Infractiuni in legi speciale

5x puncte

categorie: Drept

nota: 7.76

nivel: Facultate

În 12 decembrie 2002 este emisă Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195 privind circulația pe drumurile publice , care abrogă expres decretul menționat înainte, constituind astfel noul Cod rutier al României, în vigoare de la data de 1 februarie 2003. Ordonanța este aprobată, pentru prima oară, cu modificări, prin Legea nr. 49 din 8 martie 2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 195/2002 , care dispune[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Infractiuni in legi speciale

În 12 decembrie 2002 este emisă Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195 privind circulația pe drumurile publice , care abrogă expres decretul menționat înainte, constituind astfel noul Cod rutier al României, în vigoare de la data de 1 februarie 2003. Ordonanța este aprobată, pentru prima oară, cu modificări, prin Legea nr. 49 din 8 martie 2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 195/2002 , care dispune și republicarea. De atunci și până în prezent ordonanța a suferit foarte multe modificări după cum urmează:

• O.U.G. nr. 50 din 15 iunie 2004 pentru modificarea și completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric și funcțional corespunzător desfășurării activităților de eliberare și evidență a cărților de identitate, actelor de stare civilă, pașapoartelor simple, permiselor de conducere și certificatelor de înmatriculare a vehiculelor , care abrogă art. 13 alin. 3 și art. 29;

• Legea nr. 520 din 23 noiembrie 2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 50 din 15 iunie 2004 , aprobă respectiva ordonanță cu unele modificări și completări;

• O.U.G. nr. 63 din 6 septembrie 2006 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , aduce numeroase modificări, completări și abrogări ordonanței pe care o modifică ;

• Legea nr. 6 din 9 ianuarie 2007 pentru aprobarea O.U.G. nr. 63/2006 , modifică și ea, completează și abrogă dispoziții ale ordonanței pe care o aprobă ;

• D.C.C. nr. 347 din 3 aprilie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 118 alin. (1), (2) și (5) din O.U.G. nr. 195/2002 , găsește ca neconstituționale aceste dispoziții și suspendă aplicarea lor pentru 45 de zile, după care operează prevederile art. 147 din Constituție;

• O.U.G. nr. 69 din 28 iunie 2007 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 195/2002 , aduce numeroase modificări, completări și abrogări ordonanței pe care o modifică, precum și introduce unele dispoziții noi , care vor schimba numerotarea articolelor din forma inițială a O.U.G. nr. 195/2002. De exemplu, dacă până acum Capitolul VI „Infracțiuni și pedepse” cuprindea art. 76-86, după ordonanța de față, același capitol cuprinde art. 84-94. Însă O.U.G. 69/2007 este actul normativ care dă ultima variantă a Codului rutier, în vigoare la data de astăzi;

• D.C.C. nr. 661 din 4 iulie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96, art. 97 și art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 , găsește ca fiind neconstituționale dispozițiile art. 96 alin. 6 lit. d.

Ar mai trebui amintită aici Hotărârea de Guvern nr. 1391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice , care înlocuiește și anexa la această ordonanță.

Toate aceste modificări demonstrează interesul crescut pentru domeniul circulației pe drumurile publice, dar și necontenitele schimbări ce au loc în cadrul acestuia.

§4. Răspunderea penală în O.U.G. nr. 195/2002

Răspunderea penală, alături de infracțiune și pedeapsă reprezintă unul dintre cei trei piloni ai dreptului penal în general, și, deci, ai oricărei dispoziții cu caracter penal. Răspunderea penală este o formă a răspunderii juridice, fiind o consecință a nesocotirii normei juridice penale. De ea depinde însăși realizarea ordinii de drept în general, și a ordinii de drept penal în special.

Pentru a exista răspundere penală trebuie să existe o infracțiune. Infracțiunea ca unic temei al răspunderii penale este unul din principiile fundamentale ale acesteia, consacrat expres de art. 17 alin. 2 C. pen., și presupune săvârșirea unei infracțiuni (a laturii sale obiective), cu vinovăția cerută de lege și care prezintă pericolul social concret al unei infracțiuni. Dar pentru a exista infracțiune, aceasta trebuie să fie prevăzută de legea penală ori de o dispoziție cu caracter penal. Este un alt principiu fundamental care ocârmuiește dreptul penal, principiul legalității răspunderii penale (nullum crimen sine lege).

Din aceste considerente O.U.G. nr. 195/2002 dispune în art. 84 că nerespectarea dispozițiilor privind circulația pe drumurile publice, care întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, atrage răspunderea penală și se sancționează potrivit prezentei ordonanțe de urgență. Dispoziția se pune de acord cu principiile răspunderii penale arătate mai înainte. Astfel, se respectă principiul legalității, arătând că trebuie să se încalce o dispoziție privind circulația pe drumurile publice, deci prevăzută de ordonanță, dar și principiul infracțiunii ca unic temei al răspunderii penale, căci fapta trebuie să întrunească elementele constitutive ale unei infracțiuni (fără îndoială atât în ceea ce privește latura obiectivă, cât și latura subiectivă).

S-ar putea pune problema dacă o astfel de prevedere era necesară, din moment ce răspunderea penală care întrunește toate condițiile principiilor menționate mai înainte, este o instituție de drept penal cu caracter general, deci cu aplicabilitate ori de câte ori există infracțiune, fie în baza Codului penal, fie în baza unei legi speciale nepenale. Soluția pare întemeiată, întrucât art. 84 atenționează că infracțiunile din acest act normativ se sancționează cu pedepsele prevăzute de el. Or, pedepsele ordonanței nu mai au caracter general.

SECȚIUNEA A II-A

INFRACȚIUNI PRIVIND ACCIDENTELE RUTIERE

§1. Cauzele accidentelor rutiere

Infracțiunile rutiere cele mai des întâlnite sunt cele care privesc într-o anumită măsură accidentele rutiere. Nu atât numeric ele reprezintă un mare pericol, cât mai ales datorită consecințelor dezastruoase pe care le produc. Accidentele de circulație figurează printre primele trei cauze de deces, după bolile cardiovasculare și cancer, afectând în principal grupele tinere ale populației. De asemenea ele provoacă peste 80% dintre accidentele care au ca rezultat invaliditatea.

După studiile O.M.S. rezultă că șansele de a muri prin accidente de circulație sunt, pentru grupa activă de populație, de 3 ori mai mari decât prin alte boli, că din totalul accidentelor, cele de circulație ocupă 50%, iar în cadrul grupei de 20-30 de ani ele reprezintă 2/3 din totalul accidentelor mortale și 1/3 din cauzele mortalității generale.
În analiza cauzelor accidentelor de trafic rutier, cei mai importanți factori sunt vehiculul, drumul și omul. Autovehiculul reprezintă o cauză de accident rutier datorită defecțiunilor tehnice pe care le poate avea. Deși accidentele datorate deficiențelor tehnice nu au o pondere ridicată, ele sunt considerate grave datorită consecințelor tragice pe care, mai întotdeauna, le produc.

Drumul constituie o cauză de accidente prin copacii sau alte obstacole de pe marginea șoselelor, deoarece, atunci când autovehiculul părăsește drumul, accidentul se produce prin impactul cu acel obstacol, prin iluminarea și semnalizarea necorespunzătoare, prin pavajul care trebuie făcut în așa fel încât să împiedice derapajul, prin terasamentul fragmentat etc.

Dar cel mai responsabil este factorul uman, vinovat de producerea a cca. 90% din accidentele rutiere. Cauzele frecvente ale accidentelor care privesc factorul uman sunt: viteza, fiind cauza cu ponderea cea mai ridicată, neatenția, oboseala – este invocată în 10-20% din accidentele grave, conducerea sub înfluența alcoolului, depășirile neregulamentare, nerespectarea semaforului, neacordarea priorității la trecerile de pietoni, nesemnalizarea la schimbarea direcției de mers, traversarea drumului public prin locuri nepermise sau/și fără asigurarea la traversare etc.

Accidentele produc adevărate tragedii în cadrul relațiilor sociale, de aici necesitatea de a lupta împotriva lor. Această „luptă” se asigură prin măsuri de prevenire și combatere a accidentelor rutiere, iar atunci când acestea nu au putut fi evitate, prin înlăturarea sau reducerea maximă a efectelor pe care le-au generat. Unul din mijloacele de prevenire, poate cel mai eficient și mai la îndemână, este și incriminarea pe cale legislativă a conduitelor care pun în pericol relațiile sociale privind siguranța circulației pe drumurile publice.

§2. Infracțiuni privind factorul uman – cauză a accidentelor rutiere

2.1. Conducerea sub influența alcoolului sau a unor substanțe cu efect narcotic. În această categorie Codul rutier prevede mai multe fapte posibile care constituie infracțiune.

A. Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (art. 87 alin. 1) ori aflată sub influența unor substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora (art. 87 alin. 2).

Obiectul juridic. Se poate identifica în cazul tuturor infracțiunilor care privesc accidentele rutiere un obiect juridic principal (special), ce constă în relațiile sociale care ocrotesc siguranța circulației pe drumurile publice. Unele infracțiuni au și un obiect juridic secundar.
Obiectul material. De regulă infracțiunea nu are obiect material, deoarece potențiala victimă suportă efectul negativ direct al unei alte acțiuni ca rezultat al conducerii sub influența alcoolului sau substanțelor cu efect narcotic, respectiv uciderea din culpă, vătămarea corporală etc. De altfel, în general, infracțiunile Codului rutier nu sunt infracțiuni de rezultat.

S-ar putea pune problema dacă poate fi considerat obiect material corpul conducătorului auto, având în vedere că el suportă efectele alcoolului sau celorlalte substanțe.

Subiectul activ este conducătorul auto de autovehicul sau tramvai (subiect calificat). Acesta poate fi orice persoană care conduce un autovehicul sau tramvai, indiferent dacă avea acest drept, deci avea permis de conducere sau nu, dar în acest caz va intra în concurs cu infracțiunea de conducere fără permis (art. 86 alin. 1 C. rutier) ori dacă era împuternicit să conducă un travvai sau nu primise o astfel de autorizație, ori dacă era profesionist sau nu. O asemenea interpretare decurge din exprimarea generală a textului legal – "conducerea", care nu face referire la conducători, iar ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Drept

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles