă lin pe piept.” (așa cum în miturile grecești apăreau nimfele).

Prin urmare, imaginea naturii se contureazăîn linii perfecte, în cercuri concentrice: mai întâi, codrii înconjoară lacul, îl învăluie ocrotitor; oglinda apei absoarbe înaltul, unind universul mare și universul mic prin axa verticală a trestiilor, simbol al fragilității în același timp; apar apoi malurile, cercurile valurilor, nuferii care îndeamnă la somn, iar în centru luntrea singuratică.

În acest spațiu feeric este proiectată o poveste de dragoste. Folosirea verbelor la modul conjunctiv, care domină întreaga poezie, evidențiază tocmai această virtualitate. Verbul „să răsară” indică apariția iubitei, care pare a se smulge din spațiile acvatice; „să-mi cadă lin pe piept” transcrie un sentiment imens de dragoste; „să scap din mână cârma” sugerează abandonarea în favoarea voluptății; „foșnească” și „sune”- o imagine auditivă liniștitoare, o armonizare a umanului cu natura.

Inversiunea „Lacul codrilor albastru/ Nuferi galbeni îl încarcă”,dublă (mai întâi complementul direct „lacul” cu subiectul „nuferi”, apoi atributul substantival „codrilor” cu cel adjectival „albastru”), marchează perfecta fuziune și frumusețea peisajului paradiziac.
Imaginea lacului este reluată în final, ușor modificată, conferind textului poetic simetrie. Eul liric își transmite propriile trăiri apelând la imagini vizuale (unele cromatice), auditive, personificări, inversiuni, epitete, aliterații și asonanțe.

Poezia este structurată în cinci catrene, cu măsura versurilor de 8 silabe. Deoarece eul liric își transmite în mod direct sentimentele de neliniște, de așteptare, de dezamăgire generată de neîmplinirea poveștii de dragoste („Dar nu vine.”), imaginată într-un cadrul natural feeric, cu ajutorul figurilor de stil și al imaginilor artistice, poezia „Lacul” de Mihai Eminescu este o operă lirică (o idilă cu elemente de pastel).
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles