Invatamantul medical veterinar

3x puncte

categorie: Medicina

nota: 9.44

nivel: Facultate

     La numai un sfert de secol dupa ce la Lyon, în 1762, luase fiinta prima scoala veterinara din lume,în Transilvania s+au predat primele cursuri de medicina veterinara din tara noastra.

     În Moldova si Muntenia, ideea înfiintarii unei scoli veterinare,sau cel putin a unor cursuri de "veterinarie", începe sa preocupe factorii de raspundere abia în prima jumatate a secolului tr[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Invatamantul medical veterinar

     La numai un sfert de secol dupa ce la Lyon, în 1762, luase fiinta prima scoala veterinara din lume,în Transilvania s+au predat primele cursuri de medicina veterinara din tara noastra.

     În Moldova si Muntenia, ideea înfiintarii unei scoli veterinare,sau cel putin a unor cursuri de "veterinarie", începe sa preocupe factorii de raspundere abia în prima jumatate a secolului trecut, odata cu masurile luate pentru extinderea întregului sistem de învatamânt.

     Pentru a urmari etapele care au dus la întemeierea învatamântului medical veterinar de sine-statator, vom vedea mai întâi ce s-a realizat în Transilvania, apoi în Moldova si vom încheia cu Muntenia, unde încercarile s-au soldat cu înfiintarea primei scoli veterinare din patria noastra, ca si din întregul sud-est, european.



      PRIMELE CURSURI



      În Transilvania





     Cronologic,Transilvania este prima provincie româna unde s-au tinut cursuri de medicina veterinara , însa în cadrul a doua institutii medicale umane : Scoala medico-chirurgicala din Cluj si, probabil, într-un spital din Sibiu, existent ,împreuna cu o infirmerie, înca din 1494.







     Cursul de medicina veterinara de la scoala medico-chirurgicala din Cluj ( 1787- 1881 )



     Întemeiata în 1775, Scoala medico-chirurgicala din Cluj este prima institutie din tara noastra si pregatea asa numiti chirurgi civili si obstetriciani civili.

      Absolventii, intitulati magistrii în chirurgie si obstetrica , aveau dreptul de libera practica numai în Transilvania.

      Dintre absolventii români ai Scolii medico-chirurgicale din Cluj, doi s-au evidentiat si ca veterinari.

     Primul este Vasile Cornea ,absolvent din 1868, care, cu titlul de " magistru în chirurgie , obsteritie si veterinariu", fiind în Viseul de Sus, jud. Maramures ,scrie ,în 1876, cartea Veterinarului de casa, imprimata în 1877, la Gherla.

     Secundul, Simeon Stoica, absolvent din 1870, cu titlul de " magistru în chirurgie si veterinar , medic cercual al Rodnei", publica ,în 1891, la Sibiu ,Tratatul boalelor acuto-infectatoare, un capitol fiind rezervat descrierii unor zoonoze, dovedind astfel preocupari si în domeniul patologiei comparate.







      ÎN MOLDOVA



     Cursurile de medicina veterinara de la Iasi



     Rezultatele frumose, obtinute la ctitoria sa , Gimnasiul Vasilian ,îl îndemnau pe Asachi sa intervina pentru întemeierea unei scoli superioare ,prevazuta dealtfel în Regulamentul Organic în vigoare si pretentios intitulata "Academie",unde urmau sa se predea si cursuri veterinare.

     Pentru îmbunatatirea învatamântului,dintr-un jurnal încheiat în 1843 de Comitetul academic, aflam ca ,,Comitetul învataturilor publice din Principatul Moldovei" s-a întrunit ,,spre a chibzui asura reformei ce are a se face în Academia Mihaileana" si, dupa ,,chibzuiala, în schita noului regulament întocmit,se prevedea si un curs de ,,economia câmpului, stiinta forestata si chimia", fiind prevazuta ,,veterinaria si desenul lineal".







      În Muntenia



     La fel ca si în Transilvania si Moldova , nici în Muntenia învatamântul medical veterinar nu a depasit initial nivelul unor notiuni elementare ,predate de cadre didactice mai mult sau mai putin competente, însa dupa mai multe încercari, într-o oarecare maasura mai reusita ,la începutul anului 1861, deci dupa Unirea Principatelor, s-a deschis , în bucuresti ,prima Scoala de medicina veterinara, existente astazi în tara.











     Transfeul scolii veterinare la ministerul instructiunii si desfiintarea ei 1864-1871







     Pasind cu succes în anul scolar 1863-1864, al patrulea de la înfiintare,programului de studii i se adauga ,,boalele epiyootice", ,,obstetrica"si ,,hipologia", ca materii de speciaitate ,iar de cultura generala ,,fizica" si ,, chimia anorganica".

     Prin Regulamentul Scoalei veterinare din 1864, ramas în vigoare pâna în 1872, materiile-împartite în 6 catedre ,repartizate pe 5 ani de studii-erau urmatoarele:

     1. Stiintele naturale, fizica, chimia, farmacologia, botanica.

     2. Anatomia descriptiva, fiziologia, exteriorul animalelor domestice.

     3. Anatomia si patologia copitelor, arta potcovitului.

     4. Anatomia patologica, patologia generala, clinica interna.

     5. Patologia chirurgicala, chirurgia veterinara, clinica veterinara.

     6. Higiena, politia sanitara, morbele epizootice si contagioase, medicina legala.



     Louis Vincent ,nascut la Lyon, în 1851.Urmeaza un an medicina la scoala din Bucuresti,apoi trece la Scoala veterinara unde ,în 1869,obtine diploma de subveterinar.Dupa audieri la scolile veterinare de la Alfort si Lyon, i se confera diploma de medic veterinar la Torino. Întors în Bucuresti, va fi medic veterinar al orasului,in care calitate,fiind trimis sa cumpere cai pentru serviciile Capitalei, moare în orasul Radkersburg, din Austria. Este înhumat la cimitirul Belu catolic din Bucuresti,în 1893.

     Alexandru Locusteanu (1848-1922) ,, a fost cea mai reprezentativa figura a Corpului veterinar, adevarata personificare a acestui corp profesional timp de peste jumatate secol.A fost presedinte al Societatii de medicina veterinara si al Asociatiei generale a medicilor veterinari, membru corespondent al societatii centrale de medicina veterinara din Paris si membru onorific al Colegiului veterinar din Londra.

     Ion Popescu (1843-1899) este cel de-al doile absolvent al Scolii veterinare, având diploma de medic veterinar din 1869.

     Constantin Fometescu (1838-1903), nascut la Oravita Româna, veterinar de la Budapesta, din 1863.Vine în tara în 1864 si ,,este primul care a pus scalpelul în mâna studentilor veterinari.





     SCOALA SUPERIOARA DE MEDICINA VETERINARA 1883-1921





     Odata cu noua mutare,în viata scolii veterinare încep sa mijesca zorile unei ere de reala prosperitate. Astfel, în decursul anului 1883, asistam la mai multe evenimente,parte din ele de o covârsitoare importanta pentru evolutia învatamântului veterinar.

     Prin noul Regulament-în vigoare pâna în 1909-Scoala superioara, se prevad din nou cinci ani de studii si reapare obligativitatea sustinerii unei teze pentru acordarea titlului de medic veterinar-si nu de ,,magistru"- formalitate desfiintata prin Regulamentul din 1872.

     Printre profesorii Scolii,nou numiti în 1883, gasim pe Nicolae Mihailescu, suplinitor la catedra de patologie generala, anatomia patologica si inspectia carnurilor, precum si pe Louis Vincent, suplinitor la catedra de yootehnie,igiena si agronomie.

     ,,Scoala -se spune în articolul din:Drepturile omului,nr. 119 din 29 iunie 1885- era destul de incapatoare" iar ,, curtea nu prea mare ,era împartita în trei compartimente. În primul ,foarte mic, se izolau animalele atinse de boli contagioase. În al doilea, foarte neîncapator si el,se dadeau consultatiile, iar al treilea compartiment,ar fi putut sa nu se desparta de al doilea, dar aceasta s-a facut caci la consultatiuni...navalea curiosi în curte".









      Transformarea scolii superioare de medicina veterinara în facultate



     Actiunea a început spre finele sec. XIX, când diferiti membri ai corpului veterinar se ridica si tin sa precizeze ,, locul cuvenit învatamântului veterinariu în învatamântul general", dupa cum chiar îsi intitula med vet. V. Timus articolul publicat în Revista de medicina veterinara, nr. 3 din martie 1890.





      Facultatea de medicina veterinara





     ,, Cine ar fi crezut ca dupa 13 ani - scria, în 1921, prof. C. Motas - sa fiu tocmai eu în capil institutiei - când s-a realizat aceasta reforma!"

     scriind aceste rânduri, prof. C. Motas, care va fi primul decan al noii Facultati, între 1921 si 1926, se referea la articolul ,,Scoala superioara de medicina veterinara si modoficarile în învatamântul superior", publicat de el în Arhiva veterinara, nr. 1 din 1907,unde, printre altele nota profetizând: ,,Acolo unde este natural sa ajungem, acolo unde tindem sa fim, vom fi, caci în calea progresului nu se poate opune nici fortele naturei, necum mici fiinte cum suntem noi oamenii. Potrivnicii nostri nu cunosc ca forta noastra sta în moralul nostru pentru cauza buna pentru care luptam si în puterea vointei si munciei noastre.







      Deontologia în medicina veterinara





     Boala a aparut odata cu viata,iar ,, tehnica lecuirii - dupa cum arata G. Bratescu - în perioada începuturilor societatii omenesti, era aplicata instinctiv si de catre cine se nimerea".

     În asemenea conditii desigur ca nu exista o diferentiere între maiestria tamaduirii bolilor la om si animale dar,cu timpul, lecuirea devenind o meserie, este de presus ca cel ce o practica , pentru a insufla încredere celui ce-i solicita interventia, ar fi recurs la unele manifestari de etica profesionala.

     Medicul, daca nu arata interes, blândete si întelegere fata de pacientii sai - oameni si animale - înseamna ca este lipsit de vocatie pentru nobila profesiune aleasa si deci si-a ratat cariera.

     Dealtfel, insusi animalul suferind simte si apreciaza ajutorul dat si este ilustrativ cazul sclavului Androcles condamnat sa fie dat fiarelor în amfiteatrul Coliseum din Roma, fiindca fugise de la stapânul sau, un proconsul din Africa. Leul destinat sa-l sfâsie, dupa ce-l adulmeca, îl privi neagresiv si se culca linistit la picioarele lui, deoarece recunoscuse în el pe omul care, în desertul african, îi extrasese un ghimpe înfipt în laba unui picior. Datorita acestui act de recunostinta, sclavul a fost gratiat.

     Medicul veterinar are îndatoriri catre confrati, fie ei mai în vârsta, carora le datoreaza respect, fie ei mai tineri, catre care trebuie sa se comporte cu bunavointa si sa le dea lamuririle si sprijinul ce i se solicita, amintindu-si caprofesiunea noastra va fi onorata numai daca si noi stim sa ne onoram între noi prin raporturi perfect confraternale. Acel ce nu-si respecta colegul mai în vârsta, nesocoteste pe cel tânar, sau uita recunostinta ce datoreaza profesorilor si mai marilor sai, care i-au dat cultura necesara, ori critica confratele, nesocotind îndatoririle de colegialitate si de elementara deontologie, cade, mai devreme sau mai târziu, în propria cursa, desgustând pe client, ântocmai cum te desgusta acel ce-si critica fratele, parintele sau familia, pierzând si clientela si stima ce se acorda profesionistului corect si merituos, dezonorând corpul din care face parte".
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Medicina

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles