Istoria statului si dreptului romanesc

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Istoria statului si dreptului romanesc

Prezenta constanta a geto-dacilor in spatiul carpato-danubiano-pontic este atestata inca din prima jumatate a mileniului I i. e. n. Autorii greci ii desemnau pe stramosii nostri prin termenul de geti, iar romanii le spuneau daci. Unii autori afirma ca dacii traiau in zona intracarpatica, iar getii in zona extracarpatica. Dar Strabo afirma ca getii si dacii vorbesc aceeasi limba si sunt acelasi popor. Acestea sunt ratiunile pentru care istoriografia moderna ii denumeste pe stramosii nostri geto-daci.

Izvoarele latine si grecesti ne-au transmis informatii pretioase privind modul de viata a geto-dacilor, cu privire la sistemul de conducere sociala, precum si cu privire la nivelul de dezvoltare economica atins. Spre exemplu, Herodot, in Istoriile sale ne descrie amanuntit expeditia intreprinsa de catre regele Darius I al persilor, in incercarea de a-i supune pe sciti. Armata persana inainta prin partea vestica a Pontului Euxin (Dobrogea de astazi) pentru a trece Dunarea. In calea lor toate triburile trace s-au supus, cu exceptia getilor, care, desi au opus o rezistenta indaratnica, fura supusi de indata, cu toate ca sunt cei mai viteji si drepti dintre traci.

Arrian si Strabo ne infatiseaza campania lui Alexandru cel Mare in nordul Dunarii din anul 335 i. e. n. Aceste relatari sunt demne de incredere, intrucat se intemeiaza pe insemnarile facute la fata locului de catre unul dintre generalii lui Alexandru, Ptolemeu al lui Lagos, care a fondat in Egipt dinastia Lagizilor. Din aceste insemnari rezulta ca falanga macedoneana a inaintat cu dificultate prin nesfarsite lanuri de grau, a avut de infruntat o armata - circa 4000 de calareti si 10000 de pedestrasi - , a ocupat un oras intarit in care se afla o populatie foarte numeroasa si in care au fost descoperite podoabe de mare pret, care au fost ulterior transportate in sudul Dunarii de doi generali ai lui Alexandru cel Mare.

Diodor din Sicilia, Pausanias si Polyainos ne prezinta conflictul dintre Lisimah si Dromihete, regele getilor. Din relatrari rezulta ca acest conflict s-a declansat in jurul anului 300 i. e. n. Acest conflict a durat pana in jurul anului 292 i. e. n. si s-a finalizat cu infrangerea macedonenilor, ocazie cu care Lisimah a fost luat prizonier. Atunci, ostenii lui Dromihete au cerut ca Lisimah sa fie ucis, intrucat, spuneau ei, ostenii care isi primejduiesc viata in lupta au dreptul sa decida in toate privintele. Dar Dromihete a avut un alt punct de vedere, sustinand ca este mai bine ca Lisimah sa fie eliberat, opinie ce a fost insusita de catre ostenii regelui Dromihete. « mai multe referate din Drept