Incipit si final - Ion

2x puncte

categorie: Romana

nota: 9.80

nivel: Liceu

În continuare, voi ilustra rolul incipitului și al finalului în romanul realist-obiectiv „Ion” de liviu Rebreanu.
Proza lui Rebreanu reprezintă în literatura română un incontestabil reper de modernitate deoarece scriitorul mută accentul de pe datele și determinările exterioare ale viații omului, asupra zonelor mai profunde, aparținând sulfetului și conștiinței. Romanele sale, di[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Incipit si final - Ion

În continuare, voi ilustra rolul incipitului și al finalului în romanul realist-obiectiv „Ion” de liviu Rebreanu.
Proza lui Rebreanu reprezintă în literatura română un incontestabil reper de modernitate deoarece scriitorul mută accentul de pe datele și determinările exterioare ale viații omului, asupra zonelor mai profunde, aparținând sulfetului și conștiinței. Romanele sale, diverse ca factură, se reunesc sub dorința scriitorului de a purta deasupra șuvoiului vieții o oglindă care să reflecte nu doar aparența lucrurilor, ci și ceva din miezul lor ascuns.
Publicat în 1920, după exercițiul stilistic din nuvelele ce prevesteau realismul dur al scriitorului, romanul „Ion” reprezintă un moment semnificativ în evoluția prozei românești.

Ca roman realist tradițional, „Ion” ilustrează tipul numit de Nicolae manolescu „roman doric”, având acțiune cronologică, perspectivă narativă omniscientă, personaje tipice și viziune veridică. Trăsăturile de roman realist se evidențiază în obiectivitatea viziuniiîn sensul prezentării impersonale a realității, cu toate că scriitorul nu înregistrează cinematografic realitatea.
Discursul epic subliniază, prin claritate și coerență, caracterul de roman realist. Materia epică se distribuie pe două mari părți intitulate „Glasul pământului” și „Glasul iubirii”, sugerând cele două forțe care determină destinul protagonistului. Părțile își corespund simetric prin cele 13 capitole între care primul se numește „Începutul”, iar ultimul „Sfârșitul”.

Simetria incipitului și al finalului se realizează prin descrierea drumului care intră și iese din satul Pripas, locul acțiunii romanului. Personificat cu ajutorul verbelor de mișcare („se desprinde”, „aleargă”, „urcă”, „înaintează”), drumul are semnificația simbolică a destinului unor oameni și este învestit cu funcție metatextuală. Asemenea ramei unui tablou, el separă viața reală a cititorului de viața ficțională a personajelor din roman: „Din șeseaua ce vine de la Cârlibaba, întovărășind Someșul (...)se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece peste podul bătrând de lemn, spintecă satul Jidovița și aleargă spre Bistrița.(...) Lăsând Jidovița, drumul urcă întâi anevoie până ce-și face loc printre dealurile strâmtorate, pe urmă înaintează vesel, neted, (...) ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrântitură de coline.”

Descrierea inițială a drumului, supusă convenției veridicității prin detaliile toponimice, introduce cititorul în viața satului ardelean de la începutul secolului al XX-lea, cu aspecte topografice, etnografice (hora), sociale. Descrierea caselor ilustrează, prin aspect și așezare, condiția socială a locuitorilor și anticipează rolul unor personaje în desfășurarea narativă. Crucea strâmbă și ruginită, de la marginea satului, cu Hristosul de tinichea, anticipează tragismul destinelor.
Acțiunea romanului începe într-o zi de duminică, în care locuitorii satului Pripas se află la horă, în curtea văduvei lui maxim Oprea. Conflictul e deschide când Ion se hotărăște să o ia pe Ana la joc, deși o iubea pe Florica. Acest prim fir conflictual conduce spre conflictul central reprezentat de dorința lui Ion de a obține pământul Anei pentru a fi respectat de comunitate. Conflictul central, tradus în roman ca un conflict exterior este urmat de un conflict interior sugerat de cele două forțe „Glasul pământului” și „Glasul iubirii”, ce acționează succesiv asupra eroului, deși el are nevoie să și le asume simultan. Acest conflict central are un sens tragic deorece eroul se confruntă cu o forță mai presus de sine, forța pământului, pe care nu o poate stăpâni, ajungând să fie strivit.

Ceea ce determină începutul conflictului este întâlnirea de la horă a lui ion cu Vasile Baciu. În urma confruntării, Ion se simte umilit și își aprinde în suflet o dorință de răzbunare, care-l va conduce spre un final tragic, previzibil, specific narațiunii realiste. Ion se căsătorește cu Ana pentru avere, dar, în final, femeia se sinucide, iar Ion își întoarce privirile spre Florica, femeia pe care o iubea cu adevărat, dar care era soția lui George Bulbuc.
Finalul este închis, moartea lui Ion se produce subit. George, cel care îl ucide pe Ion, reprezintă „o mână” sau „o unealtă” a destinului prevestitor.
Descrierea finală închide simetric romanul și face mai accesibilă semnificația simbolică a drumului din metafora șoselei-viață: „Drumul trece prin Jidovița, pe podul de lemn, acoperit, de peste Someș, și pe urmă se pierde în șoseaua cea mare și fără început...”.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT

Nu ai gasit ce cautai? Incearca atunci pe

Click aici
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.