Istoria radioului

7x puncte

categorie: Marketing

nota: 9.96

nivel: Facultate

Mass-media înseamnă, într-adevăr, distribuția informației și comunicarea în masă. Nu este obligatoriu, însă, (deși, este de așteptat), ca mass-media să prezinte ADEVĂRUL. Există cazuri în care informația prelucrată, desprinsă de context, a condus către diferite evenimente. Un exemplu elocvent îl regăsim la Alvin Toffler în „Powershift“, și anume în capitolul „Mass-media subversiv[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Istoria radioului

Mass-media înseamnă, într-adevăr, distribuția informației și comunicarea în masă. Nu este obligatoriu, însă, (deși, este de așteptat), ca mass-media să prezinte ADEVĂRUL. Există cazuri în care informația prelucrată, desprinsă de context, a condus către diferite evenimente. Un exemplu elocvent îl regăsim la Alvin Toffler în „Powershift“, și anume în capitolul „Mass-media subversive“.

Ce se poate face cu informația? Toffler prezintă două cazuri devenite celebre în istoria mass-media. Unul îl reprezintă „Revoluția în direct“ a TVR-ului nostru, însă Toffler ține să sublinieze ceea ce a dus la ce s-a văzut. În primul rând autorul consideră că „Ceaușescu nu a reușit să înțeleagă revoluția mondială a mijloacelor de informare, plătind cu viața în Ziua de Crăciun, 1989“.

Toffler este de părere că „dacă Ceaușescu ar fi studiat rolul noului sistem mass-media global, de exemplu, în răsturnarea lui Ferdinand Marcos din Filipine, ar fi știut că deținerea controlului asupra mass-media interne nu mai este de ajuns pentru a ține poporul în ignoranță, iar evenimentele politice interne sunt jucate tot mai mult pe o scenă globală.“

Am pomenit mai sus de răsturnarea lui Marcos, din Filipine. Acesta este al doilea caz intrat în istorie, opus celui al lui Ceaușescu, care a neglijat puterea globală a mass-media. „Ceea ce s-a întâmplat în Filipine, a fost un pas epic spre un nou gen de revoluție - revoluția via mass-media și via simboluri.“ Marcos nu a neglijat puterea presei, ci s-a folosit de ea în ideea de a atrage sprijinul SUA.

Inițial sprijinul i-a fost acordat, însă presa independentă relata materiale în contradicție cu spusele sale, motiv pentru care, în final, Casa Albă a susținut o fracțiune militară anti-Marcos, iar această combinație de forțe și informație i-a fost fatală.Ceea ce am dorit să arăt în rândurile de mai sus este cât de puternic este universul informațional și mai ales puterea și valoarea reală a informației și a mass-mediei.

„Fascinați de strălucirea vremelnică a știrilor, oamenilor le scapă din vedere rolul hotărâtor al mijloacelor de comunicare în constituirea culturilor. Atent la ce i se transmite, omul nu mai este atent la influența pe care o exercită asupra lui modul în care i se transmite“. „Efectul mediumului este puternic și intens pentru că i se dă un alt mesaj drept «conținut». «Conținutul scrierii sau imprimeriei este vorbirea», or cititorul aproape că nu dă importanță imprimatului sau vorbirii“.

La McLuhan, „medium“ înseamnă mijlocul de comunicare, iar „mesajul“ este informația. Deci, influența canalului de comunicare se exercită și asupra informației, aceasta fiind percepută în mod diferit în presa scrisă, în radio și în televiziune.
Cele notate în capitolul precedent n-ar fi fost inserate în datele și argumentele de mai sus, dacă n-am crede cu ardoare în convingerea cuvintelor lui Andre Malraux: „Cunoașterea e ceea ce a făcut din om altceva decât un accident al Universului“.

În lumea intelectuală românească, cuvintele lui P.P. Negulescu, în jurul lucrării „Destinul omenirii“, „înțelegerea mai adâncă a lumii și prețuirea mai justă a valorilor ei nu pot avea loc decât într-un cadru juridic“ au încă un ecou puternic.
Pornind de la șomajul intelectual la criza mondială, de la criza de structură la cea de adaptare, și de la procesul democrației, la construcția umană, este un spațiu infinit în care omul se situează între speranță și catastrofă. Totalitarismele de toate felurile, războaiele, răzbunările au lovit omul la rădăcina ființei sale, creându-i prejudecăți și nesiguranță.

Frica și teama care au bântuit Europa de milenii se manifestă astăzi altfel, de la tragedia războaielor, molimelor și cutremurelor de toate felurile, la efectul ideologiilor care distrug sau reprimă până și cele mai elementare drepturi, cum ar fi cele din marea cartă a drepturilor omului. Or, ținând seama de imperativele, exigențele, obligațiile majore ale presei timpului nostru, se înțelege că nici una din practicile jurnalistice nu este posibilă în afara libertății.
Orice stat de drept, prin Constituția sa, are obligația sacră să asigure drepturile cele mai elementare nu doar oamenilor, dar și presei, pentru ca aceasta să-și îndeplinească misiunea și funcțiile cunoscute.

Nu este cazul, nici locul, să ne referim pe larg la semnificațiile noțiunii conceptului de libertate, dar bănuim gravele consecințe ale încălcării libertăților de toate gradele. Nu doar libertatea politică! Dar ce este omul fără libertatea gândirii și a conștiinței sale. Fără libertatea cuvântului sau a dreptului la învățătură? Ar putea exista o presă cu adevărat viabilă, fără legi și siguranțe care să asigure libertatea mijloacelor de comunicare în masă, sau a dreptului la informație.

Problema libertății presei este cardinală în lumea contemporană și fără acestea planeta ar coborî în întuneric.Poate părea excesiv, pentru lucrarea noastră, dar convingerea noastră este că, fără respectarea Declarației Drepturilor Omului, a articolelor din Constituție și a deontologiei profesiunii de jurnalist, nici presa scrisă, nici audiovizualul nu se pot desfășura în chip firesc.

2.ASPECTE JURIDICE
„Oricine are dreptul la libertarea de opinie și de expresie, acest drept incluzând libertatea de a păstra opiniile fără presiuni exterioare și de a căuta, primi și răspândi informații și idei prin orice mijloace și fără a ține seama de frontiere.“ – DECLARAȚIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR
OMULUI (1948) art. 19.În anul 1945, la 16 noiembrie, a avut loc în Marea Britanie, la Londra, Convenția de Constituire a UNESCO. Unele dintre primele țeluri ale noii organizații era acela de a „facilita libera circulație a ideilor prin cuvânt și imagine“. Apar acum tendințele principale care s-au exprimat în principiul liberei circulații a informațiilor, și anume aspirația reală a milioane de oameni - și mai ales a țărilor abia eliberate de fascism - spre o informație cu adevărat liberă; a apărut atunci opoziția dintre capacitatea tehnică și comercială superioară a USA și dominația exercitată asupra marilor circuite internaționale de informație de către Anglia și Franța și strategia globală a USA orientată spre dobândirea acestei dominații.

Articolul 19 din Declarația Drepturilor Omului, este răspunsul firesc dat de rațiune necesității. Este concretizarea unei acute nevoi a omenirii: aceea de a cunoaște. Ca să știi, să cunoști, ai nevoie de date. Ca să ai acces la ele, ai nevoie de drepturi. Și totuși, până la recunoașterea dreptului la informare, umanitatea nu a simțit nevoia de a cunoaște?La o scară a generalizărilor, chipul omului cunoscător prinde totalitatea raporturilor sale definitorii în Univers: raportul om-natură, raportul om-societate, raportul om-om. O definire însă a conceptului „om informațional“ fie și ca „fenomenul cel mai complex din natură“ nu poate satisface nici măcar descriptiv pluralitatea posibilităților de implicare în procesul cunoașterii, care este, la urma urmelor, indefinibil.

În alcătuirea persoanei există „ceva“ care nu suntem noi înșine, ci noi toți. Omul este el însuși obiect și subiect al cunoașterii. Dintre toate subiectele asupra cărora se poate reflecta, nici unul nu suscită mai mult interes și nu are o mai mare importanță decât cel care privește omul însuși. Întrebările lui fundamentale sunt generate de nevoie vitală de-a ști: CE SUNT EU? CINE SUNT EU? CUM SE EXPLICĂ EXISTENȚA MEA? CARE ESTE SENSUL VIEȚII? CE SENS ARE VIAȚA MEA? CE ESTE MOARTEA?
Totul este interogație și orice răspuns, dubitativ sau nu, este o informație, așadar cunoaștere.

Din totdeauna, în oameni a existat mereu dorința de a cunoaște, de a explora noi dimensiuni. Dacă nu ar fi existat dorința, nu ar fi existat nici nevoia și nu ar mai fi apărut nici interdicția, care nu ar fi dus apoi la desființarea ei prin dreptul la informare.Pe lângă legile internaționale și Declarația Drepturilor Omului, la care a subscris cea mai mare parte a popoarelor lumii, Constituția fiecărei țări dă dreptul cetățenilor săi la informare.

Articolul 30 din Constituția României, prevede libertatea de exprimare. Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace și faptul că aceasta nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine. Tot aici se vorbește și despre interzicerea defăimării țării și a națiunii sau a îndemnului la război de agresiune, precum și precizarea că „răspunderea civilă pentru informația sau creația adusă la cunoștință publică revine editorului său, realizatorului“.

În acest sens, România (și nu numai) beneficiază și de legea audiovizualului, care consfințește ideea libertății mijloacelor de expresie, cu precizarea că ele trebuie să informeze în mod corect opinia publică.
Articolul 31 din Constituția României se referă la dreptul la informație. Acesta definește într-un mod cuprinzător conținutul dreptului la informație, indispensabil exercitării celorlalte drepturi, „în special a celor politice, în condițiile societății moderne“.

Citatul aparține comentatorilor Constituției, însă nu putem să nu ne punem întrebarea: de ce a fost subliniat „dreptul politic“. Oare toată acumularea informațională se face doar în scopul unor decizii corecte în viața politică? Cu siguranță că nu, însă carența informațională afectează în primul rând opțiunea politică, ceea ce ulterior va afecta întreaga viață a unei comunității.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Marketing

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles