Ion creanga - amintiri din copilarie (comentariu) 3

3x puncte

categorie: Romana

nota: 9.41

nivel: Gimnaziu

     Īnceput īn 1881, Amintiri din copilarie constituie, dupa aprecierea unanima a criticilor si istoricilor literari, opera de maturitate, capodopera marelui scriitor moldovean I. Creanga, fiind considerat "primul roman al copilariei aranesti". Desi opera autobiografica, faptele, ideile, personajele nu sīnt īntre totul reale. Rezulta ca personajul principal al Amintirilor nu este scriitorul, ci N[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Ion creanga - amintiri din copilarie (comentariu) 3

     Īnceput īn 1881, Amintiri din copilarie constituie, dupa aprecierea unanima a criticilor si istoricilor literari, opera de maturitate, capodopera marelui scriitor moldovean I. Creanga, fiind considerat "primul roman al copilariei aranesti". Desi opera autobiografica, faptele, ideile, personajele nu sīnt īntre totul reale. Rezulta ca personajul principal al Amintirilor nu este scriitorul, ci Nica al lui Stefan al Petrii, surprins si descris din perioada copilariei, de cīnd a facut "ochi" si pīna ajunge "holtei, din pacate!".

      Universul creaiei sale īl formeaza satul natal Humulesti. Pentru autorul Amintirilor din copilarie satul natal este locul cel mai important si mai frumos din lume. Asa se explica de ce fiecare īnceput si fiecare sfīrsit de capitol din cele patru ale Amintirilor cuprinde referiri directe la casa parinteasca, la oamenii, la frumuseile si rezonana istorica a locurilor care īmprejmuiesc Humulestii.

      Capitolul I. Evoca frumuseile satului Humulesit "stau cīteodata si-mi aduc aminte ce vremuri si ce oameni mai erau prin parile noastre, pe cīnd īncepusem si eu, dragalia-Doamne, a ma radica baietas la casa parinilor mei, īn satul Humulesti, din tīrg drept peste apa Neamului; sat mare si (razasesc) vesel, īmparit īn trei pari care se īn tot de una; Vatra Satului, Delenii si Bejenii."; si mīndria de-a aparine prin nastere acestui sat vechi, razasesc: "S-apoi Humulesti si pe vremea aceea nu erau numai asa un sat de oameni fara capatīi, ci sat vechi, razasesc īntemeiat īn toata puterea cuvīntului; cu gospodari tot unul si unul, cu flacai voinici si fete mīndre, care stiau a īnvīrti hora dar si suveica, de vuia satul de votale īn toate parile, cu biserica frumoasa si niste preoi si dascali si poporani ca aceia, de faceau mare cinste satului lor".

      Īn continuare scriitorul evoca imagini din viaa de scoala: dascalul Vasile, calul Balan, luarea cu arcanul la oaste, plecarea cu bunicul David Creanga din Pipirig la scoala din Brosteni, īntīmplarea cu rostogolirea stīncii peste casa Irinucai. Din īntīmplarile relatate remarcam elogiul adus parintelui "Ioan de sub deal" īn calitatea lui de īntemeietor de scoala, prin chilia "durata la poarta bisericii pentru scoala".

      Partea a II.-a a Amintirilor descrie casa parinteasca din anii fericii ai zburdalnicei copilarii: "Nu stiu alii cum sunt, dar eu, cīnd ma gīndesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti (...) parca-mi salta si acum inima de bucurie. Si, Doamne, frumos era pe atunci, caci si parinii, si fraii, si surorile (mele) īmi erau sanatosi, si casa ne era īndestulata si copii si copilele megiesilor erau de-apururea īn petrecere cu noi, si toate īmi mergeau dupa plac, fara leac de suparare, de parca era toata lumea a mea!". Apoi povesteste peripeiile cu uratul de Anul Nou, la cirese, cu pupaza din tei si la scaldat.

      Partea a III.-a enumera vestitele locuri din jurul Humulestilor: "si satul Humulesti īn care m-am trezit, nu-i un sat laturalnic, mocnit si lipsit de privelistea lumii ca alte sate; si locurilecare īnconjura satul nostru īnca-s vrednice de amintire...; apoi istoriseste īntīmplari din vremea cīnd era elev la scoala din Falticeni, īmpreuna cu Oslobanu, Trasnea si Mogorogea, īn gazda la ciubotarul Paval, ascultīnd cīntecele din fluier ale lui Mos Bodrīnga.

      Īn partea a IV.-a Nica al lui Stefan al Petrii nu mai este copilul care prinde pupaza pe oua, care fura cirese, ci este acum "holtei din pacate" iar satul natal īi apare ca loc al primelor iubiri. De aceea legatura cu satul sau natal este acum mult mai strīnsa: "Cum nu se da scos ursul din bīrlog, aranul de la munte stramutat la cīmp, si pruncul, dezlipit de la sīnul mamei sale, asa nu ma dam eu dus din Humulesti īn toamna anului 1855, cīnd veni vremea sa plec la Socola, dupa staruinele mamei". Satul este vazut īndeosebi prin ceea ce impresioneaza sufletul sau de flacau (hore, petreceri etc, toate avīnd ca fundal cīntecul de dor ce se revarsa din strunele viorii lui "Mihai scripcariul din Humulesti" īn "puterea nopii").

      Sufletul adolescentului Nica este acum mult mai deschis sensibilitailor cromatice si vizuale ale īmprejurimilor satului natal: "Dragu-mi era satul nostru cu Ozana ceafrumos curgatoare si limpede ca cristalul, īn care se oglindeste cu mīhnire cetatea Neamului de atītea veacuri! Dragi-mi erau tata si mama, fraii si surorile, si baieii satului, tovarasii mei din copilarie..." si scriitorul surprinde amaraciunea din sufletul copilului care se dezradacineaza, se desprinde de paradisul copilariei.

      Impulsul creator al "Amintirilor din copilarie" este iubirea de casa, dragostea pentru universul mirific al copilariei luminata de prezena parinilor, frailor, consatenilor si aureolata de farmecul locurilor natale.

      Desi īn Amintiri scriitorul priveste retrospectiv, cu ochii copilului de odinioara, lipsit de griji, preocupat de jocurile sale si nu de neajunsurile oamenilor, sīnt zugravite īn aceasta opera si destule aspecte amare de viaa rurala.

      I. Creanga īi admira pe harnicii arani humulesteni, gospodari vestii, care "nu-s traii ca īn bīrlagul ursului, ci au fericirea de a vedea lumea de toata mīna", fiind ei asezai pe drumuri umblate. Ei erau īnsa "razasi fara pamīnturi, nevoii sa-si cīstige existena mai mult din confecionarea si vīnzarea sumanelor.

      Saracia īn care se zbateau muli arani este evidenta īn prezentarea gospodariei Irinucai "toata averea Irinucai erau cocioaba, doi boi, un ap si doua capre slabe si rīioase".

      La ara existau puine scoli si cele care funcionau erau create de particulari, care adesea urmareau numai beneficii personale, cum era cazul catihetului Conta de la Falticeni. Scolile nu aveau localuri proprii ca īn cazul scolii din Humulesti. Copii trebuiau sa plateasca taxe mari si din aceasta cauza muli ramīneau pe dinafara. Statul nu era preocupat nici de pregatirea cadrelor didactice. Īnvaatorii erau improvizai din dascalii bisericilor, din preoi sau calugari "care si ei se mirau cum au ajuns profesori". Acestia nu le explicau niciodata nimic, īi īnvaau mai ales rugaciuni si cīntece religioase. Nu existau manuale, īnvaau pe cari bisericesti (ceasloave) si cīnd exista cīte un manual scolar, acela era asa delimitat (gramatica lui Trasnea) sau de gresit, ca mai rau īncurca pe copii. Elevii neavīnd o buna īndrumare didactica erau obligai sa memoreze fara a īnelege ceva. Īn scoli se folosea bataia (Sfīntul Niculai si Calul Balan).

      Calugarii si preoii sunt aspru criticai, ei formau o categorie de privilegiai. Pe preoii nostri din sat nu-i īncape cureaua de pīntecari ce sīnt, caci "popa are mīna de luat, nu de dat; el manīnca si de pe viu si de pe mort". Clericii transformasera biserica īntr-o taraba, un mijloc de īmbogaire sigura si rapida.

      Este apoi criticata recrutarea īn armata (prinderea cu arcanul a lui badia Vasile); si lipsa de grija a statului faa de sanatatea publica, lipsa oricarei asistente medicale la Humulesti "medic" era mos Vasile Tandura, iar descīntecele ineau locul tratamentelor.



     Umorul īn Amintiri din copilarie



      Umorul este o forma a rīsului, o manifestare a bunei dispoziii. La I. Creanga umorul este alaturi de oralitate trasatura dominanta a Amintirilor din copilarie. Umorul la Creanga este unul sanatos, de origine populara.

      Principalele categorii ale umorului sīnt: umor de situaie (izvorīt din fapte, situaii, īntīmplari: prinderea mustelor cu ceaslovul, molipsirea de rīie de la caprele Irinucai, aplicarea postei la talpi, bataia dintre Mogorogea si Paval, īntīmplarea de la scaldat, vīnzarea pupazei etc); umor de caracter (izvorīt din felul de a fi al unor personaje: Mogorogea, mos Chiorpec, Trasnea, popa Buliga - zis si Ciucalau etc); umor de limbaj (izvorīt din folosirea de locuiuni, zicatori si proverbe, menite a provoca rīsul: "īs mai aproape dinii decīt parinii", "se ine ca rīia de om", "au tunat si i-au adunat", "mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima"; ori expresii ca: "va-i nevoie", "calea - valea", "bine - rau").

      Sursele umorului le reprezinta īntīmplarile hazlii, buna dispoziie a autorului, (Nica face haz de necaz), prezena glumei īn mijlocul lucrurilor celor mai serioase "Si sa nu credei ca nu mi-am inut cuvīntul, de joi pīna mai apoi, pentru ca asa am fost eu, rabdator si statornic la vorba de feliul meu; si nu ma laud, ca lauda-i faa; prin somn nu ceream de mīncare; daca ma sculam, nu mai asteptam sa-mi dea alii; si cīnd era de facut ceva treaba, o cam saream de pe-acasa"; ironia "Mos Luca de te-a īntreba cineva, de-acum īnainte, de ce trag caii asa de greu, sa-i spui ca aduci niste drobi de sare de la ocna si las daca nu tear crede fiecare"; autoironia "Īn sfīrsit, ce mai atīta vorba pentru nimica toata? Ia, am fost si eu, īn lumea asta, un bot cu ochi, o bucata de huma īnsufleita din Humulesti care nici frumos pīna la douazeci de ani, nici cuminte pīna la treizeci si nici bogat pīna la patruzeci nu m-am facut. Dar si sarac ca anul acesta, ca īn anul trecut si ca de cīnd sīnt, niciodata n-am fost".

      Limbajul Artistic este de o frumusee si originalitate inimitabila. Farmecul incomparabil al stilului lui I. Creanga vine din frumuseea limbii neamului romānesc. Mijloacele lingvistice folosite dau impresia de oralitate prin folosirea maxima a interjeciilor onomatopeice (ha! ha! ei! tusti! zbīrr!) a expresiilor onomatopeice si a verbelor imitative (ha! a horai, a gabui).

      Senzaia de oralitate e provocata si de mulimea expresiilor specifice limbii vorbite (vorba ceea, hat bine, pace buna) a zicerilor tipice (toate ca toate, de voie de nevoie) a īntrebarilor si exclamaiilor (ori mai stii pacatul, grozav s-a spariat, ce-i de facut?). Alteori īn text apar versuri popurale sau fraze rituale: La placinte īnainte / Si la razboi īnapoi. Decīt la oras codas ? Mai bine-n satul tau fruntas. Deosebita este si folosirea cuvīntului "mai" "ce mai de pomi s-au pus īn intirim (muli). Alteori e folosit ca abverb "mai ramīnei cu sanatate". Caracterul de oralitate provine si din folosirea dativului etic:"si-am cazut īn Ozana cīt mi i-i baietul"; sau folosirea unor expresii ori locuiuni populare: "īncaltea", "ca mai ba", "a cu-i a cu".

      Orala e si sintaxa frazei. Autorul lasa cuvintele sa se īnsire dupa o ordine a vorbirii si nu a scrisului, unde topica e mai controlata: "si harsita de matusa nu ma slabea din fuga nici īn ruptul capului; cīt pe ce sa puie mīna pe mine", "si eu fuga, si ea fuga, si eu fuga, si ea fuga, pīna ce dam cīnepa toata palanca la pamīnt". De asemenea majoritatea frazelor se leaga īntre ele prin conjucia coordonatoare copulativa "si" "Si cīnd īnvaam eu la scoala, mama īnvaa cu mine acasa. Si citea la ceaslov, la psaltire si Alexandria mai bine decīt mine, si se bucura grozav cīnd vedea ca ma trag la carte.

      Comparaiile sunt din limbajul popular: "cum nu se da scos ursul din bīrlog... asa nu ma dam eu dus din Humulesti"; "doi cai ca niste zmei".

      Epitetele sunt adesea regionalisme sau creaii lexicale proprii: calugarii o adunatura de zamparagii "duglisi", "mīine, poimīine aveam sa ne trezim niste babalīci gubaci", - dac-ar sti el ghilhanosul si ticaitul, de unde am pornit asta noapte".

      Arta literara consta īn "modul spunerii" īn hazul povestirii. I. Creanga īmbina cu maiestrie modurile de expunere:

      Naraiunea sau relatarea īn direct a naratorului, e īnsusi firul povestirii. Pe firul acestei povestiri se pot distinge momentele subiectului mai ales īn partea a IV.-a.

      Descrierea apare īn doua momente ale aciunii, cīnd evoca universul copilariei si cīnd īsi īntoarce privirea īnapoi, spre munii Neamului, din vīrful codrilor Pascalilor.

      Dialogul ascunde conflictul, dezvaluie sufletul personajelor, gīndurile, sentimentele, temperamentele, īnvioreaza aciunea, o propulseaza.

      Monologul interior apare īn noaptea dinaintea plecarii, īn ceasul disperat al īntoarcerii spre sine, a Eului īnfrīnt: "zicīnd īn sine-mi cu amaraciune: ce necaz de capul mieu".

      G. Calinescu scria "Creanga este expresia monumentala a naturii umane īn ipostaza ei istorica ce se numeste poporul romān".
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles