La hanul lui Manjoala - Ion Luca Caragiale

2x puncte

categorie: Romana

nota: 9.94

nivel: Gimnaziu

Nuvela “La hanul lui Mnjoală” s-a publicat pentru prima oară in 1898, in Revista ilustrată “Gazeta Săteanului”.Textul a fost retipărit in volumele Momente (1901) și Nuvele,povestiri (1908)

Nuvela este specia genului epic in proza cu un singur fir narativ,urmarind un conflict unic,concentrat.
Personajele nu sunt numeroase , fiind caracteriz[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: La hanul lui Manjoala - Ion Luca Caragiale

Nuvela “La hanul lui Mnjoală” s-a publicat pentru prima oară in 1898, in Revista ilustrată “Gazeta Săteanului”.Textul a fost retipărit in volumele Momente (1901) și Nuvele,povestiri (1908)

Nuvela este specia genului epic in proza cu un singur fir narativ,urmarind un conflict unic,concentrat.
Personajele nu sunt numeroase , fiind caracterizate succint, in functie de contributia lor la desfasurarea actiuni .
Nuvela prezinta o intriga riguros construita , cu fapte verosimile,accentul fiind pus mai mult pe definirea personajelor decat pe actiune.
Nuvela se clasifica in nuvela istorica,nuvela psihologica,nuvela fantastica,nuvela filosofica,nuvela anecdotica.
Dupa curentul literar in care se inscrie ca formula comozitionala nuvelele sunt : renasciste,romantica,realiste,naturaliste.
Tema nuvelei ilustrează mitul folcloric al vrăjitoarei malefice, care-i intoarce din cale tulburndu-le mințile, scoțand la suprafață dorințe ascunse, dare care, odată ieșiți din cercul magiei diavolești, și reiau făgașul normal al vieții.

Incipitul, sub forma monologului interior, conține informația exactă referitoare la timpul și spațiul real și anume că mai este „un sfert de ceas pană la hanul lui Manjoală..”.
Nuvela debutează cu planul real, prin monologul naratorului care este și personaj in ipostaza călătorului, această operă fiind printre puținele opere ale lui Caragiale in care narațiunea este la persoana I.
Personajul-narator, in ipostaza călătorului, se indreaptă către Popeștii-de-sus, la polcovnicul Iordache, unde socotește că va ajunge in jurul orei zece.Personajul-narator este subiectiv, deoarece relatează propriile reflecții privind călătoria prin intermediul monologului interior și a stilului indirect liber.Punctele de suspensie folosite in calcularea orelor necesare pană la destinație, in formularea concluziei că a „cam intrziat..trebuia să plec mai devreme..” și a speranței că polcovnicul l va aștepta totuși, dau monologului o discontinuitate a gandurilor și impreună cu expresiile din limba vorbită,creează stilului o oralitate sugestivă.

Călătorul zărește „ca la o bătaie de pușcă” luminile hanului lui Manjoală si, prin flash-back și amintește că omul murise de vreo cinci ani lăsănd afacerile nevestei sale, Manjăloaia, o „femeie zdravănă”,pe care gura lumii o bănuia de farmece.Se manifestă aici ipostaza naratorului-mesager, deoarece transmite cititorului fictiv aflate de la el la alții.
Intmplările scapă logicii firești-planului real- și se inscriu intr-un cadru fantastic.In evocarea intmplării,cand hanul este jefuit de doi talhari, iar imediat ce Manjăloaia a strigat „Hoții..!” au și apărut in ușă subprefectul cu mai mulți indivizi, naratorul-mesager este aparent obiectiv realiznd o „povestire in ramă”.
Din secvența următoare, cand ilustrează planul real, personajul-narator devine actor al acțiunii, descriind cu detalii aglomerația de la han, in curtea căruia poposeau să se odihnească chirigii, avand căruțele incărcate cu cherestea ori cu porumb.

Dand calul unui argat, călătorul este intmpinat cu bucurie de cucoana Marghioala:”-Bine-ați venit, coane Fănică”, fiind și singura dată cand se specifică numele personajului.Apoi ea dă poruncă să-i așeze masa in odaie și călătorului i se pare mai frumoasă ca niciodată.O știa de cand era copil, dar intre timp crescuse, se făcuse un „tanăr curățel și obraznic, mai mult obraznic dect curățel” și indrăznește să o ciupească și să-i spună ce ochi frumoși are.Este și prima sugerare a tentației la care este supus omul de către forțele malefice.Spre surprinderea acestuia, cocoana Marghioala știa că el trebuia să se logodească și-l mustră pentru obrăznicie.Odaia in care il duce hangița este curată și cochetă, totul este „alb ca laptele”, miroase a mere și a gutui.Așezandu-se la masă tanărul vrea să se inchine dar observă că nu exista nici o icoană in incăpere, despre care hangița ii spune că nu ar folosi la nimic.

Cand acesta și face cruce izbucnește un răcnet de sub masă și el crede că a călcat pe un cotoi bătran care se afla sub masă, iar cocoana se repede si deschide ușa ca să iasă afara „cotoiul supărat”, dar aerul rece stinge lampa.Credințele populare spun că pisica neagră este una din infățisările pe care le ia diavolul, iar graba cu care femeia ii deschide ușa insinuează un prim element al vrăjitoriei.In intuneric,tanărul incepe s-o mangie și să o sărute pe hangiță, dar ii intrerupr jupaneasa, care aduce tava cu mancare și o lumanare.

Mancarea gustoasă și vinul ii dau bărbatului „un fel de amorțeală pe la incheiaturi,insă cand află că afara a inceput viscolul el se dezmeticește brusc și intră in realitate.Argații se culcaseră și ieșind pe prispa hanului, vede cu ingrijorarea că este „o vreme vajnică” iar in văzduh „urla vantul nebun”.Deși cocoana Marghioala incearcă să-l convingă să nu plece, acesta se duce și și ia un argat din grajd și lundu-și rămas bun o intreabă pe hangiță cat are să-i achite iar aceasta ii zice că va achita cand se va intoarce, sugerand noi elemente ale colaborării femeii cu forțele malefice.
Tanărul incalecă și pleacă de la han, iar afară viscolul izbucnise cu putere, „nori după nori zburau opăciți ca de spaima unei pedepse de mai sus, unii la vale pe dedesubt, alții pe deasupra la deal”, iar frigul il pătrundea nemilos pe narator, inghetandu-i mainile și picioarele.
Intmplările care urmează intră intr-un cadru fabulos, tanărul incepe să simtă „durere la cerbice, la frunte și la tample fierbințeală și bubuituri in urechi”, gandindu-se că băuse prea mult și regretand că părăsise hanul in aceea seară.

Vremea se mai domolește, dar tot mergand el iși dă seama că in loc să meargă la deal o luase la vale și se rătăcise.Calul o ia la goană singur pe camp ca apucat de streche, iar mai apoi autorul află de la Gheorghe Nătruț, paznic la coceni, că de fapt era tot la Hăculești, foarte aproape de hanul Manjoalei, și inoptează acolo.
După un timp de la această intmplare, cand stătea la taifas cu socrul său, află că hanul lui Manjoală „arsese pană in pămant”, ingropand „ pe biata cocoana Marghioala, acu harbuită, sub un morman uriaș de jăratic”.Bucuros că „ a băgat-o in sfarșit la jăratic pe matracuca”, Iordache il pune pe ginerele-său să-i povestească „pentru a nu știu catea oară” intmplarea ciudată prin care trecuse la hanul lui Manjoală.
Perspectiva narativă se caracterizează prin narațiune la persoana I, naratorul cunoaște tot atat cat și personajul, relatand in timp subiectiv intmplările petrecute candva, intr-un timp obiectiv.Planul real folosește motivul călătoriei ca mijloc al cunoașterii miturilor și credințelor străvechi, ca tăram fascinant al fabulosului.

Deoarece este o specie epică de intindere medie, cu un singur plan narativ, un conflict concentrat și personaje puternic conturate, opera literară „La hanul lui Mnjoală” de I.L.Caragiale este o nuvelă.Ca in orice operă literară se manifestă arta echivocului, a ambiguității, realizată prin imbinarea realului cu fabulosul.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT

Nu ai gasit ce cautai? Incearca atunci pe

Click aici
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.