Ion Druta

2x puncte

categorie: Romana

nota: 9.43

nivel: Gimnaziu

În nuvelistica românească din stânga Prutului cărțulia de proze scurte La noi în sat de Ion Druță a însemnat debarasarea de primitivism, de artificial și de gazetărie searbădă si superficială, aservită regimului, puterii oficiale. Istorioarele banale, înșirate de Ion Canna și de alți prozatori ai timpului, inclusiv de Grigore Adam, - cel mai aproape de condiția genului -, s-au pomenit depășite de [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Ion Druta

În nuvelistica românească din stânga Prutului cărțulia de proze scurte La noi în sat de Ion Druță a însemnat debarasarea de primitivism, de artificial și de gazetărie searbădă si superficială, aservită regimului, puterii oficiale. Istorioarele banale, înșirate de Ion Canna și de alți prozatori ai timpului, inclusiv de Grigore Adam, - cel mai aproape de condiția genului -, s-au pomenit depășite de surprinzătoarele lui plăsmuiri în care acționau personaje vii, expresii firești ale oamenilor din preajmă, prezentați de scriitor în situații reale de viață și formând - împreună - ceea ce în critica literară a timpului s-a numit "tablouri plastice din viață" (Vasile Coroban). (...)

Ion Druță s-a dovedit a fi cel mai talentat prozator (și dramaturg) încă în anii '50-'60, datorită înțelegerii juste și profunde a adevărului că valoarea operei de artă nu este una pur cognitivă sau instructivă, ca a istoriei sau a eticii, de exemplu, ci e una cognitiv-estetică, instructiv-estetică.

Valoarea social-estetică a operelor sale este asigurată de cunoașterea impecabilă de către scriitor a realității supuse investigației literare și de măiestria artistică de care dă el dovadă în procesul scrierii.

Primul exemplu convingător în acest sens este nuvela Sania, remarcabilă prin evocarea unei realități bogate sub aspectul trăirilor și problemelor de conștiință și prin artisticitatea evocării (...)

Asemeni unui alt meșter Manole, moș Mihail se dăruie totalmente "zidirii" sale. Cu?prins de patima gândului, apoi și a lucrului Ia sanie, el se lipsește de odihnă, de liniște sufletească, de propria soție care întâi îl cicălește, apoi îl ocărăște, iar în cele din urmă îl pără?sește. După cum Manole își zidise soția îrfcperetele mănăstirii, la fel moș Mihail se lipsește de soție de dragul săniei, înțelegea că fără babă "îl aștepta o viață atât de pustie", dar când s-a mai uitat o dată la sania neterminată a înțeles că "fără sanie - nici măcar pustie n-a fi".

Conflictul dintre moș Mihail și soția sa, pur exterior, nu e principalul conflict al nuve?lei. Acesta se desfășoară între sentimentele, gândurile, trăirile personajului principal, cul?minând cu nemulțumirea moșului de ceea ce a realizat. Idealul este irealizabil în principiu; odată realizat, idealul devine ceva obișnuit, banal, lăsând loc unei realizări noi, perfecte chiar și fără de ceea ce anterior ți-a părut desăvârșit. (...)

Scrisă în același an (1955), publicată în volum pentru întâia oară în 1957, povestirea Frunze de dor este o altă dovadă concludentă a unor mari și alese capacități creatoare ale scriitorului. (Facem aici constatarea, valabilă de altfel și pentru celelalte opere ale lui Druță, că autorul și-a perfecționat mereu nuvelele și romanele, astfel încât în tratarea unora ar putea să apară disensiuni între diferiți participanți la dialog, în funcție de varianta analizată.

Noi vom apela la textul variantei din Scrieri, l, 1989). În centrul acestui adevărat poem de dragoste se află doi tineri din satul Valea Răzeșilor: Gheorghe Doinaru și Rusanda Cibotaru, ambii la vârsta îmbobocirii dragostei. Primăvara dragostea lor izbucnește năvalnic, vara se consumă pe îndelete, poetic și puternic, dar toamna se veștejește nemilos.

Personajele sunt legate firesc și trainic, prin nenumărate fire, de viața satului în ultimul an de război, din primăvara până în toamna anului 1945, scriitorul realizând o imagine concretă, vie, impresionantă a vieții satului basarabean al timpului. (...) Dragostea lui Gheorghe și a Rusandei a apărut și s-a aprins cât amândoi tinerii purtau grijă pământului din Hârtoape, într-o zi de primăvară timpurie, Gheorghe fi?ind la arat, iar Rusanda la sădit mazăre, s-au înțeles ei să meargă, seara, la club.

La întoar?cere, prin întunericul nopții, "pășind alături, fragedă și puțintică, Rusandra răspândea înjur un farmec pe care Gheorghe nu-1 cunoscuse până atunci și toate drumurile, casele, gardurile, toate cele sunoscute și răscunoscute de el îi păreau proaspete, noi, căci le vedea pentru prima oară împreună cu Rusanda", iar când băiatul, învingându-și sfiala, a sărutat-o, Rusanda " a scos repede o batistă, a pornit cu ea spre buze, dar mâna n-a îndrăznit să șteargă arsura primei sale dragoste...".

Totuși nu aceste gânduri l-au făcut pe Gheorghe să se despartă de dragostea sa sinceră, adâncă, unică. "Tu, copilă, nu sta mult la sfat. Știi câte ai pe capul tău!" îi zice Rusandei mama.

Gheorghe înțelege că mama fetei îl alungă. Fire sensibilă, el se simte rănit adânc și se poate spune că un atare amănunt a decis aproape totul, 1-a îndepărtat aproape definitiv de Rusanda. Aproape, deoarece și după aceasta dragostea lui își cerea dreptul la viață; Gheorghe își zice că ar fi trebuit s-o viziteze la Soroca, după cum îl invitase Rusanda; mai mult, într-o noapte își ia inima în dinți și merge la Rusanda.

S-a apropiat de ferestrele astu?pate, din care se strecura o rază de lumină, și a auzit cum "un glas bărbătesc a spus: "Eu zic: bine! Dar roata căruței are diametru?" și un glas, senin ca cerul, scump ca viața, a întrebat: "Da el ce-a zis?"

Dar chiar cei mai buni dintre cititorii povestirii n-au intuit un sens foarte profund al transformării Rusandei în profesoară, și n-am fi vorbit nici noi despre aceasta dacă scriitorul însuși n-ar fi intervenit la un moment dat cu niște destăinuiri zguduitoare.

După ce constată calm și durut că "această lucrare Frunze de dor nu este înțeleasă just" și pune câteva întrebări firești - "Ce s-a întâmplat? De ce s-a lepădat Gheorghe de Rusanda?" - Druță ex?plică: "Vedeți Dumneavoastră, acea epocă a demonismului comunist avea un mecanism foarte adânc ascuns, pe care eu 1-aș numi discreditarea valorilor.

Și uite, cum a început atuncea în șaisprezece sau șaptesprezece, când
bucătăreasa era pusă în fruntea statului, până în ziua de astăzi această mare "epopee" încă nu a luat sfârșit. Și discreditarea valorilor cam cum mergea? Dumneata nu prea ești bun de învățător, dar uite noi te facem, în schimb dumneata o viață întreagă ai să ții minte că noi te-am făcut învățător...

Și uite în felul acesta atâta a fost frământată această lume cu discreditarea valorilor reale, încât mai fiecare din noi nu și-a trăit viața pe care ar fi vrut s-o trăiască, n-a făcut ceea ce ar fi vrut să facă în viața lui și ar fi fost capabil să facă, dar n-a făcut, admitem că nici n-a iubit pe cel pe care ar fi vrut să-1 iubească..." (Ion Druță, Discreditarea valorilor, Moldova Suverană, 1993, 25 septembrie). (...)
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles