Ion barbu (etapele creatiei poetice)

5x puncte

categorie: Romana

nota: 7.92

nivel: Liceu

     Fenomenul artistic barbian s-a nascut în punctul de interferenta al Poeziei cu Matematica, de aceea poezia lui este cu mult deosebita de cea a lui Arghezi si Blaga, întrucât gradul ei de dificultate e mai mare. Mai exact spus, întelegerea poetului asupra a ceea ce trebuie sa fie poezia e mai aproape de conceptia unor poeti moderni si singulari ca Mallarmé sau Valéry, decât de conceptia mai g[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Ion barbu (etapele creatiei poetice)

     Fenomenul artistic barbian s-a nascut în punctul de interferenta al Poeziei cu Matematica, de aceea poezia lui este cu mult deosebita de cea a lui Arghezi si Blaga, întrucât gradul ei de dificultate e mai mare. Mai exact spus, întelegerea poetului asupra a ceea ce trebuie sa fie poezia e mai aproape de conceptia unor poeti moderni si singulari ca Mallarmé sau Valéry, decât de conceptia mai generala, impusa de romantism. Apoi nu trebuie uitat ca poetul a fost debutat de un matematician si ca modul lui de a gândi în spiritul abstract al matematicii s-a impus si în planul reprezentarilor poetice. Barbu însusi afirma: "Ca si în geometrie, înteleg prin poezie o anumita simbolica pentru reprezentarea formelor posibile de existenta... Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, asa ca, ramânând poet, n-am parasit niciodata domeniul divin al geometriei."

     Într-un interviu acordat lui Felix Aderca, din 1927, creatia lui Ion Barbu era împartita în patru etape: parnasiana, antonpanesca, expresionista si saradista. În studiul din 1935, Introducere în poezia lui Ion Barbu, Tudor Vianu propune trei etape: parnasiana, baladic - orientala si ermetica . Aceasta din urma împartire a devenit clasica.

     A.) Prima etapa este cea "parnasiana", a versurilor publicate între 1919 - 1920 în "Sburatorul". Printre ele amintim: Lava, Muntii, Copacul, Banchizele, Pentru Marile Elensenii, Panteism, Arca, Pytagora, Râul, Umanizare s. a.

     Scurte si riguroase ca forma - câteva sunt sonete -, poeziile propun un univers tematic restrâns. Barbu descrie peisaje mineralizate, forme ale geologicului si ale florei , evoca zeitati mitologice sau surprinde procese de constiinta, cum ar fi solemnul legamânt al lepadarii de pacatul contemplatiei abstracte în favoarea vointei de a trai cu frenezie, într-o totala consonanta cu ritmurile vii ale naturii. Evitând poezia - confesiune, exprimarea directa a nazuintelor sufletului sau, I. Barbu le transfera unor elemente ale naturii: copacul, banchizele, muntii, pamântul ceea ce indica o tendinta de a folosi simboluri " obiective". Peisajele , pasteluri exotice si imaginare, închid în ele elanuri si încorsetari ale fiintei umane, aspiratii patetice si încrâncenate refuzuri, ca în aceste solemne strofe din Copacul :

      "Hipnotizat de - adânca si limpedea lumina

      A boltilor destinse deasupra lui, ar vrea

      Sa sfarâme zenitul si - ncremenit sa bea

      Prin mii de crengi crispate, licoarea opalina"

     sau din Banchizele:

      "Din aspra contopire a gerului polar

      Cu verzi si statatoare pustietati lichide,

      Sinteze transparente , de straluciri avide,

      Zbucnesc din somnorosul noian originar."

      Poezia Umanizare scoate în evidenta un conflict dramatic al fiintei umane, care, în aspiratia ei spre absolut, trebuie sa o pteze între doua principii: intelectual si senzual, între contemplatia " apolinica" si trairea "dionisiaca". Poezia, spune Barbu , le împaca pe amândoua într-un proces unic, într-o sinteza în care Gândirea se transfigureaza luând forme concrete de " sunet,

linie, culoare ". Ideea devine " muzica a formei în zbor, Euritmie", deci intuitie a esentei lumii. Aspiratia spre cunoastere are, în prima perioada , un caracter cam abstract, de unde si, frecvent, raceala versurilor. Încercarea de concretizare se sprijina pe împrumuturi din mitologie, care lasa de obicei o impresie puternica de livresc. Recurgerea la elemente mitologice grecesti si preocuparea deosebita pentru expresie i-au facut pe unii cercetatori (E. Lovinescu) sa vorbeasca de un parnasianism al începuturilor literare ale lui I. Barbu. Dar poezia parnasiana franceza reprezentata prin Lecomte de Lisle sau Hérédia, era fundamental decorativa si antiromantica în continut neîngaduind elanuri sufletesti, pe când la Barbu , sub împietrita si recea marmura a versului, se rasucesc pasiuni violente, nelinisti si aspiratii tulburi, ceea ce denota deocamdata o structura romantica . Probabil ca aceasta este si cauza pentru care si le-a refuzat mai târziu, socotindu-le ca

" decurg printr-un principiu poetic elementar ". El tinde spre o alta formula poetica, departata de romantism, spre "un lirism omogen, instruind de lucrurile esentiale, delectând cu viziuni paradisiace ", pe care a realizat-o în urmatoarele etape ale creatiei sale.

     B.) Etapa a doua, baladica si orientala, indica orientarea spiritului poetului spre concretul lumii, cum si anuntase în Umanizare. Aici pot fi integrate poeme ca: Dupa melci, Riga Crypto si lapona Enigel, Domnisoara Hus, Isarlîk, Nastratiu, Hogea la Isarlîk, publicate din a doua jumatate a lui 1921 pâna în 1925, în "Viata româneasca" si "Contimporanul". Mai toate sunt lungi, datorita în mare masura pasajelor descriptive, consecinta imediata a preocuparii de concret; au un caracter narativ, "baladic" , pentru ca în ele "se zice" o poveste; în sfârsit evoca o lume pitoreasca, de inspiratie autohtona sau balcanica, asemanatoare cu cea din viziunea lui Anton Pann. Exceptionala este acum sugestia picturala. Expresia este proaspata si pregnanta dezvaluind în I. Barbu un poet al cuvântului , nu numai al ideii si viziunii, cum îl cunoastem la început. Descriptia însa nu exista exclusiv pictural, ci fixeaza o atmosfera adecvata.

      Isarlik, de exemplu, este o cetate ideala, asezata "la mijloc de Rau si Bun", populata cu oameni care traiesc deopotriva deliciile spiritului si pe cele ale vietii " într-o slava statatoare": univers

fabulos în care se echilibreaza totul. De o deosebita forta de sugestie, sub raportul inventiei verbale, este Domnisoara Hus a carei valoare sta aproape în întregime în expresie. Poezia vorbeste despre povestea unei iubiri patimase cândva si nefericite si a unei tragicomice eroine, cadâna "pezevenche" ce-si cheama de pe lumea cealalta, prin descântece, iubitul care a uitat-o. Dar farmecul nu sta în ineditul pitoresc al întâmplarii ci în extraordinara incantatie a versurilor si în sugestia de fantastic a descântecului. Substratul simbolic al elementelor narative si descriptive din poeziile etapei a doua poate fi întâlnit în Dupa melci, poem lung în care se stilizeaza motive folclorice pentru a se povesti o experienta de initiere în tainele naturii, devenita drama a cunoasterii sau în Riga Crypto si lapona Enigel.

      C.) Ultima etapa a poeziei lui I. Barbu este una de încifrare a semnificatiilor, numita din aceasta cauza etapa ermetica. Mai întâi exista un moment de tranzitie, reprezentat de Oul dogmatic, Ritmuri pentru nuntile necesare sau Uvedenrode, publicate între 1925 - 1926. În ele se pastreaza înca legatura cu etapa anterioara atât prin pasajele descriptive cât si prin cele narative, care fac poezia mai usor de descifrat. G. Calinescu sustine ca de fapt aici exista ermetismul autentic al poeziilor lui Barbu, pentru ca se bazeaza pe simboluri, cel din Joc secund nefiind decât un ermetism de " dificultate filologica ", tinând de o sintaxa poetica dificila.

      Poeziile amintite se învârtesc, metaforic vorbind, pe ideea " nuntii " înteleasa ca patrundere în miracolul creatiei universale. Oul dogmatic este chiar un simbol al misterului " nuntii ", pentru ca în structura lui duala se reprezinta lumea dinaintea nuntirii, creatia de dinaintea Genezei. Banalul ou demonstreaza ca "marunte lumi pastreaza dogma", ca macrocosmosul se repeta în microcosmos. De aceea el este facut sa devina obiect de contemplatie:

     "E dat acestui trist norod

     Si oul sterp ca de mâncare,

     Dar viul ou la vârf cu plod

     Facut e sa-l privim la soare!"

     Vazut în lumina soarelui, oul releva însasi esenta universului, imaginea eterna a increatului.

      În Ritmuri pentru nuntile necesare se evoca trei ca de cunoastere: prin eros ( sau senzuala), reprezentata astral prin Venus, prin ratiune, având simbol pe Mercur, si prin contemplatie poetica, care e tutelata de Soare.

      Fiecare experienta este o "nunta", adica o comuniune cu esenta lumii, dar prin primele doua contopirea nu este perfecta. Senzatiile permit numai un contact fulgerant , iar intelectul ignora, pentru a face operatiile proprii cunoasterii logice, conditia fundamentala a universului, care este devenire continua. Aspiratia spre absolut se împlineste doar prin atingerea contemplatiei poetice, prin viziunea directa a principiului universal când:

      "intram

     Sa ospatam

     În camara Soarelui

     Marelui

     Nun si stea,

     Aburi verde sa ne dea,

     Din caldari de mari lactee,

     La surpari de curcubee,

     În Firida ce scântee / Etern"

     În termeni mai simpli poezia pune problema raportului dintre cunoasterea logica si cea metaforica asa cum o pusese si Blaga în Eu nu strivesc corola de minuni a lumii.

      În Uvedenrode pe aceeasi tema a nuntii e reluata într-un material poetic, ideea erosului ca încercare esuata de cunoastere. Titlul, inventat de poet, defineste un spatiu de cosmar, "o râpa a gasteropodelor ", reprezentare a purei vieti vegetative. Faza de tranzitie este de o puternica originalitate, derutanta pentru cititor, caruia i se solicita un efort mult mai mare decât de obicei pentru sesizarea semnificatiilor, a viziunii ample închise în imaginile concrete ale poemului. Limbajul este dens, termenii neobisnuiti, multi neologistici sau rari. Este un ultim pas pâna la concentrarea extrema a expresiei din ciclul Joc secund. În seria de poezii din Joc secund, orientarile fundamentale ramân cele doua, mai mult întâlnite spre prinderea sensului lumii ascuns de aparente, de fenomene sau dimpotriva, spre fenomenalitatea imediata în care se intuieste esenta lumii. Din aceasta perspectiva ciclul are doua texte care pot fi socotite arte poetice: cel intitulat chiar Joc secund (sau Din ceas dedus) si Timbru.

     Joc secund impresioneaza mai întâi printr-o sonoritate impecabila, adevarata "muzica a formelor în zbor ", dar nu - si dezvaluie sensul de la prima lectura. Dupa însasi marturisirea poetului " poezia este lumea purificata în oglinda( deci reflectare a figurii spiritului nostru) act clar de narcisism (de autoiubire deci de autocunoastere), semn al mintii (deci act intelectual, un sentiment, afectivitate lirica) ". Ideea fundamentala în acesta poezie este ca arta e un joc secund, mai pur, realitate sublimata, care porneste din viata, dintr-o traire, dar nu se confunda cu viata, constituindu-se ca un univers secund, posibil. Acest univers se ridica pe anularea, pe " înecarea" celuilalt, nu e, cu alte cuvinte, o copie a lui, ci are un sens propriu, intern, care - l justifica. Daca lumea reala exista sub zenit, în obiectivitate, poezia traieste sub semnul nadirului, în reflectare. Poetul transpune oglindirea din constiinta sa în melodia cuvintelor, ascunzând în ele cântecul lui - creatia, asemenea marii care îsi ascunde cântecul ei sub clopotele verzi ale meduzelor.

     În poezia Timbru , privirea poetului e fixata pe suprafata lumii, nu dincolo de ea fascinat într-atât de lucruri (de piatra, de huma, de unda marii ) , încât le atribuie o viata sufleteasca. Cum ele sunt mute, poezia este aceea care ar trebui sa le exprime, ceea ce presupune, pentru poet, o comunicare simpatetica cu ele, identificarea (atitudinea e diametral opusa aceleia din Joc secund).

     Poezia postulata acum nu mai e concentrare de esente ci "un cântec încapator", capabil sa cuprinda diversitatea infinita a lucrurilor, un imn de lauda a creatiei cosmice asemanator aceluia pe care conform traditiei biblice, l-ar fi intonat în paradis îngerii, când Dumnezeu a creat-o pe Eva din coasta lui Adam.

     Celelalte poezii din ciclu se aseaza sub una sau alta din cele doua poetici, toate sunt în fond niste descrieri diferentiate enorm de altele în limbaj.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles