Ingrijirea pacientilor cu tulburari de sexualitate

7x puncte

categorie: Medicina

nota: 10.00

nivel: Facultate

     CAPITOLUL I



      ISTORICUL BOLII

      Sanatatea nu ar putea exista fara sexualitate, deoarece aceasta faciliteaza dezvoltarea identitatii de sine, a relatiilor interpersonale, a intimitatii si a dragostei. Sexualitatea umana cuprinde aspectele somatice, emotionale, intelectuale, sociale si morale ale fiintei. In plan psihic, aceasta defineste u[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Ingrijirea pacientilor cu tulburari de sexualitate

     CAPITOLUL I



      ISTORICUL BOLII

      Sanatatea nu ar putea exista fara sexualitate, deoarece aceasta faciliteaza dezvoltarea identitatii de sine, a relatiilor interpersonale, a intimitatii si a dragostei. Sexualitatea umana cuprinde aspectele somatice, emotionale, intelectuale, sociale si morale ale fiintei. In plan psihic, aceasta defineste un barbat si o femeie. Ea cuprinde faptul fiziologic de a fi stimulat sexual si de a experimenta orgasmul. Din punct de vedere social, ea determina tipul de relatii în care se angajeaza un individ, barbat sau femeie. Din punct de vedere moral, antreneaza o luare de decizie asupra comportamentelor acceptabile sau inacceptabile privind actul sexual.

     Sexualitatea umana este adesea considerata in termeni a doua componente: cea ereditara si cea dobandita. Componenta ereditara determina anatomia si fiziologia organelor genitale. Componenta dobandita este rezultatul interactiunilor cu mediul social. Oricum, fiecare aspect al comportamentului sexual cuprinde atât componente ereditare cât si componente dobândite. Este deci important sa luam în consideratie interactiunea acestor doua componente într-o activitate sexuala data.

     Dimorfism sexual este termenul utilizat pentru a descrie diferentele dintre barbati si femei la fiecare specie. Barbatii, spre exemplu, sunt în general mai înalti, mai grei si din punct de vedere fizic mai puternici decât femeile. Aceste atribute nu sunt totusi întotdeauna indicative ale masculinitatii sau feminitatii. Unele femei sunt mai înalte, cântaresc mai mult sau sunt mai puternice. Indicatorul cel mai fiabil este acela ca barbatul poseda un penis, pe când femeia are un vagin, un ciclu menstrual si poate ramâne însarcinata. Repartizarea pilozitatii este de asemenea un alt indicator valabil.



     CAPITOLUL II



     ANATOMIA ORGANELOR GENITALE SI FIZIOLOGIA FUNCTIEI SEXUALE



     2.1 Organele genitale masculine



     Organele genitale masculine formeaza un sistem de transport al spermei. Ele se limiteaza la doua testicule asezate în scrot, cu canale excretoare (epidim si canale deferente), glande secretoare si penis.

     Testiculele



     Testiculele sau gonadele barbatesti sunt de forma ovala, având 3,75 cm lungime si 2,5 centimetri grosime. Fiecare testicul este format din mai multe tuburi seminifere înfasurate în jurul lor, în care sunt produsi spermatozoizii. Învelisul lor extern consta într-un culcus alcatuit din fibre musculare netede, ale caror contractii faciliteaza trecerea spermatozoizilor catre canalele ejaculatoare.

     Cele doua functii principale ale testiculelor sunt producerea de spermatozoizi si secretia hormonilor sexuali. Un spermatozoid este o celula unica ce cuprinde un cap, o piesa intermediara si o coada (flagel). Cromozomii sunt responsabili de caracterele ereditare. Toate celulele organismului contin un numar fix de 23 de perechi de cromozomi diploizi (în perechi). Celulele se înmultesc divizându-se în doua, producând deci doua noi celule ce contin fiecare câte 23 de perechi de cromozomi. Acest proces se numeste mitoza. Spermatozoizii si ovulele contin 23 de cromozomi haploizi (simpli si capabili de a se uni). Aceasta se realizeaza printr-un fel de diviziune celulara numita meioza. Asadar, daca spermatozoidul fecundeaza ovulul, celula rezultata în urma unirii lor va avea un numar de 23 de perechi de cromozomi: 23 de cromozomi simplii de origine masculina si 23 de cromozomi simplii de origine feminina.

     Doi dintre acesti cromozomi determina sexul embrionului. Celula feminina are în mod normal doi cromozomi sexuali identici XX. Celula masculina are doi cromozomi sexuali diferiti XY. Spermatozoizii sunt deci de doua feluri deoarece, în timpul meiozei, este prezent un singur cromozom al perechii. Un ginosperm este purtator al cromozomului X iar un androsperm este purtator al cromozomului Y. Daca un ginosperm fertilizeaza ovulul, fetusul va fi deci feminin si daca un androsperm fertilizeaza ovulul, fetusul va fi masculin.

     Androspermii, mai mici ca talie, au un flagel mai lung, se misca mai repede si sunt mai vulnerabili la schimbarile de pH vaginal decât ginospermii. Se crede ca, pentru a concepe un fetus masculin, relatia sexuala trebuie sa aiba loc în momentul ovulatiei sau foarte aproape de acesta. Androspermii ajung mai repede la ovul decât ginospermii. Acestia din urma se misca mai greu si pot rezista în fata aciditatii vaginale, asteptând ca ovulul sa fie liber. De aceea, pentru a concepe un fetus feminin, relatia sexuala trebuie sa aiba loc cu câteva zile înainte de ovulatie.

     Cea de-a doua functie a testiculelor este producerea de hormoni sexuali: testosteron estrogeni si androgeni. Testosteronul este responsabil de dezvoltarea organelor genitale si de aparitia caracterelor sexuale secundare masculine: timbrul vocii mai grav, musculatura mai importanta, barba, pilozitate pe linia mediana a abdomenului, pe pubis si pe piept. Estrogenii secretati în acelasi timp si de glandele suprarenale au o functie de control a spermatogenezei.

     Hipotalamusul controleaza secretia hormonilor masculini. Prin eliberarea unei substante neuro-secretoare (numita si factor relaxant), acesta stimuleaza adenohipofiza (pituitara) pentru a secreta hormonul foliculo-stimulator (F.S.H.) si hormonal luteinizant (L.H.). Hormonul luteinizant stimuleaza secretia de testosteron, iar hormonal foliculo-stimulant stimuleaza spermatogeneza. Acesti doi hormoni sunt secretati pe baza de retroactiune negativa.



     Scrotul



     Testiculele, situate la exteriorul cavitatii abdominale, sunt protejate de scrot, un fel de sac asezat în spatele penisului si considerat a fi o continuare a cavitatii abdominale. Pielea este încretita, de culoare bruna si lipsita de pilozitate. Sub aceasta piele se gaseste un strat de tesut muscular neted strabatut de fibre conjunctive denumite dartos, apoi un strat de tesut muscular striat strabatut de asemenea de fibre conjunctive, denumit cremaster. Muschii netezi se contracta involuntar, iar muschii striati se contracta voluntar si involuntar. Aceste trei straturi de tesuturi protejeaza deci testiculele. Testiculul stâng este de obicei suspendat mai jos decât cel drept în scrot.

     În timpul primelor etape de dezvoltare a fetusului, testiculele sunt situate în interiorul cavitatii abdominale. Înainte de nastere, hormonii sexuali favorizeaza coborârea acestora în scrot. Aceasta coborâre se face prin canalul inghinal si este realizata, cel mai des, în functie de marime.

     Absenta, la nastere, a unuia dintre cele doua testicule din scrot este numita criptorchidie. Coborârea se poate face în mod spontan în timpul primului an, însa la pubertate poate deveni necesar un tratament hormonal sau o interventie chirurgicala. Barbatii ale caror testicule nu au coborât în scrot au cantitati normale de hormoni secretati, însa sunt de obicei sterili deoarece temperatura corporala normala împiedica spermatogeneza. O temperatura mai scazuta este indispensabila formarii spermatozoizilor.

     Pe lânga functia de protectie a testiculelor, scrotul mai are si functia de a le mentine la o temperatura mai scazuta decât cea a corpului. Acest rol este asigurat în felul urmator:

     1. Un strat fin de tesut adipos sub piele asigura putina izolare

     2. Abundenta capilarelor sangvine faciliteaza dispersia caldurii.

     3. Abundenta glandelor sudoripare favorizeaza evaporarea prin transpiratie.

     4. Prezenta termoreceptorilor în fibrele musculare netede (dartos) asigura contractiile pentru a reîmpinge testiculele în sus daca temperatura este prea scazuta.

     Hainele prea strâmte ce comprima scrotul reprezinta de asemenea factori care pot influenta temperatura. Purtarea îndelungata si frecventa a unor astfel de haine poate reduce productia de spermatozoizi mentinând temperatura corpului ridicata. Contractiile puternice ale cremaster-ului pot de asemenea sa creasca temperatura scrotala în situatii de excitatie sexuala, de teama sau de anxietate prin stimularea reflexului cremasterian. Acest reflex este obtinut prin frecarea partilor interne ale coapselor, ce stimuleaza circulatia sangvina în scrot, crescând temperatura. Aceste contractii sunt însa de scurta durata.



     Epididimul, canalul deferent si canalele ejaculatoare



     Testiculele sunt alcatuite din mai multe tubulete seminifere rasucite în jurul lor. Aceste tubulete se aduna pentru a forma, în partea lor superioara, un singur tub rasucit numit epididim. Epididimul se continua cu canalul deferent, tub lung ce ajunge din scrot la canalele ejaculatoare, dupa ce în prealabil se înfasoara în jurul vezicii. Cele doua canale ejaculatoare sunt scurte si se deschid în uretra.

     Migratia spermatozoizilor este un mecanism ce nu este complet cunoscut. Acest mecanism pare a fi asigurat în parte de contractia muschilor netezi aflati în capsula testiculelor sau de catre cele ale tuburilor seminifere. Epiteliul ciliat al tuburilor favorizeaza de asemenea miscarea catre epididim.

     Epididimul are dubla functie: de a fi locul de maturizare a spermatozoizilor si locul unde spermatozoizii anormali sunt selectionati si eliminati de catre celulele fagocite ale organismului. Canalele deferente servesc ca rezervor de spermatozoizi de la o ejaculare la alta si, împreuna cu canalele ejaculatoare, asigura trecerea spermatozoizilor pentru a ajunge la uretra si apoi în afara organelor genitale, în timpul actului sexual.



     Vezicule seminale, prostata, glandele lui Cowper



     Aceste structuri accesorii secreta împreuna lichidul seminal, care furnizeaza energie spermatozoizilor si le stimuleaza progresia; el nu este totusi indispensabil pentru spermatozoizii maturi. Lichidul seminal si spermatozoizii formeaza sperma, care are urmatoarele caracteristici:

     1. o textura mai mult sau mai putin gelatinoasa;

     2. o culoare alb-galbuie sau spre gri;

     3. un volum între 2 ml si 6 ml;

     4. o cantitate de aproximativ 120 de milioane de spermatozoizi pe mililitru de sperma;

     5. un pH usor alcalin (7,35 pâna la 7,50)



     Componentele lichidului seminal sunt urmatoarele:

     1. apa pentru a asigura înaintarea spermatozoizilor;

     2. mucus pentru lubrifierea canalelor;

     3. fructoza pentru a furniza energie spermatozoizilor;

     4. saruri minerale pentru a mentine echilibrul electrolitic;

     5. substante tampon de baza pentru neutralizarea aciditatii din uretra si pe cea din vagin;

     6. substante ce favorizeaza coagularea spermei în vagin.



     Spermatozoizii sunt concentrati în prima treime din cantitatea de sperma ejaculata. Se gasesc într-o anumita cantitate si la nivelul uretrei, chiar înainte de ejaculare Coitul întrerupt nu este deci o metoda contraceptiva deoarece poate avea loc fecundare fara ejaculare prealabila.



     Penisul



     Penisul este format din doua parti: tesutul erectil (corp cavernos si spongios) si glandul (extremitatea conica). Glandul este acoperit de un pliu cutanat numit preput ce este eliminat prin circumcizie. O secretie a glandului, smegma se poate acumula sub preput si necesita igiena.

     Forma si talia penisului variaza de la un individ la altul. Barbatii au adesea tendinta de a corela talia penisului cu performanta sexuala. Aceasta credinta este la fel de falsa precum si asocierea volumului sânilor cu capacitatea de a alapta. Temerile legate de volumul penisului sunt de asemenea inutile deoarece vaginul se adapteaza usor: orificiul vaginal se poate dilata cu usurinta sau se poate contracta voluntar.

     Rolul penisului în ceea ce priveste sexualitatea este de a purta sperma în caile genitale feminine. Acest proces cuprinde erectia, ejacularea si detumescenta.

     Fenomenul erectiei determina o crestere importanta a volumului penisului, facând ca acest organ sa devina tare si tensionat. Stimularea glandului determina trimiterea unui influx de la gland catre partea sacrala a maduvei spinarii, si , daca subiectul încearca, în acelasi timp, o stimulare psihologica convenabila pentru îndeplinirea actului sexual, influxurile revin pe cale reflexa catre fibrele nervoase parasimpatice ce pleaca catre organele genitale. Acest influx dilata arterele, vascularizând tesutul erectil al penisului si determinând de asemenea probabil o vasoconstrictie venoasa. Rezultatul este patrunderea unei cantitati importante de sânge cu presiune ridicata în tesutul erectil si umflarea acestui tesut. Erectii reflexogene pot surveni si fara stimulare sexuala. La adolescentii, al caror sistem nervos este imatur, acestea se pot produce în timpul unui dus, dupa un exercitiu sportiv. Ablatiunea punctelor de sutura în regiunea inghinala poate provoca acest tip de erectii reflexogene. Erectii se produc de asemenea la trezire la barbati si la baieti: ele sunt probabil cauzate de o vezica plina, de vise erotice sau de frecarea cearsafurilor.

     Procesul ejacularii deplaseaza spermatozoizii din testicule catre meatul uretral. Daca gradul de stimulare sexuala atinge un nivel critic, centrul nervos situat la nivelul maduvei spinarii trimite influxuri catre organele genitale prin intermediul nervilor simpatici pâna când declanseaza un peristaltism ritmic la nivelul organelor genitale. Acest peristaltism apare mai intâi la nivelul testiculelor si se deplaseaza rapid urcând din nou pe toata lungimea epididimului, a canalului deferent, a veziculelor seminale, a prostatei si penisului, producând asadar aruncarea spermei în afara cailor genitale masculine.

     Dupa ejaculare,penisul revine într-o stare flasca numita detumescenta. Acest fenomen se produce chiar daca n-a avut loc ejacularea. Vasoconstrictia arterelor din tesutul erectil si vasodilatarea venoasa duc la o diminuare progresiva a umplerii cu sânge.







     2.2 Organele genitale feminine





     Organele genitale feminine cuprind ovarele, trompele lui Fallope, uterul, vaginul, vulva si glandele mamare. Aceste organe au functia de a primi spermatozoizii, de a produce ovulele, de a adaposti si de a hrani ovulul fecundat, de a expulza fetusul la termen si de a hrani noul nascut.



     Ovarele



     Ovarele sau gonadele feminine sunt pe de o parte organe ce formeaza ovulele, iar pe de alta parte, glande cu secretie interna, fiind din acest punct de vedere analoage testiculelor. Situate în partea superioara a cavitatii pelviene si având forma ovala, ele masoara 2,5 cm lungime si 1,2 centimetri latime. Partea exterioara sau cortexul închide foliculul primar si secreta hormoni; partea interna sau medulla este bogata în vase de sânge si în tesut conjunctiv si muscular.

     La fel ca testiculele, ovarele au doua functii principale: maturizarea si eliberarea ovulelor si producerea de hormoni sexuali. Contrar testiculelor care produc spermatozoizi pe toata durata vietii, foliculii primordiali sunt deja prezenti în ovare înca de la nastere. Acesti foliculi provin din epiteliul germinativ situat la suprafata fiecarui ovar. Unele dintre aceste celule migreaza catre interior; ele sunt atunci înconjurate de o membrana granulata si formeaza, prin urmare, celule mari ce vor deveni ovule. În jur de 0,75 milioane de astfel de foliculi primordiali sunt prezenti în ovare la nastere, dar numai 450 dintre ei vor ajunge poate la maturitate în timpul vietii reproductive a femeii. Ei sufera un proces de degenerare pe întreaga durata a vietii, la pubertate ajungând la aproximativ 400.000, care nu se mai regasesc dupa menopauza.

     Ovarele secreta estrogeni, progesteroni si androgeni masculini. Estrogenii determina aproape toate caracterele sexuale secundare ce fac distinctia între femei si barbati: cresterea elementelor glandulare în sâni, depunerile lipidice în zonele caracteristice, precum coapsele si soldurile, transformarea bazinului care capata o forma ovoida si parul pubian. Actiunea sa este primordiala în prima faza a ciclului menstrual, pe când progesteronul controleaza cea de-a doua faza. Acesta din urma influenteaza activitatea secretoare a glandelor mamare si inhiba contractiile uterine în timpul graviditatii. Rolul androgenilor este acela de a stimula interesul sexual.

     Hormonii ovarieni sunt controlati printr-o retroactiune negativa, la fel ca si hormonii testiculari , însa producerea lor este ciclica. Acest principiu retroactiv implica trei grupe diferite de hormoni: a) substantele neurosecretoare sau factorii relaxanti ai hormonului foliculo- stimulant si ai hormonului luteinizant provenind din hipotalamus. b) hormonul foliculo-stimulant si hormonal luteinizant provenind din adenohipofiza (pituitara) . c) estrogenii si progesteronul provenind din ovare.



     Ciclul menstrual are o durata medie de 28 de zile, si poate varia de la 20 la 35 de zile. Îi putem recunoaste trei faze:



     1. Faza preovulatoare, care dureaza în jur de paisprezece (14) zile (plus sau minus cinci zile), începând în prima zi a menstruatiei si terminându-se cu ovulatia (eliberarea ovulului de catre ovar). Aceasta perioada se numeste de asemenea faza proliferativa. Înca din primele zile, foliculele se umfla în mod spontan fara influenta hormonala. Apoi, ca raspuns la factorul de eliberare venit de la hipotalamus, hormonal foliculo-stimulant este secretat de pituitara si un singur folicul îsi continua maturizarea. Sub influenta hormonului foliculo-stimulator, secretia de estrogeni este amorsata; acestia stimuleaza proliferarea endometrului si maturizarea finala a foliculului primar. Dupa ce atinge procentele plasmatice cele mai ridicate, productia hormonului foliculo-stimulant scade prin retroactiune negativa. Ovulatia este deci declansata printr-o eliberare brusca de hormoni luteinizanti.



     2. Faza postovulatoare, cu o durata de aproximativ treisprezece (13) zile (ciclu de 28 de zile), începe imediat dupa ovulatie si se încheie cu începerea menstruatiei. Aceasta perioada este numita faza secretoare sau faza luteala. Termenul "secretoare" este utilizat deoarece, în timpul acestei faze, endometrul secreta glicogen cu scopul de a asigura hrana ovulului fecundat; termenul "luteal" este în legatura cu formarea corpus luteum sau a corpului tânar în punctul de ruptura al foliculului primar, la suprafata ovarului. Daca ovulul este fecundat, corpul tânar creste si persista mai multe luni, secretând progesteronul si estrogenii. Progesteronul favorizeaza imlpantarea oului si pastrarea sa în mediul uterin. Estrogenii amplifica actiunea progesteronului. Prin retroactiune negativa, progesteronul inhiba producerea de hormoni luteinizanti iar estrogenii pe aceea de hormoni foliculo-stimulanti. Corpul tânar asigura echilibrul hormonal al gravidei pâna când placenta preia rolul (prin luna a treia) de secretie a hormonilor.

     În cazul în care nu a fost realizata fecundatia, corpul tânar atinge dezvoltarea completa dupa opt zile, apoi se atrofiaza si este inlocuit câte putin de tesut fibros, corpul alb. Rezulta o diminuare a cantitatilor de progesteroni si de estrogeni secretati si aparitia menstruatiei. Endometrul se dezintegreaza, arteriolele se rup si se creeaza zone hemoragice care antreneaza, într-un flux sangvin, eliminarea endometrului si a mucusului.



     3. Menstruatia dureaza în medie trei pâna la sapte zile. Ea marcheaza începutul fazei preovulatorii, prima zi a menstruatiei fiind prima zi a ciclului menstrual. Volumul pierderii sangvine variaza de la 90 ml la 100 ml, de la o persoana la alta si de la un ciclu la altul. Femeile care iau anticonceptionale au o pierdere sangvina minima în timp ce,cele care poarta sterilet au o pierdere sangvina mai abundenta decât media.

     Prima menstruatie apare între noua si saptesprezece ani. Ciclurile pot fi neregulate si fara ovulatie în primii ani, pentru ca apoi, eventual, sa se regularizeze pâna la menopauza. Dismenoreea este frecventa în timpul primelor zile, din cauza contractiilor uterului si ale colului. Cu câteva zile înainte de menstruatie, unele femei se simt tensionate, nelinistite, iritabile, deprimate sau agresive. Dupa ce apare menstruatia, aceste simptome se atenueaza sau dispar. Sau, din contra, depresia persista pâna ce cantitatea de estrogeni creste. În momentul ovulatiei, deoarece aceasta cantitate este crescuta, femeia se simte mai bine si sigura de ea insasi.

     Schimbarile de natura psihologica din timpul ciclului menstrual sunt influentate de fluctuatiile hormonale; starea emotionala poate de asemenea sa influenteze direct secretiile hormonale. De exemplu, daca o femeie trece printr-o situatie stresanta precum o boala, schimbarea locului de munca, un conflict familial, secretiile hormonale vor fi modificate si întreg ciclul ei menstrual poate fi dereglat.



     Trompele lui Fallope



     Trompele lui Fallope sunt doua tuburi musculare având în medie 11,5 cm lungime. Ele se întind din uter pâna dedesubtul ovarelor, pe care le depasesc si la care se pot lega printr-o extremitate franjurata. Principala lor functie este aceea de a pastra un mediu favorabil la trecerea ovulelor si a spermatozoizilor si apoi pentru fecundare. Celulele secretoare ale mucoasei asigura hranirea oului.

     Mecanismul captarii ovulului de catre trompele lui Fallope nu este înca bine cunoscut. Deoarece trompa si ovarul nu sunt fixate unul de altul, un ovul poate fi ocazional expulzat în cavitatea abdominala în loc de trompa. Daca exista fecundare si implantare în cavitatea abdominala, rezulta o sarcina ectopica. O astfel de sarcina se poate dezvolta de asemenea si în trompe. Fecundarea ovulului are loc în mod normal în afara trompelor. Contractiile trompelor si miscarile flagelilor lor fac ca spermatozoizii sa avanseze catre ovul. Migrarea ovului fecundat se realizeaza datorita contractiilor musculare si miscarilor cililor vibratili ai peretului intern al trompelor. Durata sa depinde de progesteron (care intârzie durata) si de estrogeni (care accelereaza procesul care, în medie, dureaza trei zile). Estrogenii pot preveni deci implantarea zigotului. Doze puternice de estrogeni administrati post coital accelereaza migratia zigotului înainte ca acesta sa fi ajuns în stadiul propice implantarii. Estrogenii fac de asemenea endometrul nepropice nidarii.



     Uterul



     Uterul este un organ muscular gros si adâncit (concav) de 7,5 cm lungime, situat în bazinul mic, între vezica si rect. El este format din trei învelisuri:

a) un învelis extern subtire, învelisul apos sau perimetrul b) un învelis mijlociu gros, alcatuit din fibre musculare netede, miometrul c) un învelis intern, mucoasa sau endometrul. Perimetrul acopera întreg uterul, în afara de col. Fibrele musculare ale miometrului sunt dispuse în toate sensurile. Aceste fibre se contracta pe perioada graviditatii, a nasterii, a alaptarii si a orgasmului. În timpul graviditatii, uterul creste în volum, fibrele musculare se lungesc si contractiile dilata colul pentru a expulza fetusul.

     Endometrul se împarte în doua învelisuri: cel functional eliminat la menstruatie, si unul bazal care nu este eliminat cu fluxul menstrual si care favorizeaza regenerarea învelisului functional dupa menstruatie. Endometrul este esential implantarii si nidarii zigotului. La nivelul colului uterin, mucoasa contine numeroase glande ce secreta mucus a caror secretie închide deschiderea interna. În momentul ovulatiei, pâna când nivelul estrogenilor este ridicat, caracteristicile acestui mucus se schimba; el devine mai abundent si mai putin gros, deci mai usor de penetrat de catre spermatozoizi. Într-o situatie de infertilitate, un examen de mucus cervical ajuta la stabilirea diagnosticului daca ciclul menstrual este ovulatoriu sau nu.



     Vaginul



     Vaginul îndeplineste trei functii importante: serveste la trecerea fetusului, primeste penisul în timpul actului sexual si, în sfârsit, canalizeaza fluxul menstrual. Este un canal muscular cu o lungime de 10 cm. Mucoasa sa este formata din pliuri transversale groase, care îi dau un aspect plisat si care permit o foarte mare extensie. Învelisul muscular este de asemenea dotat cu o elasticitate considerabila. În mod normal, peretele anterior si cel posterior ai vaginului se afla în contact, însa ei sunt capabili de o mare dilatare în timpul coitului si a nasterii.

     În vagin sunt produse mari cantitati de glicogen. Bacilii lui Doderlein, gazde obisnuite ale vaginului, transforma glicogenul în acid lactic. Acest acid lactic creeaza un mediu cu pH acid asigurând astfel o protectie reala împotriva multor bacterii si ciuperci. Aceasta aciditate ar fi însa în acelasi timp nociva spermatozoizilor daca nu ar exista substantele de baza din lichidul seminal care sa le asigure supravietuirea.

     Bacilii lui Doderlein sunt distrusi de catre antibiotice. Este adesea posibil ca în urma unui tratament cu antibiotice sa se declanseze o vaginita.

     În timpul ciclului menstrual si al excitatiei sexuale se pot observa schimbari la nivelul mucoasei vaginale. Celulele se descuameaza în mod continuu si sunt înlocuite de altele noi. În timpul ciclului menstrual, sub influenta estrogenica, celulele vaginale sufera un proces de tasare. Examenul acestor celule se poate face la microscop. Ele sunt obtinute prin intermediul unei prelevari de secretie care trebuie imediat pusa pe o lama de sticla pentru a rezulta un frotis. Examenul de frotis vaginal prelevat in perioada ciclului, când cantitatea de estrogeni este crescuta, poate ajuta la descoperirea unei probleme de infertilitate.

     Congestia numeroaselor mici vase sanguine în momentul excitatiei sexuale îi confera o culoare violacee. O transudare de mici picaturi prin peretii vaselor se observa de asemenea la începutul procesului si odata cu urcarea excitatiei sexuale. Aceste picaturele se unesc unele cu altele pentru a forma un învelis fin lubrifiant pe întreg peretele mucoasei vaginale.

     La nivelul orificiului extern al vaginului se gaseste o membrana fina de mucoasa, himenul. Acesta închide mai mult sau mai putin deschiderea vaginului si câte odata, din cauza unei imperforari, închide complet orificiul. În acest caz este necesara o interventie chirurgicala pentru a permite scurgerea menstruatiei.





     Vulva



     Organele genitale feminine formeaza la exterior o regiune care în ansamblu este cunoscuta sub denumirea de vulva, care cuprinde urmatoarele structuri: Muntele lui Venus, buzele mari, buzele mici, clitorisul si vestibulul.

     Muntele lui Venus acopera simfiza pubiana. El este format dintr-un învelis gros de tesut adipos, iar pielea sa cuprinde numerosi receptori sensibili ce pot conduce la orgasm daca sunt stimulati în timpul coitului sau al masturbarii.

     Buzele mari sunt doua pliuri longitudinale care pornesc de la Muntele lui Venus si se întind în jos spre spate. Ele protejeaza buzele mici, orificiul vaginului si uretra. Aceste pliuri de tesut adipos sunt acoperite cu par pe partea lor superioara si pe cea externa si contin numeroase glande sudoripare si sebacee. În timpul coitului, buzele mari se separa si se întind înspre coapse pentru a expune buzele mici si deschiderea vaginala.

     Buzele mici sunt situate sub buzele mari. Ele nu au fire de par, si contin mai putine glande sudoripare, însa mai multe glande sebacee. Ele se întind în sus pentru a forma preputul clitorisului si în jos pentru a proteja orificiul vaginal. Proportional cu cresterea excitatiei sexuale, apare o crestere a fluxului sangvin, modificându-le culoarea. În afara perioadei de graviditate, ele trec de la roz pal la rosu aprins si la rosu foarte închis în perioada de gestatie. Aceste schimbari de culoare anunta apropierea orgasmului.

     Clitorisul este o mica proeminenta rotunjita alcatuita din tesuturi erectile, vase sangvine si nervi. O cuta formata de întâlnirea buzelor mici (preput) acopera partial extremitatea sa musculara sau glandul. Volumul sau creste în timpul stimularii tactile; el este corespondentul considerabil redus ca dimensiuni al penisului barbatului. Câteodata, el este un receptor si un transmitator al stimulului erotic la femeie. În timpul stimularii sexuale, el se umfla, se ridica si se ascunde în spatele preputului.

     Vestibulul este o suprafata triunghiulara marginita de buzele mici. El cuprinde orificiul vaginal, himenul si deschiderile canalelor mai multor glande. Orificiul vaginal ocupa cea mai mare parte a vestibulului. Deasupra acestuia si sub clitoris se gaseste meatul urinar. De fiecare parte a deschiderii uretrei se deschid glandele lui Skeene, corespondentele prostatei la barbati. La fel, de fiecare parte a orificiului vaginal, între himen si buzele mici, se deschid glandele lui Bartholin, corespondentele glandelor lui Cowper la barbat, care secreta o substanta mucoida în timpul coitului.

     Glandele mamare au dubla functie, de zona erogena si de secretie lactee. Fiecare dintre aceste glande este divizata în 15 pana la 20 de lobi separati de catre tesutul adipos de care depinde volumul sânului. Fiecare lob se subdivide în mai multi lobuli ce contin fiecare mai multi acini foarte bogati în capilare; la acest nivel se formeaza laptele. Canalele lactifere sunt conductele excretoare ale fiecarui lobul, ce se unesc pentru a forma un rezervor, în apropierea mamelonului, sinusul lactifer sau ampula galactophore si se îngusteaza pentru a traversa mamelonul. Areola din jurul mamelonului este o zona circulara pigmentara a carei suprafata este strabatuta de numeroase glande sebacee.

     Glandele mamare sunt subdezvoltate la nastere.Ele se dezvolta la pubertate,sub influenta estrogenilor si a progesteronului provenit de la ovare;hormonii de crestere si de prolactina provin din pituitara si din tiroxina secretata de tiroida.

     Forma si volumul sânilor constituie adesea un subiect de ingrijorare pentru femei.În orice caz acest lucru nu are nici o legatura cu capacitatea de alaptare .Pe perioada de graviditate, sânii devin mai voluminosi si mai grei, anumite ligamente suspensoare putând fi întinse si, din aceasta cauza, dând impresia ca sunt mai putin bine suspendati. Oricum, alaptarea nu aduce schimbari permanente în ceea ce priveste forma, volumul si fermitatea glandelor mamare.

PENTRU VARIANTA COMPLETA APASA BUTONUL DE "DOWNLOAD"!!!
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Medicina

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles