Izvorul noptii - Lucian Blaga
3x puncte
categorie: Romana
nota: 9.06
nivel: Gimnaziu
Poezia face parte din volumul de debut al poetului, „Poemele luminii”, apărut în 1919. Este o operă lirică, o poezie de dragoste, concepută ca o adresare directă către ființa iubită. Opera lirică este opera în care poetul, prin intermediul eului liric, își transmite în mod direct trăirile, apelând la imagini artistice și figuri de stil.
Prezența eului liric este evidenți[...]
DOWNLOAD REFERAT
Prezența eului liric este evidenți[...]
Preview referat: Izvorul noptii - Lucian Blaga
Prezența eului liric este evidențiată, la nivel lexical, prin utilizarea mărcilor lexico-gramaticale ale eului liric: pronume personale și adjective pronominale de persoana I și a II-a, verbe la persoana I („ți-”, „ta”, „îmi”, „tăi”, „mea”, „stau”). O altă modalitate de evidențiere a prezenței eului liric este adresarea directă către iubită.
Titlul poeziei, o structură nominală, alcătuită din substantivul articulat hotărât în nominativ „izvorul” și atributul substantival genitival „nopții”, este o metaforă revelatorie pentru ochii iubitei și orientează discursul liric.
Poezia are o structură simplă: o frază amplă și o propoziție dezvoltată, care vine ca o concluzie; simetria discursului liric este asigurată de invocația cu care debutează și se încheie poezia.
Iubita este individualizată prin câteva trăsături: ”frumoaso” (adjectiv substantivat în vocativ, care sugerează perfecțiunea), „lumina mea” (metaforă care actualizează una din temele centrale ale volumului, lumina), ochii negri. Lumea pare că izvorăște din ochii negri ai iubitei: ”ochii tăi, adâncii, sunt izvorul/ din care tainic curge noaptea peste munți/ și peste văi și peste șesuri”. Se observă aici că iubitei i se atribuie capacități demiurgice, textul fiind o inedită cosmogeneză.
De fapt, discursul liric este construit pe opoziția întuneric –lumină, câmpul lexical al cuvântului „întuneric” cuprinzând și cuvintele „noaptea”, „negri”. Simbolul central al poeziei este ochiul. Ochii iubitei se asociază cu noaptea, deși, în final, aceasta este numită, „lumina mea”, realizându-se un oximoron.
Ochiul, element cu o bogată simbolistică în literatură și mitologie, este aici o cale de comunicare cu marele univers, cu lumea cere există dincolo de aparențe. Iubita apare astfel ca o făptură tainică, misterioasă, amestec de lumină și întuneric,un fel de zeitate atotputernică și învăluitoare. Pentru a-și exprima ideile, eul liric apelează la figuri de stil precum: metafore revelatorii („izvorul nopții”, „lumina mea”), enumerația prin „și” (cu valoare cumulativă), evidențiindu-se astfel fiecare termen al acesteia („peste munți/ și peste văi și peste șesuri”), inversiune („Așa-s de negri ochii tăi”), repetiție („ochii”), hiperbolă („mare de-ntuneric”).
Versul liber, de lungime inegală, lipsit de rimă, specific poeziilor moderne, are totuși o muzicalitate aparte, susținută și de prezența aliterației și a asonanței. O altă caracteristică a versului este ingambamentul sau enjambamentul (continuarea ideii în versul următor); astfel se și justifică scrierea cu minusculă la început de vers. Deoarece eul liric își exprimă sentimentele în mod direct, apelând la figuri de stil și imagini artistice, poezia „Izvorul nopții”, de Lucian Blaga, este o operă lirică. « mai multe referate din Romana
