Junimea

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Junimea

În toamna anului 1863, sub guvernarea democratică a lui Alexadru Ioan Cuza, un grup de tineri dornici de a da un alt curs culturii şi literaturii româneşti înfiinţează la Iaşi o asociaţie liberă cu numele "Junimea". Iniţiatorii sunt: Petre Carp,de 26 de ani, doctor în drept, Vasile Pogor,de 30 de ani, docotor în drept, Theodor Rosetti,de 26 de ani, doctor în drept, cel care propune numele societăţii, Iacob Negruzzi,fiul lui Constantin Negruzzi, de 20 de ani, doctor în drept, Titu Maiorescu,de 23 de ani, doctor în filozofie, având toţi studii în Germania şi Franţa.
Programul politic al acestei asociaţii (majoritatea membrilor întemeietori constituiau aripa stângă a Partidului Conservator) va fi subordonat celui cultural, teoretizat de conducătorul grupului, Titu Maiorescu. Junimiştii au criticat puternic Revoluţia de la 1848, pe care o considerau un exemplu grăitor de imitare grăbită şi nejustificată a modelului francez. Ei nu se împotriveau schimbărilor şi nici culturii occidentale, pe care o preţuiau foarte mult, dar insistau asupra faptului că schimbările trebuiau înfăptuite lent, pe măsură ce societatea românească era pregătită să le primească.
Activitatea Junimii se desfăşoară pe mai multe etape:
1. o etapă în care se elaborează principiile estetice ale societăţii. Este vremea în care Junimea provoacă cele mai multe reacţii adverse, dar şi aceea în care, prin succesul polemicilor ei, prin adeziunea lui Vasile Alecsandri, prin descoperirea lui Eminescu, prestigiul începe să-i fie asigurat.
2. o etapă în care şedinţele din Iaşi încep să fie dublate de acelea de la Bucureşti (1874-1885). În 1885, Iacob Negruzzi se mută la Bucureşti luând cu sine şi revista a cărei direcţie o păstrează singur până în 1893.
3. 1885-1900 este peroada în care principiile estetice ale junimismului se dezvoltă în mod deosebit. Această etapă a grupării şi chiar a revistei are un caracter universal. Activitatea Junimii va înceta în 1916, la Bucureşti.

Forme de manifestare

1. Întruniri săptămânale, care reprezintă dezbateri de înaltă ţinută intelectuală pe teme de cultură: estetică, filologie clasică, istorie, arheologie, morală, ştiinţă, economie politică, etnologie, religie. În cadrul acestor întruniri sunt prezentate creaţii literare noi, alese printr-o analiză severă. Studiul lui Titu Maiorescu "Despre poezia română" deschide orizonturi noi, critica junimistă fiind introdusă în mod ştiinţific.



2. Prelegerile populare ("prelecţiuni"), debutează în februarie 1864 şi sunt organizate timp de aproape două decenii sub forma unor conferinţe duminicale. Aceste prelegeri contribuie la răspândirea principalelor idei junimiste:
o Respingera rupturii violente între trecut şi prezent
o Respingera conceptului burghez de libertate şi a concepţiei burgheze despre proprietate.
o Apărarea propietăţii moştenite şi legarea ei de onoarea personală a propietarului
o Păstrarea izvorului de bogăţie naturală
o Aderarea la ceea ce este imediat, la concret
o Acţiune statului în direcţia rezolvării marilor probleme ale vremii
o Transformarea statului într-un purtător al culturii
o Respectarea specificului naţional

Dintre cei care au ţinut prelegeri s-a remarcat Titu Maiorescu, prin claritatea expunerii, printr-o limbă română limpede şi frumoasă, prin cunoştinţe variate. Încă de la prelegera introductivă intitulată "Ce scop au cursurile populare?", el a trezit admiraţia tuturor, prestigiul lui a crescut odată cu prelegerile "Despre religiunea în popor","Despre sunete şi colori", şi a culminat cu ultima prelegere: ,,Despre minte şi inimă".
În cadrul acestor conferinţe a fost formulată în 1868 teoria "formelor fără fond". Maiorescu afirma că imitaţiile din cultură sau politică sunt forme goale, lipsite de fondul autohton care să le dea viaţă.
La început, prelegerile aveau teme diferite, dar apoi s-au stabilit teme comune pentru fiecare an. În 1872, în cadrul temei comune Omul şi natura, s-au ţinut prelegeri precum: "Scrierea", ,,Arta", ,,Morala şi ştiinţa", ,,Locuinţa", ,,Plugul", ,,Corabia", ,,Arma şi unealta".

3. Iniţiative instituţionale
o Deschiderea unei tipografii proprii în 1865, unde sunt imprimate manuale şcolare, cursuri universitare.
o Între 1866-1879 a funcţionat o şcoală superioară proprie-Institutul Academic.

4. Publcaţii proprii
o La 1 martie 1867, din iniţiativa lui Iacob Negruzzi şi sub redacţia lui, pe care o va păstra timp de 27 de ani, apare la Iaşi revista "CONVORBIRI LITERARE", bilunar până în 1885 şi lunar după această dată, la Bucureşti.


o Alte publicaţii proprii: Vocea Naţională (Nicolae Culianu, Iaşi, 1866), Constituţiunea (Iacob Negruzzi, Iaşi, 1866), Vocea Iaşilor (A.C.Cuza, Iaşi, 1895)
o De asemenea au fost colaborări la alte periodice ale vremii: Timpul (Bucureşti, 1876-Ioan Slavici; 1877-I.L.Caragiale, Mihai Eminescu), România Liberă (Bucureşti, 1877-D.A.Laurian, I.L.Caragiale).
« mai multe referate din Romana