Ioan slavici - moara cu noroc (prezentare generala)

3x puncte

categorie: Romana

nota: 7.72

nivel: Liceu

     Alaturi de Eminescu, Caragiale, Creanga, Slavici este un clasic al literaturii romānesti, completānd fericit peisajul literar din a doua jumatate a sec. al XIX.-lea. Este defapt primul mare scriitor al Transilvaniei; este un creator complex, exceptional nuvelist, romancier, dramaturg, publicist si memorialist.



     Contributia lui Slavici la dezvoltarea prozei r[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Ioan slavici - moara cu noroc (prezentare generala)

     Alaturi de Eminescu, Caragiale, Creanga, Slavici este un clasic al literaturii romānesti, completānd fericit peisajul literar din a doua jumatate a sec. al XIX.-lea. Este defapt primul mare scriitor al Transilvaniei; este un creator complex, exceptional nuvelist, romancier, dramaturg, publicist si memorialist.



     Contributia lui Slavici la dezvoltarea prozei romānesti:

      Prin creatia lui Slavici proza romāneasca dobāndeste o consolidare a dimensiunii realiste si o remarcabila deschidere spre psihologic.



     1. Consolidarea dimensiunii realiste

      Prin nuvelele si romanele sale Slavici a demonstrat necesitatea prezentarii realitatii asa cum este ea. Slavici respinge īnfrumusetarea, prezentarea idilica a satului romānesc.

      Departe de imaginea samanatorista, satul lui Slavici este un spatiu tensionat din cauza inegalitatii sociale, un spatiu al rivalitatilor pentru avere. Cu Slavici se consolideaza reflectarea realista, obiectiva a realitatii rurale, ceea ce va constitui punctul de plecare al realismului obiectiv, impus de Liviu Rebreanu.

      Agārbiceanu, referindu-se la contributia lui Slavici, la progresul realizat de acesta īn reflectarea satului si a taranului, preciza: proza literara ardeleana īsi are īnceputul īn nuvelele lui Slavici.

      Slavici ofera o imagine autentica a satului romānesc, observat īn momentele lui rituale: nasterea, nunta, sarbatorile, moartea. De exemplu īn nuvela Padureanca Slavici descrie obiceiurile de la seceris; īn nuvela Gura satului prezinta obiceiurile de la petit; īn nuvela La crucea din sat descrie muncile agricole; īn Moara cu noroc obiceiurile de Pasti; īn nuvela Padureanca obiceiurile de la nunta si la īnmormāntare.

      Slavici este atent si la spiritualitatea taraneasca concretizata īn proverbe, zicatori, sentinte populare.

      Īn concluzie, Slavici -prin nuvelele sale- realizeaza un tablou etnografic al satului ardelean, lipsit de orice intentie de idilizare.



     2. Deschiderea spre psihologic

      Slavici este primul scriitor, care demonstreaza ca sufletul taranului este un univers bogat si demn de interes.

      Personajele lui Slavici nu sunt schematice, simple, primitive, ci sunt indivizi īnzestrati cu o bogata viata interioara, capabil de sentimente, trairi profunde. Slavici īsi īnzestreaza personajele cu complexitate psihologica, cu calitati si defecte, cu acel amestec de bine si rau, ce se afla la oamenii adevarati, dupa cum observa George Calinescu.

      Slavici īsi pune personajele īn situatii limita cānd trebuie sa aleaga īntre solicitati simultane, dar care se exclud reciproc (Ghita din Moara cu noroc). Asupra personajului se exercita constrāngeri deformatoare ale partenerului, ale familiei sau ale satului (Gura satului). Din aceste situatii rezulta drame ale demnitatii si ale vanitatii (māndriei). Slavici este un maestru al analizei psihologice; stie sa urmareasca gradat instalarea crizei sufletesti si evolutia ei de la primele semne pāna la punctul culminant.

      Procedee ale analizei psihologice: acumularea lenta a faptelor (Moara cu noroc), descrierea celor mai fine mutatii sufletesti, notarea reactiilor fiziologice, monologul interior, dialogul conflictual, legatura dintre criza sufleteasca si cadrul natural, deplina motivare sociala si psihologica a dramelor. Slavici este creatorul nuvelei realiste-psihologice romānesti.



     Moara cu noroc





      Este o nuvela psihologica si realista remarcabila prin complexitatea personajului principal, prin compozitie, prin observatie psihologica si sociala.

      A vedea īn personajul principal doar un individ dezumanizat din cauza setei de bani ar īnsemna o simplificare nepermisa a nuvelei si a personajului, mai precis, o reducere a acestuia numai la una din laturile sale fundamentale. Personajul traieste o drama profunda a indeciziei, a imposibilitatii de a alege īntre doua solutii simultane, dar contradictorii.

      Personajul principal traieste si o drama a vanitatii ranite. Īmpotriva parerii generale, Ghita nu este un om slab, dimpotriva, setea de bani o īntāmpina o puternica rezistenta atunci cānd este vorba de pierderea cinstei. Reactiile personajului, mai ales īn a doua parte a nuvelei au la baza setea de razbunare asupra aceluia care l-a supus unor umilinte repetate.

      Actiunea nuvelei este plasata īn mediul ardelenesc īn a doua jumatate a secolului al XIX.-lea. Atentia se concentreaza asupra lui Ghita, a carui evolutie este urmarita pe fundalul unei lumi stapānita de violeta, de crima si de coruptie.

      Īnceputul nuvelei sta sub semnul īntelepciunii populare, exprimate de mama Anei: omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit, deci omul trebuie sa fie multumit cu rostul lui, sa nu-si schimbe locul si traditia de dragul bogatiei si al cāstigului usor. Īntreaga nuvela se conformeaza acestui principiu. Esenta nuvelei o reprezinta zbaterea dramatica a personajului principal, lupta acestuia cu sine īnsusi si cu ceilalti.

      La īnceputul nuvelei Ghita apare ca un om harnic si cumsecade, care trudeste din greu pentru īntretinerea familiei; nemultumit de conditia sa, el doreste sincer sa-si schimbe viata, sa traiasca altfel: sa cārpesc si mai departe cizmele oamenilor, care umbla toata saptamāna īn opinci ori desculti, iara daca dumineca e noroi īsi duc cizmele pāna la biserica, si sa ne punem pe prispa casei la soare, privind eu la Ana, Ana la mine, amāndoi la copilas, iara d-ta la tustrei. Iaca linistea colibei.

      Īmpotriva sfaturilor soacrei, Ghita hotareste singur sa se mute la Moara cu noroc pentru a face avere; desi locul e rau, izolat, īn calea tālharilor, Ghita hotareste tot singur si īsi asuma toate riscurile. Stabilit la han, prin harnicia sa, reuseste sa transforme locul neprimitor īntr-un popas placut pentru calatori. Ghita dovedeste īn acelasi timp si o capacitate de adaptare.

      Dupa o scurta perioada de multumire si de prosperitate, Ghita descopera ca adevaratul stapān al locurilor este Lica Samadaul. Primul semn īl pune pe gānduri: porcarii lui Lica vin, manānca, beau si pleaca fara sa plateasca; Ghita nu este un om slab, el intuieste ce-l asteapta si se pregateste de rezistenta morala, cumparāndu-si pistoale, aducāndu-si cāini si tocmind o sluga.

      Chiar de la prima īntālnire cu Lica īsi da seama de adevaratele intentii ale acestuia si refuza orice colaborare: Eu nu stau aici ca sa tin seama despre cei ce vin si trec si asa nici nu-i prea stiu. Este īnsa repede redus la tacere si silit la colaborare de Lica Samadaul, care īi ia toti banii sub forma de īmprumut; lui Ghita nu-i ramān prea multe posibilitati, pentru ca denuntāndu-l pe samadau si-ar putea pierde banii.

      Prima greseala a lui Ghita este acceptarea grasunilor trimisi de Lica. Treptat, cārciumarul face tot mai multe compromisuri; el ajunge astfel la īncrucisarea unor motivatii puternice, dar opuse: pe de o parte dorinta de a ramāne om cinstit, dar sarac, iar pe de alta tentatia cāstigului usor, dar care īnseamna pierderea cinstei.

      Cārciumarul īncepe un joc al disimularilor: pe fata īl informeaza pe Lica, dar īn ascuns ia legatura cu jandarmul Pintea. El īsi propune sa-si faca acest joc 2-3 ani, pāna strānge ceva avere. Socoteala sa este gresita: el nusi da seama ca Lica cere totul, o supunere deplina si neconditionata. Asocierea cu raul nu se produce usor, ci are consecinte profunde asupra cārciumarului, care-si pierde linistea sufleteasca, bucuria cāstigului cinstit si seninatatea.

      Cārciumarul este chinuit de remuscari; zbaterea sa este cu atāt mai dramatica, cu cāt el este constient de decaderea sa. Cārciumarul opune samadaului o rezistenta sustinuta reactionānd puternic īmpotriva umilirii: Īmi iai banii! Sati fie de bine! Mi-ai luat linistea sufletului si mi-ai stricat viata: sa-ti fie de bine! Dar sa nu crezi ca ma tii legat, sa nu crezi ca te prinde sa ma iai īn bataie de joc!; Lica, nu crede ca poti sa ma tii de frica. Daca esti om cuminte, cauta sa te pui la buna īntelegere cu mine.

      Ghita īsi da seama de propria sa degradare morala prin asocierea cu samadaul; īn discutiile cu acesta razbate un fel de revolta neputincioasa īmpotriva celui mai tare: Nu te juca dar cu mine. Gāndeste-te ca tu m-ai facut sa nu mai am multe de perdut si baga de seama sa nu mai perd si cele ce am! Sa-ti fie frica de mine!

      Devenind tot mai mult omul lui Lica, Ghita se schimba radical: dintr-un om sociabil, deschis, devine un om īnchis īn lumea propriilor sale gānduri, vesnic preocupat de propria sa familie. Din dorinta de asi opcroti familia el o tine pe Ana departe de problemele si gāndurile sale; armonia, seninatatea, veselia dispar treptat din familia sa.

      Ghita accepta sa schimba banii murdari ai lui Lica si sa-i dea informatiile necesare; el prinde gustul banului nemuncit si drept rezultat lacomia sa se amplifica tot mai mult. Prima lovitura morala o reprezinta luarea banilor de catre samadau; a doua implicarea sa īn procesul īmpotriva lui Lica si a oamenilor sai. Ghita este nevinovat, dar aparitia la proces alaturi de porcarii banuiti de crima, īl descalifica. Reputatia sa de om cinstit, autoritatea sa morala se prabusesc; īnstrainat de propria sa familie, condamnat la dispretul oamenilor, umilit de repetate ori de samadau, Ghita īncearca o apriga sete de razbunare īmpotriva samadaului.

      El īsi da seama foarte bine, ca datorita lui Lica a pierdut totul: multumirea cāstigului cinstit, linistea si fericirea familiei, rescpectul oamenilor; gestul sau din final, abandonarea Anei īn bratele samadaului este īn fond o īncercare disperata de razbunare.

      Din nou, socoteala sa este gresita, crezānd ca femeia va rezista pāna cānd el va aduce pe jandarm pentru a-l prinde pe samadau cu dovezi compromitatoare asupra lui: Tare om esti tu, Ghita, grai Pintea pe gānduri. Si eu īl urasc pe Lica; dar n-as fi putut sa-mi arunc o nevasta ca a drept momeala īn cursa, cu care vreau sa-l prind.

      Uciderea Anei este pe fond o expresie a iubirii profunde pentru ca viata lor din acest moment ar fi fost imposibila.

      Sfārsitul lui este o ilustrare a eticismului ardelean īnsensul ca Ghita a gresit tradāndu-si traditia si parasind munca cinstita de dragul cāstigului usor, al banilor.

      Lica Samadaul este un personaj la fel de complex si complicat. Fara īndoiala are cāteva calitati: inteligent, temerar, bun cunoscator al oamenilor, autoritar, voluntar, dar aceste calitati sunt puse īn slujba raului.

      Este un om tare, al carui scop este puterea, prin care sa-i supuna si sa-i manevreze pe ceilalti. Fata de Ghita adopta o adevarata tactica a domesticirii: īi oboseste adversarul prin asteptare prelungita, lasāndu-l pe cārciumar sa se framānte, sa se macine īn gol.

      Ca o demonstratie de forta, īsi trimite oamenii, care manānca, beau si nu platesc. Cānd apare la han, intra pe usa din dos, sugerānd astfel ca el este adevaratul stapān al locurilor: Aci, la Moara cu noroc, nu putea sa stea nimeni fara voia lui Lica: afara de arāndas si afara de stapānire mai era si dānsul care stapānea drumurile si īn zadar te īntelegi cu arendasul, īn zadar te pui bine cu stapānirea, caci, pentru ca sa poti sta la Moara cu noroc, mai trebuie sa te faci si om al lui Lica.

      Chiar de la prima discutie Lica īi pune īn vedere lui Ghita ca trebuie sa colaboreze cu el: Ori īmi vei face pe plac, ori īmi fac rānd de alt om la Moara cu noroc. Lica se autocaracterizeaza, dezvaluindu-si brutalitatea si cinismul: Eu sunt Lica, samadaul... tu vezi un lucru: ca umblu ziua-n amiaza mare pe drumul de tara si nimeni nu ma opreste īn cale, ca ma duc īn oras si stau de vorba cu domni".

      Bun psihlog, Lica intuieste slabiciunea cārciumarului: Te stiu om, care tine la bani. Pentru a paraliza orice intentie de nesupunere, Lica ia toti banii cārciumarului sub forma de īmprumut. Faptele lui Lica sunt: īnselaciune, furt, crima. El se conduce dupa un cod moral propriu īn afara legilor si a statului.

      Īn raporturile cu Ghita īsi calculeaza cu atentie fiecare lovitura, lovind īn demnitatea omului, īn māndria barbatului, īn autoritatea sa de sot si parinte, de stapān al hanului; si nu īn ultimul rānd īn imaginea sa de om cinstit.

      Lica urmareste o subordonare totala; treptat, el īnlatura toate elementele pe care s-ar putea sprijini cārciumarul, nelasāndu-i decāt o singura posibilitate: colaborarea cu Lica.

      O demonstratie de forta este crima si procesul, care urmeaza; printr-o singura lovitura, Lica īsi realizeaza mai multe scopuri: scapa de martori nedoriti (femeia, Buza-Rupta si Saila); īl implica pe Ghita, care desi este nevinovat, prin aparitia sa la proces alaturi de porcarii banuiti de crima, se descalifica (pierde stima si īncrederea celorlalti); scapa nepedepsit, protejat de marii proprietari de turme de la oras.

      Lica este un om crud pentru care a ucide un om este o fapta obisnuita: Acum sāngele cald e un fel de boala, care ma apuca din cānd īn cānd pentru ca tu nu stii īnca... ce grozava e placerea de a lovi pe omul care te supara...

      Pentru a-si realiza scopurile, Lica este īn stare de orice. Pentru a-l lipsi pe Ghita de sprijinul familiei, īi atrage la īnceput pe copii, si apoi pe Ana. Ana face si ea parte din planul de supunere totala a barbatului prin femeie. Aceeasi tarie de caracter o dovedeste si īn final, cānd dāndu-si seama ca nu mai are nici o sansa, se sinucide.

      Personajul exercita permanent o fascinatie diavolica asupra celor din jurul sau, acest lucru este intuit de Ana: ...e om rau si primejdios; asta se vede īn ochii lui, din rānjetul lui si mai ales din cautatura ce are, cānd īsi roade mustata cu dintii. E om patimas, Ghita, si nu e bine sa te dai prea aproape de el.

      Ana īsi iubeste familia (sotul si copii) si sufera, cānd Ghita nu-i īmpartaseste gāndurile lui. Neglijata, ea iese treptat de sub influenta sotului pentru a intra sub fascinatia lui Lica. Desi la īnceput īl evita pe Lica, intuind fondul rau al acestuia, traptat este impresionata de caracterul puternic si barbatia lui. Ea este o victima īnstrainata de sot, abandonata de Lica Samadaul.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles