In loc de prefata - Ion Minulescu

3x puncte

categorie: Romana

nota: 7.79

nivel: Gimnaziu

Simbolist prin tehnică, nu temperamental, facil și declamativ, retoric și grandilocvent Minulescu propune în acest text literar o artă poetică.
Arta poetică ete creația în care poetul își exprimă crezul artistic (concepția despre poezie, despre actul creației, despre destinul creatorului de artă).

O artă poetică minoră, fără îndoială, pentru că nu se ridică la nivelul celeb[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: In loc de prefata - Ion Minulescu

Simbolist prin tehnică, nu temperamental, facil și declamativ, retoric și grandilocvent Minulescu propune în acest text literar o artă poetică.
Arta poetică ete creația în care poetul își exprimă crezul artistic (concepția despre poezie, despre actul creației, despre destinul creatorului de artă).

O artă poetică minoră, fără îndoială, pentru că nu se ridică la nivelul celebrelor: „Testament” de Tudor Arghezi, „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de L. Blaga, „Numai poetul” de M. Eminescu, din cauza lipsei de profunzime a textului, care pare că trăiește numai la suprafață.
Poetul încearcă să realizeze un profil spiritual al creatorului, sub forma unui monolog liric.

Incipitul este abrupt și se constituie într-o negație:
„N-am fost nici ieri,
Nu sunt nici azi
Și nu voi fi...”
Indicii temporali realizează o situare pe scara timpului - o continuitate („ieri”, „azi”, „nu voi fi”) în negație.Pentru că eul liric se definește prin negație. Continuă prin a ne spune ce nu e până în strofa a doua în care, într-un enunț cu verbul la forma negativă, se face totuși o afirmație:

„Nu sunt decât un snop de vorbe bune” - metaforă pentru Cuvânt (cuvântul creației artistice, opera literară în fond).
Există o dublă ipostaziere a eului liric, detectabilă după lectura integrală a textului:
1condiția comună - omul obișnuit, muritorul, efemerul;
2condiția creatorului de artă - extra-tipul.
Transferul acesta de la tip la extra-tip este vizibil în primul vers al celei de-a treia strofe:

„Sunt un volum ce n-are titlu încă” - sugerează ideea că omul comun devine nemuritor prin creație.
Această idee este întărită, accentuată prin folosirea unor cuvinte aparținând lumii materiale: „stâncă”, „daltă de oțel” (instrument) care sugerează duritatea, rezistența
În această strofă este discutată relația creator- receptor (cititor). Acestuia din urmă îi revine sarcina de a-l situa, prin lectura și prin apreciere, în posteritate.

Strofa a patra propune, realizând o relație de simetrie (+/- recurență) o revenire la negație. Indicii temporali „prea curând”, „prea târziu” nu mai realizează continuitatea, ci opoziția. Poetul pare a-și accepta condiția pe care o situează sub incidența unui fatum:
„Dar fiindcă m-am născut fără să știu”
sau a unei neconcordanțe cu istoria, cu societatea: „prea curând”, „prea târziu”.
Resemnarea, în spirit religios - „ca orice bun creștin”, este sentimentul evidențiat de ultimele două versuri ale poeziei, înscriind destinul poetului în comun, în obișnuit.

Mărcile subiectivității (mărci lexico- gramaticale ale eului liric) sunt frecvente: verbe la pers.I („n-am fost”, „nu sunt”, „aștept”), pronume personale- pers I („mine”, „mă”, „m- ”), D posesiv („volumele-mi”).
Figurile de stil nu abundă în acest text declamativ, iar cele care sunt accentuează retorismul:
1repetiția: „n-am fost”, „nu sunt”, „rând pe rând”

2enumerația negativă: „nu sunt nici foc, nici ploaie și nici vânt”;
3enumerația disjunctivă: „sau prea curând, sau poate prea târziu”, „volumele-mi de versuri cumpărate, împrumutate sau furate”;
4comparația: „ca orice bun creștin”;
5o metaforă: „un snop de vorbe bune”
6epitetul lipsește cu desăvârșire.

Caracterul retoric este susținut și de structura frazei: o înșiruire de propoziții principale (+ câteva subordonate- strofa întâi - o CD și o AT; strofa a doua - trei AT; strofa a treia - CV, CT, CD, SB; strofa a patra - CZ și AT).Subordonatele explică, nu întrerup cursivitatea frazei.
Relațiile de recurență se înpletesc cu cele de simetrie și de opoziție.
Versul alb, inovație formală a simboliștilor, exclude în acest text rima, măsura și ritmul (elemente din prozodia tradițională), însă ritmul interior , cadențat, este asigurat de dispunerea versurilor, care fragmentează în unități ritmice comunicarea.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles