Integrarea economiei romanesti in organismele si structurile europene

7x puncte

categorie: Economie

nota: 8.82

nivel: Facultate

     1. Scurt istoric al Uniunii Economice si Monetare





     Uniunea Europeana este rezultatul eforturilor depuse începând din anii 1950 de catre promotorii Europei Comunitare. Ea reprezinta cea mai avansata organizatie de integrare multilaterala, având posibilitatea de actiune atât în domeniul economic, social si politic, cât si în domeniul drepturilo[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Integrarea economiei romanesti in organismele si structurile europene

     1. Scurt istoric al Uniunii Economice si Monetare





     Uniunea Europeana este rezultatul eforturilor depuse începând din anii 1950 de catre promotorii Europei Comunitare. Ea reprezinta cea mai avansata organizatie de integrare multilaterala, având posibilitatea de actiune atât în domeniul economic, social si politic, cât si în domeniul drepturilor omului si al relatiilor externe ale celor 15 state membre.

     Tratatul de la Paris din 1951 a întemeiat Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO), iar tratatul de la Roma din 1957 Comunitatea Economica Europeana (CEE) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (CEEA), constituind împreuna Comunitatile Europene. Tratatul de la Roma a fost modificat în 1986, prin semnarea Acordului Unic European, si în 1991, prin semnarea Tratatului asupra Uniunii, adoptat la Maastricht.

     Toate aceste acte din 1951, 1957, 1986 si 1991 constituie baza constitutionala a ceea ce numim, în prezent, Uniunea Europeana (UE), stabilind între statele membre legaturi juridice care merg dincolo de relatiile contractuale între statele suverane.

     Potrivit tratatului de la Roma (1957) si a dispozitiilor adoptate ulterior de catre institutiile sale, Uniunea Europeana urma sa se realizeze treptat, pe etape, mai întâi sub forma unei uniuni vamale si apoi a unei uniuni economice si monetare, implicând, în prima etapa, asigurarea liberei circulatii a marfurilor, iar în a doua etapa libera circulatie a capitalurilor, serviciilor, fortei de munca si adoptarea monedei unice în teritoriul comunitatii. Într-o etapa viitoare se prevedea si realizarea uniunii politice a tarilor membre.

     În conceptia Tratatului de la Roma, uniunea economica si monetara implica pe lânga unificarea politicilor economice generale si sociale ale tarilor membre si o convertibilitate reciproca totala si ireversibila a monedelor tarilor membre si apoi punerea în circulatie a unei monede unice. Prevederile referitoare la uniunea economica si monetara aveau un caracter general, sarcina concretizarii lor revenind organelor comunitare create ulterior. Se aprecia ca Uniunea vamala este o realizare prea fragila, singura nefiind în masura sa sustina edificarea pietei unice si a altor obiective cuprinse în tratat, fapt ce impunea ca uniunea economica sa treaca printr-o uniune monetara.

     Daca pâna în 1970 nu s-au întreprins masuri pe linia realizarii uniunii monetare, deteriorarea situatiei monetare pe plan international, precum si masurile luate de SUA pe linia întaririi dolarului american pe piata internationala, au relansat discutiile tarilor comunitare pentru integrarea monetara în cadrul comunitatii prin stabilirea unei identitati monetare proprii în raport cu dolarul. În acest sens, Acordul de la Washington-Smithsonian Agreement - din 1971, restabilea o oarecare ordine în relatiile monetare dintre dolar si monedele europene, fixând noi raporturi privind ratele de schimb, sub forma de paritati. S-a convenit ca monedele tarilor din Comunitatea Europeana sa oscileze în jurul unei marje de 2,25% peste si sub paritatea dolarului, fata de 9% cât era în acel moment.

     Deteriorarea continua a situatiei economice si sociale din tarile Uniunii Europene, tulburarile monetare produse pe pietele de schimb, au diminuat, pentru un timp, interesul realizarii Uniunii Monetare. Deci, Planul Werner (1970) {care prevedea realizarea într-o perioada de 10 ani, în doua etape, a unei uniuni economice si monetare având ca obiective: asigurarea convertibilitatii depline a monedelor tarilor membre, eliminarea marjelor de fluctuatie a cursurilor valutare si introducerea unei monede unice} n-a putut fi aplicat, singurele realizari mai importante fiind crearea la 24 aprilie 1972 a dispozitivului ,,sarpelui monetar" si înfiintarea în aprilie 1973 a Fondului European de Cooperare Monetara (FECOM) care sa se ocupe de finantarea europeana.

     Tarile participante la ,,sarpele monetar" si-au luat angajamentul la 24 aprilie 1972 de a nu permite fluctuatii ale cursurilor valutare reciproce mai mari de 2,25% (asa zisa fluctuatie concentrata). Fata de monedele celorlalte tari, membre sau nemembre ale CEE, cursurile valutare din sarpele monetar flotau liber. Acest sistem si-a încheiat activitatea în martie 1979, ca efect al crearii Sistemului Monetar European, al carui obiectiv declarat era crearea unei zone de stabilitate monetara în EUROPA Occidentala, care sa protejeze economiile acestor tari de instabilitatea financiar - monetara internationala si, în mod deosebit, de fluctuatiile puternice ale dolarului american în acea perioada, precum si relansarea procesului de integrare europeana. Sistemul monetar european a însemnat nasterea unei noi monede - ECU (European Currency Unit)- ca unitate de cont. Cursul de schimb al ECU se calculeaza ca o medie ponderata a unui cos valutar alcatuit din monedele statelor comunitare.

     ECU - ul constituie un instrument de reglementare a relatiilor monetare dintre bancile centrale, valoare de rezerva si valoare de schimb contra numerar, în cadrul noului mecanism de plati si credit.

     Reuniunea la nivel înalt a Uniunii Europene, din 10 decembrie 1991, care a avut loc la Maastricht (Olanda), a decis cea mai importanta reforma din istoria Uniunii. La aceasta reuniune, sefii de stat si de guvern ai tarilor membre ale UE au cazut de acord asupra proiectului de tratat cu privire la Uniunea Economica si Monetara si introducerea monedei unice - EURO.

     Trebuie facuta distinctia ca o moneda comuna nu este acelasi lucru cu o moneda unica. Prima, subzista împreuna cu celelalte monede nationale. De exemplu, unitatea de cont ECU creata prin Sistemul Monetar European este o moneda comuna. Moneda EURO, creata prin tratatul de la Maastricht, este o moneda unica.

     Referitor la importanta Tratatului de la Maastricht, Jacques Delors aprecia:

     ,,Paralelismul indispensabil între economic, social si monetar, legatura irevocabila în ultima faza dintre monede, gestiunea comuna a anumitor politici si abandonarea suveranitatii ce decurge din acestea - toate acestea vor fi realizate prin U.E.M. - ambitie economica profund politica si totodata embrionul clar al unei veritabile Comunitati de destin" .

























     2. ROMÂNIA SI U.E.M.







     2.1. Necesitatea aderarii României la Uniunea Europeana



     La 1 februarie 1995 a intrat în vigoare Acordul European ce instituia o asociere între România, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre pe de alta parte. Prevederile acestui acord stipuleaza faptul ca România a devenit membru asociat si sunt puse bazele pentru viitoarea aderare, recunoscându-se ca obiectivul final urmarit de tara noastra este de a deveni membru cu drepturi depline a U.E. si ca asocierea are ca scop sa ajute România sa realizeze acest deziderat.

     România a avut contacte si întelegeri cu U.E. înca din deceniile sase si sapte, când au fost încheiate acorduri comerciale si tehnice si acorduri prin care beneficia de preferinte vamale comunitare. De abia în anul 1990 a fost semnat Acordul comert, cooperare comerciala si economica între România si U.E., iar din 1991 România a devenit beneficiara a asistentei financiare acordata prin Programul PHARE.

     Negocierile privind asocierea României la U.E. au început în anul 1992 si s-au finalizat în acelasi an prin parafarea Acordului de la Bruxelles. Parlamentul României a ratificat Acordul European de asociere la U.E. în 1993.

     Asocierea României la U.E. înseamna pe plan economic crearea unei zone de liber schimb, cooperarea economica si financiara, în sprijinul restructurarii economiei romanesti, iar în plan politic crearea unui cadru institutional pentru realizarea unui dialog politic permanent între parti. În cadrul acordului sunt precizate o serie de principii care au în vedere:

     ˘ stabilirea unei perioade de tranzitie de maximum 10 ani, împartita în doua etape, trecerea la cea de a doua facându-se în urma examinarii Consiliului de asociere a aplicarii pana în acel moment a prevederilor Acordului;

     ˘ asimetria în acordarea de catre parti a concesiilor concretizate prin faptul ca, în timp ce Uniunea îsi va realiza angajamentul în prima etapa, România si-l va pune în aplicare în a doua ;

     ˘ angajamentul partilor de a se abtine de la introducerea de reglementari care sa vina în contradictie cu prevederile Acordului pâna la intrarea în vigoare;

     ˘ disponibilitatea partilor ca pe perioada de tranzitie sa procedeze de comun acord, în functie de conjunctura existenta în sectoarele vizate, la reducerea periodica si analizarea concesiilor reciproce, inclusiv la accelerarea calendarului în aplicarea acestora.

     Acordul European de asociere a României la U.E. cuprinde prevederi pentru fiecare sector principal de activitate:

     ˘ în domeniul schimburilor comerciale bilaterale se prevede crearea între parti a unei zone de comert liber care se va concretiza prin eliminarea treptata a obstacolelor tarifare si netarifare existente în acest moment în relatiile comerciale dintre România si U.E.. Acestea privesc produsele industriale, cu exceptia celor textile si siderurgice, dar si produsele agricole de baza (neprelucrate sau cu grad redus de prelucrare si prelucrate). Zona de comert liber va fi realizata în perioada de tranzitie de maximum 10 ani, în mod gradual. Perioada de tranzitie este asimetrica în ceea ce priveste ritmul reducerii si eliminarii taxelor de catre România, oferindu-se astfel tarii noastre o perioada mai lunga de timp pentru deschiderea pietei sale la importurile din U.E. Daca U.E. se obliga sa elimine toate taxele vamale si îngradirile cantitative pana la sfârsitul primei etape a perioadei, România va face acest lucru la sfârsitul celei de-a doua etape. Pentru o serie de produse considerate sensibile, acordul cuprinde aranjamente speciale:

     ˘ aderarea României la U.E. necesita un cadru economic care sa fie compatibil cu functionarea U.E. si cu mecanismele comunitare. Ca urmare, s-a impus grabirea descentralizarii sectorului de stat si crearea unui puternic nucleu de întreprinderi mici si mijlocii, alinierea tuturor standardelor romanesti la normele comunitare, legarea cursului leului de EURO, precum si realizarea unei modificari de structura a populatiei ocupate în economie, pentru a ne apropia de nivelul tarilor din U.E. ( 10% în agricultura, 30% în industrie si peste 60% în servicii ). România va trebui sa aplice acele cai si mijloace care sa duca la relansarea puternica a productiei, la stimularea investitiilor, la cresterea competitivitatii produselor, accelerarea procesului de reforma, la restructurare si privatizare, de modernizare în vederea asigurarii unei macrostabilizari durabile si eliminarii actualelor dezechilibre fundamentale din economie. Trebuie acordata mai multa atentie valorificarii superioare a resurselor, inclusiv cele umane, cresterii productivitatii muncii, evoluarii si folosirii eficiente a potentialului competitiv si creativ al firmelor autohtone.

     ˘ pe plan institutional, organismele centrale precum Banca Nationala, Curtea de Justitie etc. vor trebui sa aiba aceleasi atributii cu acelea din tarile comunitare;

     ˘ în domeniul legislativ vor trebui adoptate acte normative cu caracter economic si pentru alte sectoare, prin consultarea obligatorie a legislatiei existente în U.E., fiecare proiect de lege adoptat trebuind sa cuprinda o precizare, potrivit careia legea este conforma cu legislatia comunitara.

     În cadrul cooperarii financiare dintre România si U.E., România va beneficia de asistenta financiara din partea U.E., sub forma de donatii si împrumuturi, inclusiv împrumuturi de la Banca Europeana de Investitii, pentru accelerarea si sustinerea proiectului de transformare economica a tarii si pentru a sprijini reajustarea structurala. O destinatie importanta a împrumuturilor o reprezinta diminuarea consecintelor economice si sociale, a costurilor sociale ale tranzitiei la economia de piata.

     Asistenta financiara va fi acoperita din doua surse: programul PHARE, în cadrul caruia fondurile alocate sunt nerambursabile potrivit Reglementarii Consiliului U.E.; împrumuturile acordate de Banca Europeana de Investitii pâna la expirarea valabilitatii acestora.

     În Acord se stipuleaza faptul ca asistenta financiara din partea U.E. va fi evaluata periodic în functie de prioritatile stabilite, de capacitatea de absorbtie a economiei României, de posibilitatea de rambursare a creditelor, de progresul înregistrat pe linia economiei de piata si în ce priveste restructurarea economica. Pentru a se realiza o utilizare optima a acestor credite se va realiza o coordonare între contributiile U.E. si cele din alte surse, cum ar fi: finantarea din partea statelor membre, alte tari din G-24, F.M.I., Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare.

     Acordarea creditelor în cadrul asistentei financiare se va face numai pe baza unor documentatii prezentate de România, din care sa rezulte oportunitatea, modul de derulare a investitiei, eficienta economica si efectele sociale defalcate pe diferite etape ale derularii investitiei.

     Toate aceste principii ale asocierii trebuie însa transpuse în practica în concordanta cu interesele nationale ale României. Asocierea si aderarea trebuie sa serveasca promovarii interesului national si dezvoltarii potentialului economic si patrimoniului cultural românesc.

     În ceea ce priveste aderarea României la U.E., cererea oficiala a fost depusa în anul 1995, fiind a treia tara din cele 10 care si-au depus oficial cererea de aderare : Ungaria, Polonia, Slovacia, Letonia, Estonia, Lituania, Bulgaria, Cehia, si Slovacia.

     Împreuna cu aceasta cerere de aderare, tara noastra a mai depus doua documente de sustinere a cererii :

     ˘ Strategia nationala de pregatire a aderarii României la U.E.;

     ˘ Declaratia de la Snagov, semnata de sefii tuturor partidelor parlamentare.

     Pentru pregatirea conditiilor si derularea procesului de aderare a fost necesara crearea unui cadru organizatoric :

     a) crearea Comitetului Interministerial de Integrare Europeana, condus de seful guvernului, a Departamentului pentru Integrare Europeana din cadrul guvernului, precum si a compartimentelor corespunzatoare specializate la nivelul ministerului si institutiilor administratiei publice locale;

     b) constituirea Comisiei comune pentru integrare economica a celor doua Camere ale Parlamentului si crearea unui departament specializat pentru armonizarea legislativa în cadrul Consiliului Legislativ, care vegheaza la îndeplinirea Programului National de armonizare a legislatiei românesti cu legislatia comunitara;

     c) desfasurarea dialogului cu tarile membre U.E. si cu institutiile U.E. structurat pe doua domenii de activitate, ceea ce va permite sa se abordeze aprofundat toate aspectele majore ale procesului de integrare în U.E.;

     d) înfiintarea de centre de informare si documentare în problemele U.E.;

     e) realizarea Programului National de pregatire a specialistilor în domeniul integrarii si a strategiei de imagine a procesului de pregatire a aderarii României la U.E., destinata opiniei publice autohtone si europene.

     Factorii de conducere si decizie în tara noastra trebuie sa precizeze si sa arate în modul cel mai transparent ca România doreste si urmareste sa se integreze cu cei care vor sa coopereze pe baze egale, democratice, si nicidecum cu cei care vor sa-i subordoneze pe altii.

     Pornind de la stadiul dezvoltarii economiei românesti ar fi necesara o perioada de timp în care tara noastra sa beneficieze de un statut preferential, perioada în care sa fie sprijinita pentru a atinge standardele europene corespunzatoare. România nu trebuie sa admita, sub pretextul europenismului, subordonarea interesului national fata de cei puternici, care ar crea o serie de probleme pentru dezvoltarea si suveranitatea nationala. Integrarea europeana trebuie sa fie conceputa de tara noastra cu respectarea suveranitatii nationale, a demnitatii si drepturilor omului.

     Conceptia moderna pe care trebuie sa se bazeze România în procesul integrarii economice presupune:

     a) constituirea sistemului de legi si reglementari ce definesc drepturile si obligatiile, fixând cadrul fundamental în care se pot dezvolta relatiile economice între parteneri;

     b) înlocuirea institutiilor specifice unei economii de comanda cu cele specifice de economie de piata libera;

     c) asigurarea factorilor care sa favorizeze functionarea profitabila a pietelor prin punerea în valoare a factorilor de productie si a capacitatii întreprinzatorului;

     d) realizarea unei interdependente normale între politicile macroeconomice si cele structurale, pe baza extinderii liberei initiative;

     e) conceperea modelelor de cooperare economica si etapizarea procesului de integrare economica internationala, care nu trebuie sa se reduca doar la o asimilare economica.

     Obiectivul fundamental al Programului Economic de Dezvoltare pe termen mediu (1997 - 2000) îl constituie obtinerea unei cresteri economice durabile, care pe termen mediu - lung sa reduca decalajul de dezvoltare economica a României fata de Uniunea Europeana. Din acest obiectiv fundamental decurg obiectivele specifice, cum sunt: valorificarea resurselor proprii si a potentialului economic existent, în conditiile unei ajustari ample a productiei industriale, evidentierea conditionarii lor cauzale dintre ramuri si a posibilitatii de crestere a productiei fiecaruia, în conditiile volumului de resurse previzibile în acest moment; stimularea proceselor de privatizare si restructurare cu precadere catre ramurile si sub ramurile pentru care dezvoltare este direct conditionata de aportul capitalului strain, de noi piete si de modificarea ofertei si a structurii de proprietati. Toate aceste obiective specifice vizeaza trecerea cat mai rapida a României la economia de piata.

     Efectele integrarii României în U.E. vor fi resimtite atât în perioada de pre-aderare, cat si dupa aceea, în domeniile politic, economic, administrativ juridic, precum si prin preluarea obligatiilor pe care le presupune calitatea de membru al U.E..



     2.2. Criteriile si strategia aderarii României la Uniunea Europeana



     Consiliul European reunit la Copenhaga în anul 1993 a definit si precizat conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca tarile asociate din Europa Centrala si de Est pentru a adera la Uniunea Europeana, conditii definite sub forma unor criterii:

     1) Stabilitatea institutiilor garante ale democratiei statului de drept, drepturilor omului, respectului si protectiei minoritatilor. Potrivit prevederilor Constitutiei, minoritatile nationale pot fi reprezentate în Parlamentul României si în organele locale.

     Reprezentarea în Parlamentul României se face în conditii speciale, reprezentantul minoritar national putând fi ales cu numai 5% din voturile necesare pentru un deputat ales obisnuit. În legatura cu participarea la viata cultural-artistica si editoriala, Parlamentul României a pus la dispozitia minoritatilor nationale din România bani pentru finantarea unor proiecte si programe în cadrul Companiei Europene pentru Combaterea Rasismului, Xenofobie, Antisemitismului si Intolerantei.

     Din 1993 fiinteaza Consiliul pentru Minoritati Nationale, organism guvernamental din care fac parte reprezentantii tuturor minoritatilor nationale din România, având ca scop identificarea si solutionarea problemelor specifice ale persoanelor apartinând minoritatilor nationale.

     2) Existenta si functionarea economiei de piata. În cadrul economiei de piata, echilibrul între cerere si oferta se stabileste prin jocul liber al fortelor de piata. O economie de piata functioneaza atunci când sistemul juridic, inclusiv reglementarea dreptului de proprietate, este pus la punct si gata sa fie aplicat. Functionarea economiei de piata este facilitata si de stabilitatea macroeconomica si de consensul fortelor politice în adoptarea strategiei economice. Un sistem financiar bine dezvoltat si structurat si absenta barierelor la intrarea si iesirea de pe piata a agentilor economici contribuie si ele la functionarea eficienta a economiei de piata.

     România face eforturi însemnate pentru realizarea economiei de piata. Au fost liberalizate preturile, principalele bariere comerciale au fost înlaturate, s-a trecut la privatizarea întreprinderilor si la restructurarea activitatilor, însa se mai mentine într-o masura importanta implicarea guvernului în viata economica. Drepturile de proprietate nu sunt pe deplin asigurate, mai ales asupra fondului funciar, iar organismele de control nu sunt complet instalate si nu au capacitatea de a asigura respectul si aplicarea legii.

     Deciziile privind strategia dezvoltarii economiei sufera din lipsa de coerenta si drept urmare realizarile în domeniul macrostabilizarii sunt inegale; performantele în domeniul cresterii economice sunt fluctuante, inflatia si somajul au ajuns la cote alarmante. Agentii economici considera ca actualul mediu economic nu este suficient de stabil încât sa stimuleze economiile si investitiile interne si externe.

     Se apreciaza ca programul de rentabilizare a activitatilor economice si de restructurare va mai dura înca multi ani, la care se adauga drumul sinuos al reformei si instabilitatea macroeconomica care determina agentii economici sa nu accepte în totalitate reforma.

     Instabilitatea politica din România nu este în masura sa asigure consolidarea mecanismelor de piata instaurate si sa functioneze suficient. Administratia publica nu este deocamdata în masura sa asigure o aplicare a legilor dupa adoptarea lor. Sectorul financiar s-a dovedit pana în prezent incapabil sa-si asume riscul de intermediere financiara. Pentru a deveni pe deplin viabil este necesara continuarea privatizarii si realizarea unui sistem de control mai eficace. Sectorul bancar va trebui în mai mare masura sa asigure disciplina financiara a întreprinderilor.

     3) Capacitatea de a face fata presiunilor concurentiale si fortelor pietei. Se poate aprecia ca înca de pe acum pot fi identificate câteva elemente care ofera indicatii în legatura cu capacitatea economiei nationale de a face fata concurentei agentilor economici comunitari. Este necesar un cadru juridic national în care agentii economici sa actioneze, asemanator cerintelor functionarii Pietei Interne Unice. În industrie se mai mentin înca sectoare energointensive care sunt dependente de importul de materii prime; costurile salariale si cu forta de munca sunt înca ridicate, restructurarea marilor combinate se face greoi.

     Desi cadrul legislativ pune accent pe dezvoltarea întreprinderilor mici si mijlocii, lipsa fondurilor si incapacitatea de a elabora studii pentru sustinerea financiara straina au facut ca acest sector sa nu cunoasca amploarea prognozata.

     Investitiile straine în economia României se considera ca sunt modeste, din mai multe motive: cadrul judiciar insuficient dezvoltat si instabil, presiunile fiscale ridicate si sinuoase de la o perioada la alta, instabilitatea politica si sociala care determina concesii succesive din partea guvernului cu efecte negative asupra mersului reformei.

     Actuala structura a economiei si a proprietatii, capacitatea de care dispun agentii economici, ne arata ca nivelul de integrare economica a României în viata U.E. este relativ scazut si drept urmare o expunere prematura a economiei românesti la exigentele si presiunile concurentiale ale pietei unice ar reprezenta un soc pentru agentii economici si populatie, cu consecinte extrem de grave pentru situatia economica a tarii.

     4) Capacitatea asumarii obligatiilor ce îi revin unui membru al Uniunii Europene. Aderarea unei tari la Uniunea Europeana implica în mod necesar si asumarea unor obligatii ce deriva din criteriile ce stau la baza aderarii:

     ˘ tranzitia la economia de piata si la democratie trebuie sa tina pasul sau chiar sa devanseze momentele cheie ale perioadei de tranzitie în calitate de asociat al U.E.;

     ˘ elaborarea cadrului legislativ intern pentru democratie si economie de piata trebuie sa dea prioritate acelor aspecte si elemente care fac posibila functionarea Acordului European conform calendarului convenit;

     ˘ reformele legislative si institutionale trebuie sa coboare în profunzimea structurii societatii, ca o conditie a valorificarii avantajelor Acordului European;

     ˘ colaborarea politica cu U.E. deschisa de prevederile Acordului European trebuie permanent consolidata cu actiuni concrete de cooperare comerciala, economica si financiara, de natura sa accelereze facilitatile economiei;

     ˘ grabirea procesului de macrostabilizare economica;

     ˘ dezvoltarea cooperarii cu celelalte tari asociate ca o conditie a constituirii unei structuri compatibile cu cele existente în U.E.

     Scurta prezentare a cerintelor si exigentelor procesului de asociere si aderare a României la U.E. demonstreaza complexitatea acestui proces, eforturile pe care tara noastra trebuie sa le faca pe drumul dezvoltarii democratiei si vietii economice pentru a atinge standardele vietii europene. De aceea este greu de precizat un orizont de timp pentru admiterea României în U.E. Dorinta noastra depinde de masura în care vor fi îndeplinite cerintele cuprinse în Acordul de Asociere si a prevederilor criteriilor de aderare la U.E.



     Strategia aderarii României la U.E.



     În conformitate cu obiectivul major stabilit de România pentru actuala etapa de dezvoltare, crearea conditiilor pentru aderarea, într-o perspectiva apropiata , la U.E., principiile fundamentale ce stau la baza dezvoltarii economiei si înfaptuirii reformei sunt: reforma societatii românesti pentru recunoasterea si afirmarea valorilor morale si democratice, asezarea dreptului de proprietate la temelia societatii românesti, accelerarea reformei institutionale începând cu Guvernul României pentru crearea unui stat modern, restructurarea si modernizarea industriei românesti în sensul redimensionarii si privatizarii acesteia în vederea asigurarii unei cresteri economice durabile, reorientarea si dezvoltarea agriculturii în directia cerintelor economiei de piata prin sprijinirea sistemelor de productie si valorificare, reforma sistemului finantelor publice potrivit principiului finantarii obiectivelor viabile economic, distribuirea echitabila a costurilor tranzitiei în sprijinul solidaritatii sociale, asezarea României cu demnitate în lumea democratica si dezvoltata a Europei.

     Asezând la baza dezvoltarii economico-sociale aceste principii, strategia aderarii României la U.E. cuprinde o serie de obiective sintetizate în urmatoarele politici : politica macroeconomica, politica de restructurare a economiei, politici privind drepturile omului, culte si minoritati si politici privind capitalul uman.

     Politica macroeconomica a guvernului îsi propune în domeniul valutar-monetar urmatoarele:

     ˘ reducerea inflatiei, înfaptuirea stabilitatii interne si externe a monedei nationale, respectiv introducerea unor masuri de politica economica menite sa asigure previziunea evolutiei cursului monedei;

     ˘ recâstigarea încrederii în moneda nationala si cresterea vitezei de rotatie a banilor;

     ˘ limitarea deficitului bugetar în vederea diminuarii ponderii statului în utilizarea resurselor financiare ale economiei;

     ˘ mentinerea ratelor dobânzii la niveluri pozitive, în termeni reali, pentru a asigura cresterea si utilizarea eficienta a resurselor de capital financiar;

     ˘ asigurarea unui nivel competitiv si realist al cursului de schimb valutar;

     ˘ asigurarea deplinei convertibilitati a contului curent si pregatirea conditiilor de trecere graduala la convertibilitatea contului de capital;

     ˘ administrarea cu prudenta sporita si într-o maniera transparenta a datoriei publice interne si externe;

     ˘ practicarea unor dobânzi pentru depozite bancare ale bancilor comerciale la Banca Nationala a României sub nivelul dobânzii pe piata interbancara;

     ˘ diversificarea emiterii de obligatiuni de stat pe termen mediu, ca instrument al Bancii Nationale a României de reglare a masei monetare si pentru finantarea deficitului bugetar.

     Politicile de restructurare a economiei îsi propun mai întâi masuri de consolidare a mecanismelor concurentiale care sa permita României îndeplinirea conditiilor necesare semnarii Acordului European de evaluare a conformitatii. Va fi încurajata activitatea Consiliului Concurentei pentru a întari capacitatea acestuia de a pune în aplicare legislatia protectiei concurentei.

     În prezent, actiunile privind crearea conditiilor de aderare a României la U.E. vizeaza: includerea permanenta a problematicii specifice a integrarii pe agenda contactelor politice bilaterale si multilaterale; pregatirea temeinica a fiecarei etape de negociere în formarea unui corp de negociatori competenti; consolidarea coordonarii de catre Departamentul pentru Integrare Europeana a procesului, alaturi de alte institutii cu responsabilitati în domeniu, prin alocarea unor resurse suplimentare (umane si materiale) capabile sa gestioneze în mod adecvat acest proces; utilizarea cu eficienta maxima a programelor comunitare de asistenta si colaborare; obtinerea unui acces mai larg, în conditii echitabile, la sursele de finantare si investitii; ameliorarea regimului de libera circulatie în spatiul comunitar a cetatenilor români.

     Tara noastra va trebui sa puna cât mai curând în aplicare prevederile Programului de pre-aderare pentru a pregati cât mai bine conditiile pentru începerea negocierilor în vederea aderarii ca membru cu drepturi depline la U.E.

     Dintre masurile cele mai importante a caror punere în aplicare a început deja mentionam:

     ˘ realizarea programului national de armonizare legislativa vizând îndeosebi crearea unui cadru adecvat de participare la piata unica a U.E.;

     ˘ pregatirea conditiilor pentru punerea în aplicare a prevederilor din acordul de asociere referitoare la libera circulatie a fortei de munca si a capitalului si elemente complementare dezvoltarii comertului si investitiilor;

     ˘ dezvoltarea de proiecte specifice pentru valorificarea întregului pachet de asistenta europeana în domeniul restructurarii si privatizarii, pentru desavârsirea procesului de ajustare structurala, al protectiei sociale, al dezvoltarii infrastructurii si al edificarii societatii civile;

     ˘ dezvoltarea cooperarii si încheierii de acorduri de liber schimb cu tarile asociate la U.E., ca baza a revigorarii comertului dintre ele.

     Derularea contemporana a procesului de integrare a tarilor din U.E., caracterizat de adâncirea acestuia si marcat de încheierea procesului de formare a pietei unice si pregatirea uniunii monetare, ridica probleme noi si deloc usoare pentru niste candidati cu economiile în transformari profunde, care doar de câtiva ani au trecut la convertibilitatea de cont curent a monedei nationale, liberalizarea comertului exterior, crearea si consolidarea mecanismelor de piata concurentiala etc.

     Analiza costurilor si beneficiilor extinderii U.E. prezinta o masura importanta pentru România. Studiile efectuate releva ca riscurile potentiale ale neextinderii sunt mai mari pentru tarile U.E. decât pentru cele candidate, pe când beneficiile extinderii sunt mai mari decât costurile pentru tarile U.E.

     Efectele pe termen lung ale integrarii si implicatiile cantitative ale acestora constituie un puternic stimulent pentru impulsionarea eforturilor de integrare.

     Se poate aprecia ca procesul de îndeplinire a criteriilor de aderare la U.E. de catre tarile candidate se va desfasura în mod continuu, pe parcursul mai multor ani. Dialogul institutionalizat cu U.E. va stabili nu când o tara doreste sa adere la U.E., ci când este pregatita sa faca acest demers în conformitate cu strategia de la Essen (decembrie 1994) si cu hotarârile Consililui European de la Luxemburg (1997) si Conferintei Europene de la Londra (1998).

     România considera ca îndeplinirea criteriilor stabilite de U.E. implica o redresare economica cat mai puternica si accelerata a tarii, prin mobilizarea factorilor interni, potentati de cooperarea cat mai stransa cu tarile comunitare, al caror sprijin îndeosebi financiar si tehnico-economic trebuie sa fie mai substantial, dar si de o colaborare multilaterala cu celelalte tari aderente la U.E.

     Perspectivele integrarii rapide în U.E. vor trebui sa determine autoritatile romane sa analizeze cu seriozitate costurile acestui proces în raport cu beneficiile scontate, termenul necesar armonizarii legislative si cat de benefic este procesul pentru reforma în curs de desfasurare in tara noastra.



     2.3. Impactul EURO asupra economiei românesti



     În contextul în care pentru majoritatea tarilor vest -europene este aproape unanim acceptat avantajul utilizarii monedei unice, se apreciaza ca si pentru România, al carei comert exterior este orientat în proportie de aproximativ 2/3 catre aceasta piata, adoptarea monedei unice va aduce reale beneficii.

     Pentru a deveni stat membru al U.E., România va trebui sa-si cladeasca un sistem de referinta, în care moneda de referinta sa fie EURO, si nu dolarul american. Noua moneda va fi un factor de stabilitate care va reduce mult pierderile agentilor comerciali autohtoni datorita fluctuatiilor dolarului fata de valutele tarilor din U.E.

     Având în vedere perspectivele monedei euro, interesul României de aderare la structurile europene si semnalele pozitive pe care le-am primit în acest sens, bancile autohtone îsi manifesta interesul sa construiasca si sa dezvolte depozite în moneda europeana (EURO), folosind astfel o singura moneda fata de cele 15 utilizate în prezent, valabila pentru toate operatiunile financiare, bancare si comerciale.

     În prezent, agentii economici pot alege pentru derularea tranzactiilor fie euro, fie moneda nationala. Se asteapta ca marile companii multinationale sa fie deschizatorii de drumuri în utilizarea euro. Acestea vor începe sa opereze în euro si vor influenta clientii sa procedeze la fel.

     Introducerea euro va avea efecte pozitive asupra comertului exterior al României, având în vedere ca 2/3 este orientat catre tarile U.E. Noua moneda va stimula importurile si exporturile firmelor romanesti. Pana în prezent, majoritatea contractelor comerciale erau exprimate în dolari SUA. Doar contractele cu Germania, Franta, Marea Britanie erau exprimate în moneda nationala a acestora. În tranzactiile cu tarile a caror moneda este mai slaba (Italia, Portugalia) se folosea dolarul. Pe viitor, pentru aceste tranzactii se foloseste euro. Acest lucru va avea ca efect reducerea influentelor de curs datorate fluctuatiilor dolarului fata de valutele tarilor din U.E.

     România a pierdut sume mai de bani datorita faptului ca pâna acum erau alese ca moneda de contract fie dolarul SUA, fie monedele unor tari din U.E. al caror curs fluctua.

     Introducerea euro va fi un factor de stabilitate care va reduce mult pierderile agentilor comerciali autohtoni cauzate de riscurile de curs valutar.

     Pentru început, agentii economici ar trebui ca, pentru a se familiariza cu euro, sa foloseasca în tranzactiile pe care le efectueaza atât euro, ca moneda de plata, cat si dolarul SUA, ca moneda de consolidare, spunea Mihai Ionescu - secretar general al Asociatiei Exportatorilor si Importatorilor din România.

     Euro va reduce costurile pe care firmele le suporta ca urmare a schimburilor valutare. Costurile acestea au fost estimate la 1-2% din valoarea tranzactiei. Tot datorita euro se economiseste timp pretios în activitatea de gestiune, disparând necesitatea analizei riscului si a raportului cheltuieli - profit pentru fiecare în parte, efectuata de firma.

     De asemenea, se simplifica evaluarea rezultatelor comerciale efectuate din punct de vedere al întreprinderii, nemaifiind necesar sa se tina cont de volatilitatea monedei.

     O data eliminate barierele monetare din cadrul U.E., exportatorii vor beneficia de un acces mult mai facil pe pietele oricareia dintre tarile membre. Astfel se va reduce numarul de intermediari, întreprinderile marindu-si veniturile ca urmare a exporturilor directe.

     Un alt avantaj important oferit de moneda unica este transparenta. Exprimarea tuturor preturilor în euro va ajuta firmele românesti sa îsi aleaga furnizorii care sa le asigure cele mai mici cheltuieli si sa exporte în tarile de unde pot obtine veniturile cele mai mari.

     Alaturi de moneda euro, o importanta deosebita pentru România o are si Banca Centrala Europeana, care si-a început activitatea la Frankfurt si a preluat o serie de atributii ale F.M.I. privind finantarea si urmarirea unor politici consecvente de stabilitate a preturilor.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Economie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles