Inochentie Micu Klein - activitatea si importanta actiunii lui

5x puncte

categorie: Istorie

nota: 8.36

nivel: Facultate

Momentul Supplexului reprezintă o fază de apogeu a mișcării luminilor la românii din Transilvania, după care punctul ei de greutate se deplasează spre alte părți diseminând mișcarea în jurul unor centre iluministe, un real ascendent înregistrând Oradea, Arad sau localitațile urbane din provincia bănățeană. În acest context, la începutul secolului al XIX-lea inițiativa culturală se transferă în ace[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Inochentie Micu Klein - activitatea si importanta actiunii lui

Momentul Supplexului reprezintă o fază de apogeu a mișcării luminilor la românii din Transilvania, după care punctul ei de greutate se deplasează spre alte părți diseminând mișcarea în jurul unor centre iluministe, un real ascendent înregistrând Oradea, Arad sau localitațile urbane din provincia bănățeană. În acest context, la începutul secolului al XIX-lea inițiativa culturală se transferă în aceste zone, care vor deține întâietatea în mișcarea luminilor până în deceniul patru al secolului al XIX-lea, când travaliul principal al mișcării iluministe românești se deplasează în Principate.

Pornită de la Blaj era firesc ca mișcarea românească de „luminare” să-și fixeze obiectivele în funcție de necesitățile cele mai presante. Declanșatorii ei nu puteau gândi problemele în abstract, nu se găseau în situația de a cultiva principiile luministe ca valori în sine.
Primul act politic al Habsburgilor în Transilvania a fost trecerea preoților români la unirea cu Biserica Romei, deoarece catolicismul reprezenta formula ideologica și politică menită să suplinească lipsa de unitate a imperiului. Maghiarii, trecuți la protestantism în marea lor majoritate, au repins atât catolicismul cât și centralizarea habsburgică și au pornit o rascoală.

Dar mișcarea, care a beneficiat de o participare românească largă, a fost înfrantă, iar pacea de la Satu Mare (1711) a marcat instaurarea definitivă a regimului Casei de Austria în Transilvania. Unirea bisericii ortodoxe cu cea catolică, relizată practic în 1701 , se limita la recunoașterea a trei puncte dogmatice și la primatul papei. Biserica rezultată , numită greco-catolică, urma să-și păstreze neschimbat ritul, calendarul, sărbătorile și canoanele ortodoxe
Pentru românii din Transilvania, condițiile unirii s-au transformat în revendicări cu caracter politic: ei au cerut să le fie recunoscută egalitatea în drepturi cu celelalte națiuni componente ale principatului și dreptul de a ocupa funcții politice și administrative în stat.

În realitate însa, românii au rămas în continuare o națiune tolerată. Inochentie Micu, episcopul unit al românilor, a încercat să folosească evenimentele ca un argument al luptei sale. În 1744, Sinodul de la Blaj a amenințat că dacă revendicările românești nu aveau să fie satisfăcute, unirea cu biserica catolică avea să fie abandonată. Dar Micu-Klein, inițiatorul luptei politice a românilor din Transilvania, cel care i-a fixat programul și argumentarea istorică, a fost înlaturat in 1744.
Pe numele laic Ioan Micu s-a născut într-un sat de margine, Sadu, județul Sibiu.Țara fusese stăpânita mai mult de un secol și jumătate, cu puține excepții, de principii calvini și era tributară turcilor.

Transilvania nu fusese cucerită de austrieci prin bătălii sângeroase, ci prin iscusința unui iezuit diplomat, Antide Dunond, și a unor generali-administratori, al căror rol, a fost de a subordona, prin măsuri severe și drastică supraveghere, cele trei națiuni recunoscute . Astfel, prin diploma împăratului Leopold I din 1961, nu s-a schimbat decât stăpânirea, mult mai periculoasă și mai prădalnică decât cea turcească. Vechile legi ale principatului au rămas aceleași: Unio trium nationum, Tripartitum, Approbatae si Compilatae constitutiones care consfințeau drepturile celor trei națiuni și ale celor patru religii. Populația majoritară a Transilvaniei, românii, a fost menținută și pe mai departe în afara legii, fiind considerată „schismatică” și „eretică”.

E adevărat că actul uniației de la 1701 a pledat , ca momeală, pentru egala indreptățire. Autoritățile l-au declarat însa pierdut. Evenimentele ulterioare au fost determinate de o dârză și necrutătoare opoziție a nobilimii maghiare, a cancelariei și dietei transilvane, ca și de perfidia cancelariei aulice vieneze, care au convenit ca el să nu mai fie republicat. Curtea aulică din Viena a incurajat, așadar, atitudinea nobilimiii, dar a adus-o la fidelitate prin armata de ocupație, prin acordarea de privilegii, ranguri, feude, titluri nobiliare, funcțiuni prestigioase și adeseori prin importante sume de bani.

Sadu, teritoriul ce li s-a atribuit sașilor când au fost aduși in Transilvania, rămăsese ca și mai înainte, un sat de oamneni liberi. Încercarile nenumărate ale noilor veniti de a le impune sarcini iobăgesti au fost respinse, de cele mai multe ori, cu succes. Raportat la spațiul general românesc, momentul de început al luminilor în Transilvania e reprezentat de Inochentie Micu unde acțiunea lui politică a creat premisele și cadrul problematic pentru manifestarea unei mișcări iluministe, pe cale de structurare în acea perioadă . Ion Micu a văzut lumina în acest sat, in 1692. Era fiul unui țăran liber.

În primii ani, copilul a urmat cursul unei vieți „prescrise” din străbuni , cu o mamă plină de grijă, de dragoste și de emoții pentru pruncul născut din sângele său, cu un tată pe care îndeletnicirile îl țineau zile întregi departe de casă, muncindu-și pămîntul, ori, poate, căutând fier la Puntea Băii, trudind la joagăre sau la doborîtul de fagi și de stejari din pădurile de sub poalele munților Lotru și Cindrelu.
Cu timpul mama a început să-i vorbească, amuzat pruncul dădea semne că înțelege totul, dar nu articula nici un semn. Simțămintele și le exprima doar cu privirea. Speranța părinților nu pierise, totuși. Credeau că măcar când va putea merge pe picioarele lui la joacă cu ortacii de vârsta lui și îndemnat de ei, Ionuț va putea deprinde vorbirea.

Dar anii treceau și copilul lor drag rămânea mut ca o lebădă. Localnicii spuneau, mai demult, că Ion Micu din Sadu s-a pornit să vorbească, în al 15-lea sau 16-lea an al vieții, că întâmplarea a prins repede aripi și s-a răspândit peste tot. Ion Micu a învățat scrisul și cititul în satul natal.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Istorie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles