Inima 2

5x puncte

categorie: Biologie

nota: 9.65

nivel: Liceu

     Inima este, din punct de vedere anatomic, un organ musculos, cavitar care pompeaza ritmic sāngele īn corp. Inima, sāngele si vasele de sānge alcatuiesc sistemul circulator, care este responsabil cu distribuirea oxigenului si a substantelor hranitoare si eliminarea dioxidului de carbon si a altor produse reziduale. Inima reprezinta motorul sistemului circulator. Ea trebuie sa functioneze neīnc[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Inima 2

     Inima este, din punct de vedere anatomic, un organ musculos, cavitar care pompeaza ritmic sāngele īn corp. Inima, sāngele si vasele de sānge alcatuiesc sistemul circulator, care este responsabil cu distribuirea oxigenului si a substantelor hranitoare si eliminarea dioxidului de carbon si a altor produse reziduale. Inima reprezinta motorul sistemului circulator. Ea trebuie sa functioneze neīncetat deoarece tesuturile corpului, īn special creierul, depind de o aprovizionare continua cu oxigen si substante hranitoare transportate de sānge.

      Inima umana are forma unei pere de marimea unui pumn īnchis si este situata īn partea stānga, la circa patru sau cinci centimetri fata de linia mediana. Este alcatuita īn principal din tesut muscular care se contracta ritmic īmpingānd sāngele catre toate partile corpului. Contractiile īncep īn embrion la circa trei saptamāni de la concepere si continua de-a lungul īntregii vieti a individului. Muschiul nu se odihneste decāt pentru o fractiune de secunda īntre batai. Īntr-o viata de 76 de ani inima va bate de aproape 2,8 miliarde de ori si va pompa 169 de milioane de litri de sānge.



      STRUCTURA INIMII

      Inima umana are patru camere. Cele doua camere superioare, atriul (auriculul) drept si stāng, sunt camerele de primire a sāngelui. Acestea colecteaza sāngele adus de vene. Camerele inferioare ale inimii, ventriculul stāng si drept, au rolul unor pompe puternice. Ele īmping sāngele prin artere, de la inima catre corp.

     Inima este o pompa cu doua camere, īn care sāngele circula prin doua sisteme īnchise separate. Sāngele īncarcat cu oxigen paraseste ventriculul stāng prin aorta. Circula prin corp si se īntoarce dezoxigenat īn atriul drept prin venele cave superioara si inferioara. Ventriculul drept pompeaza sāngele prin artera pulmonara catre plamāni, unde acesta schimba dioxidul de carbon cu oxigen. Sāngele oxigenat se īntoarce apoi, prin venele pulmonare, īn atriul stāng, pregatit pentru o noua circulatie arteriala.

     Partea dreapta si cea stānga a inimii sunt separate una de cealalta printr-un perete de tesut (sept interventricular). Fiecare pompeaza sāngele printr-un circuit separat de vase: dreapta īmpinge sāngele sarac īn oxigen catre plamāni (circulatia mica), īn timp ce stānga īl distribuie pe cel bogat īn oxigen īn corp (circulatia mare). Sāngele care se īntoarce din organism a cedat mare parte din oxigen si s-a īncarcat cu dioxid de carbon din tesuturi. Acesta este colectat de doua vene mari, vena cava superioara si vena cava inferioara, care se varsa īn atriul drept al inimii. De aici sāngele trece īn ventriculul drept care īl va pompa prin artera pulmonara catre plamāni, unde se va reīncarca cu oxigen si va elimina dioxidul de carbon. Sāngele, bogat acum īn oxigen, se īntoarce la inima prin arterele pulmonare care se varsa īn atriul stāng. De aici trece īn ventriculul stāng, unde va fi pompat prin aorta, cea mai mare artera a corpului. Artere mai mici care se ramifica din aorta distribuie sāngele catre diferite parti ale organismului.

      Patru valve interioare īmpiedica alunecarea inversa a sāngelui. Ele se deschid usor īn directia curgerii sāngelui si se īnchid cānd acesta īmpinge īn sens invers. Doua dintre valve se afla īntre atrii si ventricule, cunoscute ca valve atrioventriculare. Valva atrioventriculara dreapta (tricuspida) este formata din trei fāsii de tesut, īn timp ce valva atrioventriculara stānga (bicuspida sau mitrala) are numai doua. Celelalte doua valve sunt situate īntre ventricule si artere. Sunt numite valve semilunare, deoarece fiecare este formata din trei fāsii de tesut īn forma de semiluna. Valva semilunara dreapta, dintre atriul drept si artera pulmonara, se mai numeste si valva pulmonara. Cea stānga, dintre ventriculul stāng si aorta, se mai numeste si valva aortica.

      Tesutul muscular cunoscut ca miocard sau muschi cardiac este sustinut de un esafodaj de tesut conjunctiv si formeaza peretii camerelor inimii. Atriile au pereti relativ subtiri īn comparatie cu ventriculele. Ventriculul stāng are peretii cei mai grosi - mai mult de un centimetru la o persoana adulta - deoarece el trebuie sa pompeze sāngele pāna la cele mai departate celule ale corpului.

      Un sac dur, cu pereti dubli, cunoscut ca pericard, īnconjoara inima. Stratul interior al pericardului, epicardul, se afla direct pe miocard. Stratul exterior al pericardului este lipit de osul pieptului si de alte structuri din cavitatea toracica si are rolul de a fixa inima. Īntre peretii pericardului se afla un spatiu īngust umplut cu un lichid apos care īmpiedica frecarea acestora īn timpul batailor inimii.

      Suprafetele interioare ale camerelor inimii sunt captusite cu o fāsie subtire de tesut lucios, alb - endocardul. Acelasi tip de tesut - cunoscut si ca endoteliu - captuseste si vasele de sānge ale corpului, asigurānd o curgere usoara a sāngelui si prevenind formarea de cheaguri īn sistemul circulator.

      Inima nu este hranita de sāngele ce trece prin camerele sale (acesta avānd o presiune mult prea mare) ci de o retea specializata de vase, cunoscute ca artere coronare, care īnvaluie inima ca o coroana. Circa 5% din sāngele pompat īn corp patrunde īn arterele coronare, care se ramifica din aorta deasupra punctului de iesire de ventriculul stāng. Trei artere coronare principale - dreapta, stānga circumflexa si stānga anterioara descendenta - hranesc diferite regiuni ale muschiului cardiac. Din aceste trei artere se ramifica altele mai mici care patrund prin peretii musculari si asigura o alimentare constanta cu oxigen si substante nutritive. Obstructia unei coronare sau a ramurilor sale provoaca necroza teritoriului cardiac deservit (infarctul miocardic). Venele care parasesc muschiul cardiac converg pentru a forma un canal numit sinus coronarian, care aduce sāngele īn atriul drept.



      FUNCTIILE INIMII

      Sarcinile inimii sunt mult mai complexe decāt simpla pompare a sāngelui de-a lungul vietii. Ea trebuie sa fie de asemenea capabila sa raspunda schimbarilor īn necesarul de oxigen al corpului. Inima lucreaza altfel īn timpul somnului decāt īn timpul unei curse de cinci kilometri. Mai mult, īmpreuna cu sistemul circulator, poate raspunde aproape instantaneu schimbarilor rapide: cānd o persoana se ridica sau se culca la pamānt, sau cānd se afla īn fata unui pericol.

      CICLUL CARDIAC

      Desi cele doua jumatati ale inimii sunt complet separate, ele se contracta la unison, producānd o singura bataie. Evenimentele care au loc de la īnceputul unei batai pāna la producerea urmatoarei alcatuiesc ciclul cardiac (cu o durata de 0,8 s). Acesta are doua faze: diastola (atriala-0,7 s; ventriculara-0,5 s; generala-0,4 s), cānd camerele inimii sunt relaxate, si sistola (atriala-0,1 s; ventriculara-0,3 s), cānd camerele se contracta pentru a pune īn miscare sāngele. Īn timpul fazei sistolice atriile se contracta primele, urmate de ventricule. Aceasta secventa asigura miscarea eficienta a sāngelui din atrii īn ventricule si apoi īn artere. Daca atriile si ventriculele s-ar contracta simultan, inima nu ar fi capabila sa puna īn miscare aceeasi cantitate de sānge la fiecare bataie.



     Īn timpul diastolei atāt atriile cāt si ventriculele sunt relaxate, iar valvele atrioventriculare sunt deschise. Sāngele curge din vene īn atrii si de acolo īn ventricule. De fapt, mare parte din sāngele care intra īn ventricule navaleste pur si simplu īn timpul diastolei. Īncepe apoi sistola pe masura ce atriile se contracta pentru a termina umplerea ventriculelor. Apoi se contracta ventriculele care īmping sāngele prin valvele semilunare īn artere, īn timp ce valvele atrioventriculare se īnchid pentru a īmpiedica īntoarcerea acestuia īn atrii. Pe masura ce presiunea din artere creste valvele semilunare se īnchid brusc spre a īmpiedica īntoarcerea sāngelui īn ventricule. Apoi īncepe din nou diastola.

      Un instrument cunoscut ca stetoscop este folosit pentru a detecta sunetele din interiorul corpului, inclusiv cele produse de inima. Sunetele caracteristice ale inimii sunt produse de valve si nu de contractia muschiului cardiac, mai exact de membranele valvelor care se lovesc la īnchidere. Īnchiderea valvelor atrioventriculare, īnaintea contractiei ventriculelor, produce primul sunet, mai lung si mai jos. Al doilea este produs la īnchiderea valvelor semilunare, mai scurt si ascutit.

      Presiunea sāngelui, exercitata asupra peretilor vaselor īn timpul curgerii acestuia, variaza de asemenea īn timpul diferitelor faze ale ciclului cardiac. Presiunea īn artere este mai mare īn timpul sistolei, cānd ventriculele se contracta, si mai mica īn timpul diastolei, cānd sāngele pompat īn timpul sistolei ajunge īn capilarele corpului. O presiune normala de "120 cu 80" sau "12 cu 8" īnseamna ca presiunea sistolica este de 120 de unitati (milimetri de mercur), iar cea diastolica este de 80 de unitati. Presiunea sāngelui unei persoane poate creste pentru perioade scurte īn momente de stres sau la simtirea unor emotii puternice. Prelungirea acestor perioade sau repetarea lor constanta (hipertensiunea), poate creste expunerea unei persoane la atacuri de cord, infarcturi, afectiuni ale inimii si ale rinichilor sau alte probleme.

      GENERAREA BATAILOR INIMII

      Spre deosebire de majoritatea muschilor, a caror contractie este provocata de impulsuri nervoase, muschiul cardiac se poate contracta independent. Anumite celule ale acestuia au abilitatea de a se contracta spontan si de a genera semnale electrice care se raspāndesc īn restul inimii si īi provoaca contractia. O bataie īncepe īntr-un grup mic de celule musculare specializate aflate īn partea dreapta superioara a atriului drept. Aceasta zona este cunoscuta ca nodulul sinoatrial. Celulele din nodulul sinoatrial genereaza semnale electrice mai frecvente decāt celulele din alte parti ale inimii, astfel īncāt semnalele generate aici sincronizeaza impulsurile din īntreaga inima.

      Impulsurile se raspāndesc rapid pe suprafata atriului, astfel īncāt toate celulele sale musculare se contracta la unison. Impulsurile electrice nu pot trece prin partitionarea dintre atrii si ventricule, care este alcatuita īn principal din tesut conjunctiv fibros. Impulsurile venite de la nodulul sinoatrial sunt conduse prin acest tesut de o punte mica de muschi numita sistemul de conducere atrioventricular. Prima parte a acestui sistem este un grup de celule aflat la marginea inferioara a atriului drept - nodulul atrioventricular. Celulele din nodulul atrioventricular conduc impulsurile relativ īncet, introducānd o īntārziere de circa doua zecimi de secunda pāna la ajungerea impulsului la ventricule. Aceasta īntārziere permite sāngelui din atrii sa se goleasca īn ventricule, īnainte ca acestea sa īnceapa sa se contracte.

      Dupa ce a trecut de nodulul atrioventricular un impuls parcurge un grup de fibre musculare numite fasciculul Hiss, care se īntinde pe peretele de tesut conjunctiv care separa atriile de ventricule, intra īn septul interventricular si, dupa un scurt traiect, se īmparte īn doua ramuri (dreapta si stānga) si se distribuie subendocardic celor doua ventricule. Impulsul se raspāndeste īn tot ventriculul cu ajutorul unei retele de fibre de conducere rapida numite fibrele Purkinje. Aceste fibre sunt necesare din cauza grosimii si robustetii peretilor ventriculari. Daca impulsul s-ar raspāndi direct de la o celula la alta, diferite parti ale ventriculelor nu s-ar contracta laolalta si inima nu ar pompa sāngele īntr-un mod eficient. Desi acest circuit complicat are multi pasi, un impuls electric se raspāndeste de la nodulul sinoatrial prin inima īn mai putin de o secunda.









     CONTROLUL FRECVENTEI CARDIACE

      La un adult, frecventa cardiaca la repaus este de circa 70 de batai pe minut. Totusi, inima poate sa bata si de trei ori mai repede - peste 200 de batai pe minut - cānd persoana depune un efort fizic marit. Persoanele tinere au o frecventa cardiaca mai rapida decāt a adultilor: de circa 120 de batai pe minut la sugari si 90 la copiii de 10 ani. Spre deosebire, multi atleti au adesea frecventa cardiaca mai scazuta deoarece antrenamentul fizic face inima mai puternica si permite acesteia sa pompeze aceeasi cantitate de sānge cu mai putine contractii. La repaus frecventa cardiaca a unui atlet poate sa scada pāna la 40-60 de batai pe minut.







     Desi nodulul sinoatrial genereaza bataia inimii, nervii si unele substante chimice din sānge pot influenta frecventa cardiaca. Impulsurile nervoase pot accelera sau īncetini inima aproape instantaneu. Nervii care regleaza frecventa cardiaca fac parte din sistemul nervos vegetativ care controleaza activitatile corpului care nu se afla sub control constient. Sistemul nervos vegetativ este alcatuit din doua tipuri de nervi: simpatici si parasimpatici. Aceste fibre transmit impulsuri nodulului sinoatrial si altor parti ale inimii. Sistemul nervos simpatic mareste frecventa cardiaca. El este activat īn perioade de stres si are rol īn asa numitul raspuns de "fuga sau lupta". Emotiile puternice pot de asemenea sa activeze sistemul nervos simpatic si sa duca la marirea frecventei cardiace. Spre deosebire, sistemul nervos parasimpatic īncetineste frecventa cardiaca. Inima primeste impulsuri de la ambele sisteme. De fapt, īn absenta impulsurilor nervoase nodulul sinoatrial s-ar declansa de aproximativ 100 de ori pe minut - sistemul parasimpatic īncetineste inima la aproape 70 de batai pe minut.

      Substante chimice cunoscute ca hormoni, purtate de sānge, influenteaza de asemenea frecventa cardiaca. Hormonii īsi fac efectul īn general mai īncet decāt impulsurile nervoase. Epinefrina (cunoscuta si ca adrenalina) este un hormon care este eliminat īn perioade de stres si mareste frecventa cardiaca la fel de mult ca si sistemul nervos simpatic. Hormonul tiroid, care regleaza metabolismul general al corpului, are si el acelasi efect. Frecventa mai poate fi afectata si de substantele chimice care se gasesc īn sānge - calciu, potasiu si sodiu.





     DEBITUL CARDIAC

      Debitul cardiac reprezinta cantitatea de sānge pompata de fiecare ventricul īntr-un minut. Debitul cardiac este egal cu frecventa cardiaca īnmultita cu debitul sistolic (cantitatea de sānge expulzat de ventricule la fiecare sistola - 70-90 ml). Debitul sistolic depinde de mai multi factori: ritmul cu care sāngele se īntoarce prin vene la inima, cāt de viguros se contracta inima si presiunea sāngelui din artere. Debitul cardiac normal la un adult este de aproximativ 3 litri pe minut pe m2 de suprafata corporala, dar poate ajunge īn timpul efortului muscular pāna la 18 litri.

      O crestere fie a frecventei cardiace, fie a volumului sistolic va determina marirea debitului cardiac. Īn timpul efortului fizic sistemul nervos simpatic mareste fecventa cardiaca. Īn acelasi timp creste volumul sistolic, īn primul rānd datorita sāngelui venos care se īntoarce īn inima mai repede si provoaca contractii mai puternice. Multi dintre factorii care maresc frecventa cardiaca duc si la cresterea volumului sistolic. De exemplu, impulsurile nervoase simpatice produc contractia mai viguroasa a inimii cāt si marirea ritmului de functionare. Cresterea simultana a frecventei cardiace si a volumului sistolic permit o crestere corespunzatoare mai eficienta a debitului cardiac decāt daca, sa zicem, s-ar mari numai frecventa cardiaca.



      ĪNGRIJIREA INIMII

      Majoritatea partilor corpului folosesc doar o treime din oxigenul adus de sānge; dar inima utilizeaza trei sferturi din oxigenul adus de arterele coronare. Acest fapt arata cāt de intens lucreaza inima, pompānd īn fiecare secunda a vietii noastre. De asemenea ne arata ca īn ceea ce priveste inima nu exista nici o marja de siguranta.

      De aceea e necesar sa avem grija de aceasta pompa atāt de valoroasa. Sanatatea inimii poate fi pastrata printr-o dieta rationala, prin exercitii fizice, prin renuntarea la fumat si la consumul moderat de alcool.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Biologie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles