Ion sau de la personajul tip la prototip

3x puncte

categorie: Romana

nota: 9.48

nivel: Facultate

Pompiliu Constantinescu nota ca ,,Ion" e o epopee a taranului roman, este expresia tipica-in sens classic- a instinctului central si unic al omului sclav al pamantului.T. Vianu, in schimb, suspecta personajul de apoteoza, nazuind la mijloc o premeditare actoriala si considera ca personajul e idealizat, servind un simbol.

Adevarul e undeva la mijloc, dar important este de a deslusi [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Ion sau de la personajul tip la prototip

Pompiliu Constantinescu nota ca ,,Ion" e o epopee a taranului roman, este expresia tipica-in sens classic- a instinctului central si unic al omului sclav al pamantului.T. Vianu, in schimb, suspecta personajul de apoteoza, nazuind la mijloc o premeditare actoriala si considera ca personajul e idealizat, servind un simbol.

Adevarul e undeva la mijloc, dar important este de a deslusi raportul dintre tipicitatea personajului , ca reprezentant al individualitatii mumane si generalitatea lui, ca expresie a comunitatii rurale.Astfel spus, in ce masura ion este o proiectie a psihologiei umane, vazuta in cadrele ei reductive, si, in ce masura, reflecta o mentalitate sociala, explicabila istoriceste.

Dorinta de pamant a lui Ion nu e produsa de vreo aspiratie bolnavicioasa, ci de una fireasca, motivate social. Prin posesiunea concreta, el pune semnul egalitatii intre conditie si starea sociala. Posesiunea are intelesul de dobandire a identitatii, de ridicare a individului la exponential. Motivatia sociala si istorica se infrunta, in cazul lui Ion, cu una psihologica. El o iubeste pe Florica, dar solutia trimfului social n-o intrezareste decat in compromise. Aici, Ion devine calculate, metodic, siret, incercand sa-si suprime deliberat sentimental spre a-si duce la bun sfarsit intentia.

Parvenirea lui Ion se complica, scopul sau nefiind doar acela de a dobandi pamant, ci de a recupera ce a pierdut pe plan afectiv. Exclusivismul procedurii sale e doar aparent, caci personajul nu e unilateral in dorinta. Exista, de altfel, o duplicitate permanenta in manifestarile lui, din care se intrezareste dualitatea scopului. N-o abandoneaza intru totul pe Florica, desi e convins ca se va casatori cu fata lui Vasile Baciu, si de fiecare data cand are prilejul nu uita sa-si reactiveze celei dintai sentimentul iubirii.

Desi pare ca unica obsesie a lui Ion e pamantul, vom observa ca exista o ambiguitate desavarsita a idealului, bazata pe un mecanism al compensatiei. Daca personajul ar fi dorit doar pamant, ceea ce ar motiva numai un complex social, Ion n-ar fi reprezentat mai mult decat un caz obisnuit, sugestiv doar in ordinea evidentei.el insa se desparte de tipologia parvenitului, caci il intereseaza mai putin mijloacele si mai mult scopul. La Julien Sorel, tehnica parvenirii statea in prim-plan, intentia lui Stendhal fiind de a sugera o metoda a ascensiunii.

In cazul personajului rebrenian, mijloacele sunt simple, adesea rudimentare si previzibile : seducerea, santajul, amanarea. Acestea nu reflecta, prin tipicitatea lor, mai mult decat o istetime taraneasca, nereprezentativa pe plan artistic. Dupa ce decide sa se casatoreasca cu Ana, infruntandu-l pe Vasile Baciu, intreaga energie a lui Ion se concentreaza asupra obtinerii pamantului. Spre a-si reprima iubirea fata de Florica, isi inventeaza, spontan, o filosofie de viata, desigur falsa, fiindca am vazut ca ii este apreoape cu neputinta s-o ignore pe fata vaduvei lui Maxim.

Se autoiluzioneaza spre a suporta mai usor pierdera : ,,Dragostea nu ajunjge in viata... Dragostea e numai adaosul." Ramanandu-I doar posibilitatea inavutirii, Ion are tot mai des viziunea unei comuniuni erotice cu pamantul. Prima proiectie erotica asupra pamantului o are in noaptea balului din Armadia, cand in minte I se desfasoara imaginea unei taranci ,,a carei imbratisare ii zdrobeste oasele". Treptat, pamantul dobandeste pentru Ion insusirea unei prezente feminine desavarsite. Ceea ce-si refuza fata de Ana, careia ii recunoaste uratenia, isi rezerva asupra pamantului, simtind nevoia sa comunice organic cu el, la modul sensorial.

Sarutarea pamantului e un rit cu o semnificatie mitica profunda si Ion se infrateste cu el intr-un ritual mistic al posesiunii. Gestul acela simbolic, intalnit si in La terre al lui Zola, ori in Fratii Karamazov de Dostoievski, nu reprezinta exacerbarea unei obsesii sociale, ci mai degraba compensatia unei frustari intime : pierderea Floricai. Iubirea reprimata e recuperate, inconstient, prin contactul organic cu pamantul..
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles