Iosif Vissarionovici Stalin

2x puncte

categorie: Istorie

nota: 9.47

nivel: Liceu

Iosif Vissarionovici Stalin(rusă: Иосиф Виссарионович Сталин), născut Ioseb Djugașvili (georgiană: იოსებ ჯუღაშვილი) (21 decembrie 1879 [1] – 5 martie 1953) a fost un [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Iosif Vissarionovici Stalin

Iosif Vissarionovici Stalin(rusă: Иосиф Виссарионович Сталин), născut Ioseb Djugașvili (georgiană: იოსებ ჯუღაშვილი) (21 decembrie 1879 [1] – 5 martie 1953) a fost un revoluționar bolșevic și conducător politic sovietic.

Stalin a devenit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1922 în urma morții lui Vladimir Ilici Lenin, câștigând în anii deceniul al treilea lupta pentru putere cu Lev Troțki și consolidându-și pe deplin autoritatea odată cu Marea Epurare, o perioadă de represiune cruntă al cărei apogeu a fost atins în 1937.

...

În scurtă vreme a devenit cel mai puternic sportiv și cel mai bun la învățătură. El a strălucit în școală și a fost premiant, iar când a împlinit 14 ani a fost răsplătit cu o bursă la Seminarul teologic din Tiflis, o instituție a bisericii ortodoxe rusă, unde a început să învețe din 1894. El era plătit pentru cântatul în cor, bani care se adăugau la mica sa bursă.

Deși mama sa a vrut ca el să devină preot (chiar și după ce devenise conducătorul Uniunii Sovietice), Stalin a intrat la seminar nu datorită vreunei vocații religioase, ci datorită faptului că era una dintre puținele opțiuni educaționale disponibile, atâta vreme cât guvernul țarist nu dorea să permită existența unei universități în Georgia.

Implicarea lui Stalin în mișcarea socialistă (pentru a fi mai exacți, în acea ramură care mai târziu se va transforma în mișcarea comunistă), a început în seminar, de unde a fost exmatriculat în 1899 după ce nu s-a prezentat la examenele programate. El a lucrat timp de un deceniu ca ilegalist în Caucaz, fiind arestat în mai multe rânduri și în cele din urmă exilat în Siberia între 1902 și 1917. El a aderat la doctrina lui V.I. Lenin, doctrina unui partid puternic centralizat al "revoluționarilor profesioniști".

Experiența sa practică l-a făcut util partidului bolșevic, fiind ales în Comitetul Central în ianuarie 1912. Unii istorici au afirmat că în această perioadă Stalin era de fapt spion țarist infiltrat în partidul bolșevic, dar nu există documente de încredere care să ateste acest fapt. În 1913 el a adoptat numele Stalin, ceea ce înseamnă "de oțel" în rusă.

Singura sa contribuție semnificativă la dezvoltarea teoriei marxiste din acea vreme a fost un tratat scris în perioada scurtă în care era exilat la Viena, "Marxismul și problema națională". Prezintă o poziție marxist-ortodoxă față de această importantă problemă. (Pentru comparație, vezi articolul lui Lenin "Despre dreptul la autodeterminare al națiunilor".) Acest tratat se pare că a avut o contribuție la numirea sa în funcția de Comisar al Poporului pentru Afacerile Naționalităților, după revoluție.

Căsătoria și familia

Prima soție a lui Stalin a fost Ekaterina Svanidze, cu care a fost căsătorit numai trei ani până la moartea acesteia din 1907. La înmormântare, Stalin a spus că orice sentiment cald pentru oamemi a murit odata cu ea, pentru că numai ea putea să-i înmoaie inima. Cu ea a avut un fiu, Iakov, cu care nu s-a înteles prea bine în anii care au urmat.

Iakov a fost ofițer în Armata Roșie și a fost luat prizonier de naziști. Aceștia s-au oferit să-l schimbe cu un ofițer de rang mai înalt, dar Stalin a refuzat oferta. Se spune Iakov a murit aruncându-se într-un gard electrificat din lagărul unde era ținut prizonier.

Stalin a avut doi copii cu cea de-a doua soție, Nadejda Allilueva. Ea s-a sinucis în 1932, împușcându-se după o ceartă cu soțul ei, lăsând o scrisoare de adio care, conform mărturiei fiicei lor era "parțial personală, parțial politică".

În mod oficial ea a murit de boală. Cu Nadejda, Stalin a avut un fiu, Vasili, și o fiică, Svetlana. Vasili a avansat în ierarhia militară a Forțelor Aeriene Sovietice, dar a murit din cauza alcoolismului în 1962. Stalin a fost afectuos cu fiica sa când era mică dar ea a sfârșit prin a fugi din Uniunea Sovietică în 1967.

În martie 2001, televiziunea independentă rusă NTV a descoperit un nepot necunoscut până atunci care trăia în Novokuznetsk. Iuri Davidov a spus NTV-ului că tatăl său i-a povestit despre ascendența sa, dar datorită campaniei impotriva cultului personalității lui Stalin, care era în plină desfășurare în acel timp, i s-a spus să tacă. Mai mulți istorici, Alexandr Soljenițîn aflându-se printre ei, menționau un fiu avut cu o concubină, Lida, în 1914, pe durata exilului său în Siberia.

Cucerirea puterii

Iosif Vissarionovici StalinÎn 1912, Stalin a fost cooptat în Comitetul Central la Conferința Partidului de la Praga. În 1917, Stalin era editorul zialrului Pravda în timp ce Lenin și cei mai mulți dintre conducătorii boleșvici erau în exil.

După Revoluția din Februarie, Stalin și colectivul de redacție au luat poziție în favoarea susținerii guvernului provizoriu al lui Kerenski și se spune s-a mers până acolo încât i s-a refuzat publicarea unui articol lui Lenin, care cerea răsturnarea acestui guvern provizoriu. Când Lenin s-a întors din exil, el a scris Tezele din aprilie, care au scos în relief poziția sa.

În aprilie 1917, Stalin a câștigat alegerile pentru Comitetul Central cu al treilea număr de voturi în partid și a fost mai apoi ales în Politburo al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice – Biroul Politic al Comitetului Central (mai 1917); el a deținut această funcție până la moarte.

Conform numeroaselor mărturii, Stalin a jucat un rol minor în revoluția din 7 noiembrie și și-a înfrumusețat rolul în istoria partidului odată ce a ajuns la putere. Alți scriitori, precum Adam Ulam, au afirmat că fiecarui om din Comitetul Central i se stabilise o sarcină precisă.

Pe durata războiului civil și a războiului polono-rus, Stalin a fost comisar politic în Armata Roșie pe diferite fronturi. Prima funcție guvernamentală a lui Stalin a fost aceea de Comisar al Poporului pentru Afacerile Naționalităților (1917-1923). A mai fost de asemenea Comisar al Poporului pentru Inspecția Muncitorilor și Țăranilor (1919-1922), a fost membru al Sovietului Militar Revoluționar (1920-1923) și membru al Comitetul Central Executiv al Congresului Sovietelor (din 1917).

În aprilie 1922, Stalin a devenit Secretar General al atotputernicului Partid Comunist, un post pe care el l-a transformat de-a lungul timpului în cel mai puternic post din țară. Acest post era unul nedorit în interiorul partidului (Stalin era numit câteodată de către camarazii de partid Tovarășul Cartotecă), dar el a văzut potențialul funcției care-i putea asigura baza puterii, el fiind capabil sa aducă în partid numeroși aliați personali.

Această concentrare de putere personală l-a alarmat din ce în ce mai mult pe muribundul Lenin și, în testamentul său politic, el a cerut înlăturarea "brutalului" Stalin. Până la urmă, acest document nu a fost luat în seamă de membrii Comitetului Central, mulți dintre ei fiind de asemenea criticați de liderul bolșevic.

După moartea lui Lenin în ianuarie 1924, Stalin, Kamenev, și Zinoviev au condus împreună partidul, plasându-se din punct de vedere ideologic între Troțki (exponent al aripii de stânga din partid) și Buharin (exponent al dreptei).

În acest timp, Stalin a abandonat accentul pus pe revoluția mondială în favoarea politicii construirii "socialismului într-o singură țară", în contrast cu teoria lui Troțki, "Revoluția permanentă".

Stalin a schimbat curănd taberele și i s-a alăturat lui Buharin. Împreună au luptat împotriva opoziției formate din Troțki, Kamenev, și Zinoviev. După 1928 (primul al planurilor cincinale), Stalin câștigase primul loc între lideri și, în anul următor, Troțki a fost exilat. Manevrând cu iscusință opoziția de dreapta a lui Buharin, apărând acum colectivizarea și industrializarea, se poate spune că Stalin a cucerit controlul partidului și țării.

Cum popularitatea altor lideri era mare, precum cea a lui Serghei Kirov și a așa-numitului Complot Riutin, Stalin nu a câștigat puterea absolută până la Marea Epurare din 1936-1938.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Istorie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles