Impozite

5x puncte

categorie: Economie

nota: 10.00

nivel: Facultate

Referat despre Impozite
Evaluarea forfetară constă în aceea că organele fiscale, cu acordul subiectului impozabil, atribuie o anumită valoare obiectului impozabil.

Evaluarea administrativă are caracteristic faptul că organele fiscale stabilesc valoarea materiei impozabile pe baza elementelor (datelor) pe care le au la dispoziție. În măsura în care subiectul impozitului nu[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Impozite

Referat despre Impozite
Evaluarea forfetară constă în aceea că organele fiscale, cu acordul subiectului impozabil, atribuie o anumită valoare obiectului impozabil.

Evaluarea administrativă are caracteristic faptul că organele fiscale stabilesc valoarea materiei impozabile pe baza elementelor (datelor) pe care le au la dispoziție. În măsura în care subiectul impozitului nu este de acord cu evaluarea făcută de organul fiscal, el are dreptul să o conteste, prezentând argumentele de vigoare.

Metoda evaluării directe, la rândul ei, cunoaște două variante de realizare: evaluarea pe baza declarației unei terțe persoane și evaluarea pe baza declarației plătitorului de impozit.

Evaluarea pe baza declarației unei terțe persoane constă în aceea că mărimea obiectului impozabil se stabilește pe baza declarației scrise pe care o terță persoană, care cunoaște această mărime, este obligată prin lege să o depună la organele fiscale. Această modalitate de evaluare prezintă avantajul că elimină, în cea mai mare parte, posibilitatea sustragerii de la impunere a unei părți din materia impozabilă, deoarece terța persoană care declară venitul nu este interesată să ascundă adevărul. Utilizarea acestei evaluări este însă limitată, deoarece la ea nu se poate apela decât în cazul anumitor venituri.

Evaluarea pe baza declarației contribuabilului (plătitorului) se realizează cu participarea directă a subiectului impozitului. Contribuabilul este obligat să țină o evidență strictă privind veniturile și cheltuielile ocazionale de activitatea pe care o desfășoară, să încheie un bilanț fiscal, să întocmească și să înainteze organele fiscale o declarație din care să rezulte veniturile pe care le realizează și cheltuielile care au fost efectuate pentru obținerea acestora, respectiv averea pe care o posedă. Această modalitate de realizare a evaluării are o aplicabilitate mai largă, însă prezintă neajunsul că face posibilă sustragerea de la impunere a unei părți însemnate din materia impozabilă.

După stabilirea obiectului impozabil, se trece la calcularea impozitului propriu-zis. În funcție de modul de stabilire, distingem impozite de repartiție și impozite de cotitate.

Impozitele de repartiție s-au practicat în perioada feudalismului și în primele stadii de dezvoltare a capitalismului și s-au caracterizat prin faptul că statul, în funcție de nevoile sale de venituri, proceda la stabilirea sumei globale a impozitelor ce urma să fie încasate pe întreg teritoriul țării; această sumă era apoi repartizată pe unități administrativ-teritoriale, iar la unitatea de bază avea loc defalcarea, pe subiecte sau obiecte impozabile, a sumei atribuite.

Impozitele de cotitate se stabilesc, pornind de jos în sus, prin aplicarea unor cote procentuale asupra obiectului impozabil determinat pentru fiecare plătitor în parte. În aceste condiții, impozitele de cotitate înlătură, în cea mai mare parte, neajunsurile specifice impozitelor de repartiție, deoarece ele se stabilesc, de regulă, în funcție de mărimea obiectului impozabil și ținându-se cont de situația personală a plătitorului impozitului.

Odată stabilită mărimea impozitului, organele fiscale trebuie să aducă la cunoștință contribuabililor cuantumul impozitului datorat statului și termenele de plată a acestuia. După aceasta se trece la perceperea impozitelor. De-a lungul timpului au fost utilizate mai multe metode de percepere a impozitelor: strângerea impozitelor datorate statului de către unul dintre contribuabilii fiecărei localități; încasarea impozitelor prin intermediul unor concesionari (arendași); perceperea impozitelor de către aparatul specializat (fiscal) al statului.

Încasarea impozitelor printr-un aparat fiscal propriu s-a generalizat în perioada capitalismului ascendent și se utilizează și în prezent. În condițiile existenței unui asemenea aparat, perceperea impozitelor se realizează astfel:
a) direct de către organele fiscale de la plătitori
b) prin stopaj la sursă
c) prin aplicarea de timbre fiscale
Încasarea impozitelor de către organele fiscale direct de la plătitori cunoaște doua variante de realizare:

a) când plătitorul este obligat să se deplaseze la sediul organelor fiscale pentru a achita impozitul datorat statului (în acest caz avem de-a face cu așa-numitul impozit portabil);

b) când organul fiscal are obligația de a se deplasa la domiciliul plătitorilor pentru a le solicita să achite impozitul (este vorba aici de impozitul cherabil).

Stopajul la sursă constă în aceea că impozitul se reține și se varsă la stat de către o terță persoană. Perceperea prin aplicarea de timbre fiscale mobile se practică în cazul taxelor datorate statului pentru acțiunile în justiție și, de asemenea, pentru taxele privind actele, certificatele și diferitele documente elaborate de notariate publice și de organe ale administrației de stat.

În practica financiară se întâlnește o diversitate de impozite care se deosebesc nu numai ca formă, ci și în ceea ce privește conținutul lor.
După trăsăturile de fond și de formă, impozitele pot fi grupate în impozite directe și indirecte. Impozitele directe au caracteristic faptul că se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau juridice, în funcție de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevăzute în lege. Ele se încasează direct de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabilite. În cazul acestor impozite, subiectul și suportătorul impozitului sunt, în intenția legiuitorului, una și aceeași persoană, deși, practic, uneori acestea nu coincid.

Dacă ținem cont de criteriile care stau la baza așezării impozitelor directe, atunci acestea pot fi grupate în impozite reale și impozite personale. Impozitele reale se stabilesc în legătură cu anumite obiecte materiale (pământul, clădirile, fabricile, magazinele etc.), făcându-se abstracție de situația personală a subiectului impozitului.
Impozitele personale se așază asupra veniturilor sau averii, în strânsă legătură cu situația personală a subiectului impozitului , motiv pentru care sunt cunoscute și sub denumirea de impozite subiective.

Impozitele indirecte se percep cu prilejul vânzării unor bunuri și al prestării unor servicii (transport, spectacole, activități hoteliere etc.), al importului, ori exportului etc. Ceea ce înseamnă că ele vizează cheltuielile, respectiv cheltuirea unor venituri. În cazul impozitelor indirecte, chiar prin lege se atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice decât suportătorului acestora.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Economie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles