Ion luca caragiale - o scrisoare pierduta (comentariu) 2

5x puncte

categorie: Romana

nota: 7.17

nivel: Liceu

     Tudor Vianu: Printr-un neasteptat dar al soartei īn timp ce poezia romāna cāstiga īn Eminescu expresia ei cea mai īnalta, proza narativa si teatrul atinge acelasi nivel īn Ion Luca Caragiale, un scriitor pe care-l īl īnrudeste cu emulul sau īn lirica aceeasi cult al cuvantului romanesc, pe care īl īnzestreaza cu noi si mari puteri expresive.

      Un alt punct de convergenta (d[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Ion luca caragiale - o scrisoare pierduta (comentariu) 2

     Tudor Vianu: Printr-un neasteptat dar al soartei īn timp ce poezia romāna cāstiga īn Eminescu expresia ei cea mai īnalta, proza narativa si teatrul atinge acelasi nivel īn Ion Luca Caragiale, un scriitor pe care-l īl īnrudeste cu emulul sau īn lirica aceeasi cult al cuvantului romanesc, pe care īl īnzestreaza cu noi si mari puteri expresive.

      Un alt punct de convergenta (de īntalnire) a celor doi mari clasici a literaturii romāne este atitudinea critica fata de societatea vremii, ruinarea satirica a institutiilor, moravurilor, defectelor societatii contenporane. Caragiale este considerat cel mai de seama reprezentant al realismului īn literatura romana, cel mai mare dramaturg romān. Colorata satiric īnca de la īnceputurile ei (Vasile Alecsandri: Ciclul Chiritelor) comedia romāneasca dobāndeste prin Caragiale: vitalitate si maturitate artistica; observatie lucida si patrunzatoare; este un maiestru neegalat al dialogului dramatic, o galerie de tipuri pitoresti si reprezentativi. Prin Caragiale comedia romāneasca se apropie considerabil de ceea ce īnseamna comdie moderna. Dramaturgul foloseste īntr-un mod originar o serie īntreaga de tehnici obisnuite: īncurcatura, coincidenta, subiectul etern al cuplului, echivocul, scrisoarea pierduta, confuzia. Īn acelasi timp īnsa Caragiale realizeaza o īnnoire a tehnicii dramatice: modificarea naturii conflictului dramatic (pe lānga conflictulul de interese opuse, īntālnim conflictul modern dintre om si textul scris); o stiinta rara a replicii; o extraordinara capacitate de esentializare. Prin alte procedee de o surprinzatoare modernitate Caragiale se dovedeste un adevarat precursor al teatrului modern: personajul absent; exploatarea cliseelor verbale si a truismelor din presa vremii; valorificarea oratoriei; lupta omului cu textul scris (lectura scrisorii, lectura presei). Cele patru comedii se caracterizeaza printr-un realism viguros, demascānd societatea burgheza profund inmorala, cu moravurile ei familiare, politice, sociale reprobabile (condamnabile). Aceste comedii sunt tot atāt documente autentice prin care cunoastem lumea presei, a politicienilor, luptele electorale, moravurile familiei burgheze.

      Piesele se impun printr-o tipologie realista, variata si reprezentativa: fiecare personaj (Catavencu, Trahanache, Pristinda) īntruneste īnsusirile de baza ale tipului (politicianul demagog, slujbasul umil, etc.) īn trasaturi individuale, particulare. Caragiale are meritul de a fi adus pe scena personaje vii, definite comlex, care creaza impresia de viata de realitate.

      Personajele sunt surprinse īn doua iposteze fundamentale: īn viata publica, politica si īn viata de famile. Cele doua teme esentiale ale comediilor sunt deci politica si amorul.

      Capodopera dramatugiei Caragiale este O scrisoare pierduta (1884) si īsi pastreaza o regretabila actualitate. Ar fi minunat sa nu-l mai īntelegem pe Caragiale, pentru ca ar īnsemna ca Farfuridi, Catavencu, Tipatescu, Dandanache numai exista. Caragiale critica īn acesata comedie farsa alegerilor din trecut. Continutul piesei este īnca mult mai bogat vizānd moravurile politice si ale vietii de familie din epoca respectiva.



     Cadrul temporal

      Nu īntāmplator Caragiale plaseaza actiunea īn timpul alegerilor, pentru ca īn lupta pentru putere cade orice masca si omul se arata asa cum este īn realitate, īn stare de orice pentru a obtine puterea. Din aceasta perspectiva lupta electorala nu este o lupta de principii, ci de interese personale. Suntem īn anul de gratie 1883.



     Cadrul spatial

      Actiunea piesei se petrece īntr-un oras de provincie, capitala unei judeti de munte. Intentionat autorul nu precizeaza numele localitatii, sugerānd astfel ca farsa alegerilor este acelasi peste tot.



     Titlul piesei

      Forma articulata cu articol nehotarāt sugereaza ca este vorba doar de unul din multele texte particulare, folosite ca mijloc de santaj īn lupta politica.



     Intriga piesei este declansata de pierderea unui scrisori compromitatoare, trimisa de Tipatescu, prefectul judetului, lui Zoe, sotia lui Trahanache. Plimbarea scrisorii de la un personaj la celalat lumineaza caractere, psihologii. Ea īi da putere celui care o are īn stapānire, si produce spaima celui care o pierde. Lupta politica pentru desemnarea unui candidat se da īntre Farfuridii sprijinit de Trahanache si Brānzovenescu, si Nae Catavencu.

      Gasind scrisoarea compromitatoare Catavencu o foloseste ca mijloc de santaj īn lupta politica, daca nu va fi sprijinit de Trahanache si Tipatescu, va publica scrisoarea īn gazeta pe care o conduce - Racnetul Carpatilor.

      Cei doi santajati recurg si ei la amenintari si cel din urma ajung la santajul cu o polita falsificata de Catavencu. Cānd lupta dintre cei doi atinge punctul culminant, apare candidatul de la centru, Agamita Dandanache, despre care autorul preciza: mai prost ca Farfuridii, si mai canalie decāt Catavencu.

      Repetarea procedeului -Dandanache cāstiga tot prin santajul cu o scrisoare pierduta- sugereaza ca īn lupta politica a vremii santajului cu un text particular era un mijloc frecvent folosit.



     Problematica piesei se poate reduce la doua cuvinte: politica si amorul. Este īnsa mai complexa. Īn primul rānd Caragiale critica farsa alegerilor din trecut, dezvoluind o trista realitate: pierderea unei scrisori copromitatoare hotareste viata politica unui orasel.

      Dramaturgul surprinde mijloacele necinstite, folosite īn lupta politica, coruptia si demagogia politicienilor. Īn acelasi timp pune īn evidenta incultura, prostia unor politicieni din vremea sa.

      Aceste trasaturi negative dovedite īn lupta politica caracterizeaza si viata intima de familie. Inmoralitatea, coruptia definesc deopotriva viata politica si viata de familie.



     Concluzia piesei este amara. Īn lupta politica nu reseste cel mai bun, ci cel mai priceput, mai abil īn lupta pentru putere.

      Satira este cuprinzatoare si necrutatoare. Personajele sunt definite comlex, prin fapte, nume, libaj. Aceste personaje prind viata datorita pretioaselor indicatii scenice ale autorului. Caragiale īsi pune personajele sa vorbeasca, sa tine discursuri din care practic se autodesfiinteaza, demonstrāndu-si prostia, inclutura, demagogia. Personajele īmbina trasaturi general valabile cu trasaturi particulare, individuale. Astfel Catavencu este demagogul latrans. Zoe este sotia infidenta, amanta. Tipatescu este junele prim (amantul). Dandanache este prostul vanitos.



     Nae Catavencu este reprezentantul tinerii burghezi locale, candidatul grupului, tānar inteligent si independent. Este directorul ziarului Racnetul Carpatilor, stapānit de o dorinta profunda de parvenire politica. Etse tipul politicianului demagog, corupt, īn strare de orice pentru a-si atinge scopul. Deviza sa este scopul scuza mijloacele, a spus nemuritorul Gambetta. Pentru a cāstiga lupta politica Catavencu nu ezita sa foloseasca santajul. Atāta vreme cāt are scrisoarea este orgolios, agresiv, inflexibil. Dupa ce pierde scrisoarea devine umil, lingusitor, supus. Principala trasatura a lui Catavencu este capacitatea de a se adopta la orice situatie. El este mereu pregatit sa schimbe masca. Discursurile sale pun īn evidenta demagogia, inclultura, lipsa de logica. El stie sa emotioneze, sa plānga, sa influenteze ascultatorii. Catavencu este un actor desavārsit: cānd se urca la tribuna el īsi intra īn rol. Catavencu stie sa simuleze orice emotie, orice sentiment. Notiunile de tara, popor, progres, reprezinta pentru el simple lozinci īn lupta electorala:

     CATAVENCU (ia poza, trece cu importanta printre multtime si suie la tribuna; īsi pune palaria la o parte, gusta din paharul cu apa, scoate un vraf de hārtii si gazete si le asaza pe tribuna, apoi īsi trage batista si-si sterge cu eleganta avocateasca fruntea. Este emotionat, tuseste si lupta ostentativ cu emotia care pare a-l birui. - Tacere completa. Cu glasul tremurat): Domnilor!... Onorabili concetateni!... Fratilor!... (plānsul īl īneaca.) Iertati-ma, fratilor, daca sunt miscat, daca emotiunea ma apuca asa de tare... suindu-ma la aceasta tribuna... pentru a va spune si eu... (plānsul īl īneaca mai tare.)... Ca orice romān, ca orice fiu al tarii sale... īn aceste momente solemne... (de-abia se mai stapāneste) ma gāndesc... la tarisoara mea... (plānsul l-a biruit de tot) la Romānia... (plānge. Aplauze īn grup)... la fericirea ei!... (acelasi joc de amāndoua partile)... la progresul ei! (asemenea crescendo)... la viitorul ei! (plāns cu hohot. Aplauze zguduitore.)

      Patriotismul lui Catavencu este de parada, este un fars patriotism, care ascunda o puternica dorinta de parvenire. Exprimarea lui Catavencu cuprinde numeroase contradictii, greseli demonstrānd incultura, lipsa de logica: Industria romāna e admirabila, e sublima, putem zice, dar lipseste cu desavārsire...;...dupa lupte seculare care au durat aproape 30 de ani...; Noi aclamam munca, travaliul, care nu se face de loc īn tara noastra! Scopul pentru care lupta Catavencu este ca Romānia sa fie bine, si tot romānul sa prospere (sa īmbogateze). Presupune ca esecul lui Catavencu este momentan, pentru ca un individ atāt de bine īnzestrat pentru lupta politica trebuie sa cāstige la primul prilej.



     Farfuridi:

      Īmpreuna cu Brānzovenescu alcatuieste un cuplu comic prin prostie, incultura, lipsa de logica. Viata ordonata de care face atāta caz Farfuridi este o aparenta, o iluzie pentru ca īn mintea personajului domneste haosul: Si eu am n-am sa-ntālnesc pe cineva, la douasprezece fix ma duc la tārg.; Eu am n-am clienti acasa, la unsprezece fix ma-ntorc din tārg...; Si-eu am n-am īnfatisare la douasprezece fix ma duc la tribunal.

      Obsesia personajului este de a nu fi pacalit, īnselat. Cu toate acestea accepta tradarea, daca o cer interesele partidului sau ale persoanei: Tradare sa fie, daca o cer interesele partidului, dar sa stim si noi! Si Farfuridi tine discursuri, īn realitate antidiscursuri prin care īsi dovedeste permanent prostia. Foloseste si el enunturi adversative gresite: Iubesc tradarea, dar urasc pe tradatori!

      Memorabila este scena coceperii telegramei catra centru, cānd Farfuridi si Brānzovenescu dovedesc o prostie dezarmanta: Trebuie sa ai curaj ca mine, trebuie sa o iscalesti, o dam anonima!

      Un alt exemplu semnificativ pentru exprimare ilogica este parerea lui Farfuridi despre revizuirea constitutiei: Din doua una, dati-mi voie: ori sa revizuieasca, primesc! dar sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiasca, primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume īn punctele... esentiale...

      Īn piesa Farfuridi este o victima ramānānd īnafara manevrelor electorale.



     Agamita Dandanache:

      Numele personajului provine din Agamemnon. Diminuirea acestora si īmbinarea lui cu Dandanache sugereaza ridicolul si ramolismul (senilitatea). Chiar autorul defineste: Mai prost decāt Farfuridi si mai canalie decāt Catavencu. Agamita este foarte priceput īn lupta politica din moment ce cāstiga lupta electorala. Este lafel de corupt ca ceilalti, folosind si el mijloace necinstite ca santajul cu un text particular, dar mai ticalos, pentru ca nu restituie scrisoarea cu intentia de a o folosi si īn alte situatii: Cum se poate, conita mea, s-o dau īnapoi? S-ar putea sa fac asa prostie? Mai trebuie s-aldata... La un caz iar... pac! la "Rasboiul".

      Exprimarea lui Dandanache cuprinde multe greseli. Este ilogica; daca ceilalti sunt īn stare sa tine discursuri, Dandanache nu este īn stare sa faca acest lucru, pentru ca nu poate: Īn sanatatea alegatorilor... cari au probat patriotism si mi-au acordat...(nu nemereste) asta... cum sa zic de!... zi-i pe nume de!... a! sufradzele lor; eu care familia mea de la patuzsopt īn Camera, si ei ca rumānul impartial, care va sa zica... cum am zite... īn sfārsit sa traieasca! (Urale si ciocniri.)

      Vesnicul luptator de la patruzsopt este profitarul care stie sa descurce; este personajul romān o caricaturizare a farsului patriotism si alicherismului politic.



     Cetateanul turnamentat reprezinta marea masa anonima a alegatorilor. Ticul sau verbal Eu cu cine votez? demonstreaza totala dezorientare a alegatorilor, care ramān īnafara tuturor manevrelor politice. Amenintat de demagogia electotrala, de trecerile dintr-o tabara īn alta, cetateanul turnamentat dovedeste mereu o naivitate dezarmanta. Parerea si votul sau nu au importanta, pentru ca alegerea candidatului nu se face pe fata, īn mod cinstit, ci prin manevre necinstite īn care cāstiga cel mai necinstit.

     

Ghita Pristanda este tipul functionarului servil, lingusitor, incorect (afacerea cu steagurile). Complet lipsit de principii morale el trece cu usurinta dintr-o tabara īn cealalta. Ticul sau verbal Famile mare renumeratie mica dupa buget sugeraza ca personajul este preocupat mereu de cāstig. Un alt cuvant pe care īl repete este curat, ajungānd la celebra formula curat murdar. Ghita Pristanda este mereu de partea celui puternic, dar este servil, lingusitor si cu cei īnvinsi momentan, pentru ca acesta ar putea sa fie īnvingatorii de māine.



     Trahanache este presedintele partidului local de guvernamānt, al Comitetului Permanent, al Comitetului Electoral, a Comitetului Scolar si altor comitete si comitii. Ca sef de partid, Trahanache face parte dintr-un sistem īn care īsi īndeplineste perfect rolul, pentru ca are experienta si cunoaste manevrele politice. Ticul sau verbal Ai putintica rabdare este o īncercare de a cāstiga timp, pentru a calcula pasul urmator. Trahanache este īn stare de orice pentru a pastra imaginea de cetatean onorabil, si de om venerabil. Desii tine la morala, la principii, la onorarea kui de familist, Trahanache tolereaza din interes relatia dintre sotia sa Zoe Trahanache si prefectul Tipatescu. Exprimarea personajului este ilogica, gresita: Unde nu e moral, acolo e coruptie si o societate fara printipuri, vrea sa zica ca nu le are. Critica literara vede īn Tipatescu un homopolicus perfect, adaptat societatii sale. Spre deosebire de Catavencu, Trahanache si-a atins toate scopurile: el vrea doar sa-si pastreze locul cāstigat. Personajul este ridicol tocmai prin contradictia dintre aparenta si esenta. El, omul obsedat de familie si morala, nu-si pune nici macar un moment problema ca scrisoarea ar putea sa cuprinde un fapt real, copromitator. Deci pe el deranjeaza pierderea scrisorii si nu adevarul cuprins īn ea.



     Zoe Trahanache este sotia lui Trahanache si amanta lui Tipatescu. Femeie voluntara, ambitioasa, desii nu detine nici o functie īn realitate īl manevreaza pe toti. Zoe nu-si pierde siguranta de sine nici cānd Catavencu ameninta cu publicarea scrisorii. Stie sa conduca bine si barbatul si amantul, obtinānd maximul de profit din aceasta situatie.



     Tipatescu este prietenul lui Zaharia Trahanache si amantul lui Zoe. Īn calitate de prefect el conduce judetul dupa bunul sau plac. Dupa pierderea scrisorii īi promite lui Catavencu functii si da ordin sa fie arestat. Este singurul personaj care se exprima corect, dar asemenea cerolalte personaje este corupt nerusinat īn stare sa foloseasca orice mijloc īn lupta politica. El descopera politele falsificate prin care īncearca sa santajeze pe Catavencu. Un singur moment īsi pierde capul, cānd īi propune lui Zoe sa fuga īmpreuna. Īn rest Tipatescu se stapāneste perfect, reprezentānd omul politic care si-a realizat toate ambitiile. Nelinistit, inmoral el nu ezita sa īnseala īncredera celui mai bun prieten, Zaharia Tipatescu.



     Comicul

      Caragiale este un maestru al comicului. Si īn aceasta comedie sub īnvelisul rāsului se ascunde satira. Dramaturgul sanctionānd defectele oamenilor si ale societatii. Si īn comedia lui Caragiale sursa comicului este contradictia dintre aparenta si esenta, dintre ceea ce vor sa para personajele si ceea ce sunt ele īn realitate. Aparenta este de cinste, corectitudine, amabilitate, dar realitatea este cu totul alta: coruptie, parvenitism, demagogie. Astfel Catavencu, Dandanache, Zoe, Trahanache, Prisanda sunt surprinsi īn renuntarea lor de la conditia ideala pe care ar trebui sa o reprezinte (Zoe īn contrast cu o femeie cinstita, Catavencu īn contrast cu adevaratul politician).

      Sunt prezente īn aceasta comedie diferite nuante ale comicului.

     Comicul de caracter

      Criticii literari au observat ca dramaturgul Caragiale deplaseaza accentul de pe deformitatea exterioara a personajelor comice pe deformitatea interioara, intelectuala: prostia, ticalosia, ipoclizia. Īn acest sens cu exceptia lui Tipatescu toate personajele sunt comice prin ceea ce fac si ceea ce spun. Comicul este provocat de suficienta, lipsa de logica a personajelor.



     Comicul de limbaj este mai bine realizat. Limbajul folosit de personaje ne da informatii pretioase despre identitatea personajelor, despre origine, profesiune , nivel de cultura, inteligenta, aparenta politica. Cu putine exceptii personajele se exprima gresit, folosind pleonasme, truisme, contradictii, nonsensuri. Toate aceste greseli de limba sunt o inepuizabila sursa de rās, dar pun īn lumina nivelul intelectual si sufletesc al acestor personaje.

     Pronuntarea gresita a unor cuvinte: andrisant, bampir, plebicist, renumeratie (Pristanda);capitalisti (Farfuridi).

     Ticurile sau autonomismele verbale:

      Farfuridi: La douasprezece trecute fix.

      Pristanda: curat (murdar)

      Trahanache: Stimabile; Ai putintica rabdare.

     Contradictia īn termeni: Dupa lupte seculare, care au durat aproape 30 de ani.

     Truismele

      Un popor care nu merge īnainte sta pe loc.

      O societate fara printipuri, care va sa zica ca nu le are...

     Nonsensuri

      O multime de nonsensuri sunt prezente īn discursul lui Farfuridi despre reviziunea constitutiei.

     Comicul numelelor ocupa un loc importatnt, fiind nu numai o sursa de rās, de amuzament, ci si un instrument a satirei. Astfel aluziile culinare (legate de alimentate) -Farfuridi, Brānzovenescu-; diminutivele ridicole -Agamita Dandanache-; radacinile semnificative -Catavencu- sugereaza trasaturi ale posesorilor acestora: prostia, senilitatea si demagogia .

      Vorbind despre talentul lui Caragiale īn caracterizarea personajelor prin nume, criticul Ibreleanu preciza: Numele din opera comica a lui Caragiale le dau impresia ca fac parte din personajele pe care le denumesc... La prima lectura sau reprezentare a unei comedii a lui Caragiale, simtim ca personajele nu puteau sa aiba alt nume, īn orice caz ca au numelel lor.



      Piesa este remarcabila īn primul rānd prin arta compozitiei. Tehnica este aceea a amplificarii treptate a conflictului. Initial apar īn scena Tipatescu, Trahanache, Zoe care sunt alarmati de un eveniment petrecut īnafara si dezvaluit partial. Apoi īn prim plan apare Catavencu santazistul si astfel se realizeaza conflictul fundamental a piesei. La acest conflict fundamental autorul adauga o serie de conflicte noi, secundare,astfel īncāt actiunea se complica progresiv, modalitate cunoscuta sub numele de tehnica bulgarului de zapada.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT

Nu ai gasit ce cautai? Incearca atunci pe

Click aici
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.